O echipa de tineri entuziasti coordonata de Iulian Tanascu, presedintele Asociatiei „Calator prin Romania” a transformat Cimitirul Bellu intr-un muzeu in aer liber, iar proiectul este aproape de finalizare.

Echipa asociatiei a reusit documentarea unui numar de peste 1000 de personalitati ingropate la Cimitirul Bellu, a montat placutele cu cod Q.R., multilingve, care prezinta istoria cimitirului si a realizat o harta digitala pe care fiecare vizitator o poate consulta prin scanare, care se poate urmari aici.

urban.ro a stat de vorba cu Iulian Tanascu despre proiectul gandit pentru a transforma Cimitirul Bellu intr-un muzeu in aer liber si etapele unui astfel de proiect.

„ Auzisem deja foarte multe povesti de la prieteni care gaseau fascinant acest cimitir. Auzisem legende, lucruri interesante despre operele de arta care sunt, in realitate, elemente funerare. Mi se parea interesant, cel putin de luat in calcul si explorat.”

Cum ati ajuns sa documentati povestea Cimitirului Bellu?

Asociatia ,,Calator prin Romania’’ se ocupa cu promovarea tuturor monumentelor istorice si a obiectivelor turistice din Romania si montarea de placute cu cod Q.R., care sa permita turistilor nationali sau straini sa cunoasca acele puncte de interes, sa le cunoasca istoria, legendele si alte lucruri interesante, direct pe telefon.

Fiind bucurestean si pentru ca am montat placutele acestea prin mai multe locuri din tara, m-am gandit ca ar fi fain si util sa montam aceste placute si in Bucuresti. Dupa discutii interminabile cu autoritatile din Bucuresti, nu am reusit sa ajungem la un consens, in sensul ca noi voiam sa incepem documentarea Bucurestiului, sa incarcam pe platforma toate obiectivele si monumentele din oras, sa montam placutele si sa promovam, totul pe banii nostri, iar autoritatile au zis ca exista un proiect in acest sens si ca ne auzim cu alte ocazii. Dezamagit total ca fix in Bucuresti nu putem face nimic, unde punctele de interes sunt la doi pasi de noi, am luat o harta si am vazut ca cel mai apropiat punct de interes de sediul nostru este Cimitirul Bellu.

Auzisem deja foarte multe povesti de la prieteni care gaseau fascinant acest cimitir. Auzisem legende, lucruri interesante despre operele de arta care sunt, in realitate, elemente funerare. Mi se parea interesant, cel putin de luat in calcul si explorat. Astfel, intr-o sambata dimineata, la ora 8, eram la poarta cimitirului. Aveam sa mai vad portile de la intrare în jur de ora 17, atunci cand am plecat spre casa, dar nu fara sa ma gandesc la un mod de a scoate acest cimitir in evidenta. Singura modalitate de a face acest lucru era sa transformam tot ansamblul in muzeu. Existau deja state care si-au transformat marile cimitire, unde isi odihneau somnul de veci personalitatile lor, in adevarate muzee. Nu intelegeam ce ne oprea pe noi.

• 

• 

• 

• 

Cum a decurs efectiv cercetarea pentru cele 1000 de personalizati ingropate in Cimitirul Bellu?

Inainte de a incepe documentarea efectiva a cimitirului, am facut putina cercetare pe internet. Trebuia sa stim daca este realizabil si daca simtim noi ca acel lucru este realizabil. Degeaba vrei sa faci multe lucruri in viata daca ele nu sunt realizabile sau daca nu simtim noi ca sunt realizabile. Am gasit in cadrul cercetarii o carte care analiza, in mare, mai multe morminte din toate cimitirele din Bucuresti. Era scrisa chiar de un ,,locatar’’ al cimitirului, o persoana cu o poveste interesanta.

La a doua deplasare la fata locului, multe pozitii si informatii nu coincideau cu cele din carte, moment in care am decis ca este timpul sa incepem cercetarea singuri, de la inceput. Primul lucru a fost sa facem o poza la o harta din cimitir, de pe unul din panourile arse de soare si sa incepem sa o construim digital.

Imediat ce a fost realizata in format digital, am printat harta pe o foaie A3, am luat un pix si ne-am dus în cimitir. Au urmat luni de cercetare in care am luat fiecare mormant in parte si am incercat sa ne dam seama cine era acolo. Pur si simplu notam pe harta fizica cine eram la pozitia X si apoi faceam o poza monumentului. Fiecare deplasare in cadrul cimitirului insemna descoperirea unui numar insemnat de personalitati, intre 100-200/ tura. Desi pare obositor, ceea ce descoperi in Bellu, fie ca cercetator sau ca vizitator este fascinant. Nu ai timp sa te plictisesti.

Fiecare insemnare de pe harta era dusa la sediu si impartita in doua parti, in doua liste mari, cu care mergeam la Arhivele Nationale pentru a cauta persoanele respective. Intamplarea face ca, in timpul cercetarilor sa gasesc niste oameni interesanti, descendenti ai familiilor nobiliare, care mi-au permis sa aflu si mai multe informatii. Mai mult decat atat, am fost contactat de diversi pasionati de istorie care mi-au spus ca personalitatea X este ingropata la Bellu, chiar daca nu stiau pozitia relativa. Noi am luat totul ca pe o provocare, o provocare utila pentru a dezgropa istoria si a o prezenta romanilor si vizitatorilor straini.

Foarte important de adaugat este si faptul ca cele 1000 de personalitati identificate pana in acest moment, nu reprezinta nici macar jumatate din totalul personalitatilor de aici. Timpul si-a spus cuvantul, iar personalitati precum Apostol Arsache (cel care a dezvoltat Comuna Vedea, judetul Giurgiu) sau multi altii nu mai au nici un semn, o cruce in locul in care sunt ingropati. Acest lucru inseama cercetare, inseamna sa pasesti printre morminte, inseamna teama sa nu ajungi langa ,,locatari’’ daca nu calci unde trebuie si multe altele.

„Existau si exista oameni interesati de acest cimitir si de cultura in general. Exista o sete de cultura in Romania, desi nu pare. Atunci cand inchidem televizorul unde se promoveaza non-valori si iesim in lumea reala, vedem o Romanie cu oameni care vor sa cunoasca, dar mai nimeni nu-i ajuta sa se dezvolte.”

Care este modelul international dupa care v-ati ghidat in realizarea acestui ghid?

Prima data cand am vazut un cimitir-muzeu a fost in Franta, la Père Lachaise Cemetery (n.red. unde sunt ingropati Morrison, Chopin, Moliere, Edith Piaf, Rossini sau Oscar Wilde, printre altii), acum cativa ani. Mi se parea fascinant cum ceva obisnuit poate sa fie transformat intr-o atractie turistica. Era o idee atat de simpla, dar atat de eficienta cand vine vorba despre promovarea tarii lor si a personalitatilor marcante. Intradevar, nu au harta digitala, dar cimitirul arata bine si poate fi usor explorat.

Intorsi la Bellu, situatia era putin dificila. Existau si exista oameni interesati de acest cimitir si de cultura in general. Exista o sete de cultura in Romania, desi nu pare. Atunci cand inchidem televizorul unde se promoveaza non-valori si iesim in lumea reala, vedem o Romanie cu oameni care vor sa cunoasca, dar mai nimeni nu-i ajuta sa se dezvolte. Tindem sa spunem de toti cei care nu au acces la informatii ca sunt prosti, dar refuzam sa-i ajutam si sa le oferim suport ca sa poata cunoaste.

Bellu a fost pentru mine si echipa mea o sansa de a scoate la lumina foarte multe personalitati de care nici parintii sau bunicii nostri nu stiu. Voiam, de mult timp, sa implementam o biblioteca digitala cu personalitatile Romaniei, iar Bellu era momentul oportun.

Fiind un cimitir destul de mare, oamenii trebuiau sa aiba o privire de ansamblu asupra unei suprafete de 28 de ha (daca luam in considerare doar Bellu Ortodox si Militar). Asa ne-a venit ideea cu harta digitala. Problema era insa ca aceasta harta trebuia sa incapa pe un telefon astfel incat oamenii sa poata folosi telefonul cand exploreaza. Asa ne-a venit ideea sa transformam figurile care reprezinta loturi de morminte in butoane care sa te duca la lista personalitatilor ingropate acolo. Pur si simplu omul atingea figura dorita in functie de pozitia unde se afla si era redirectionat mai jos, la lista de personalitati unde putea apasa pe un nume si putea sa citeasca despre respectivul. Informatiile prezente pentru fiecare personalitate sunt: scurta descriere, familie, studii, activitate, precum si pozitia relativa a locului de veci.

Acum ca aveam harta, pozitiile relative si incepeam sa documentam, trebuia sa vedem cum putem face oamenii sa aiba harta pe telefon rapid. Asa ne-a venit ideea de a schimba putin placutele pe care le facusem pana atunci pentru obiective turistice si monumente din tara si anume sa adaugam un al doilea cod Q.R. care sa permita, prin scanarea lui, acces la informatii. Problema era sa ajungem sa amplasam acele placute, deoarece era imposibil fara ajutorul celor care administreaza cimitirul. Atunci am realizat ca Cimitirul Bellu – muzeu in aer liber nu poate fi facut doar de noi. Am incheiat un parteneriat cu Administratia Cimitirelor, cu Muzeul National de Istorie al Romaniei si Tara cu Balauri, toti implicandu-ne activ in proiect.

Administrația Cimitirelor, contrar modului in care o promoveaza multa lume, a fost foarte deschisa la proiectul acesta si la tot ce inseamna promovarea culturii. Au fost de acord cu montarea placutelor la porti si, mai mult decat atat, prin intermediul lui Anfile Damian, angajat in cadrul Cimitirului si un om cu o minte sclipitoare, am reusit sa identificam si mai multe personalitati.

Acum aveam placute la porti, aveam harta aceea digitala, aveam personalitati de explorat si un cimitir-muzeu de realizat.

Ce inseamna mai exact harta digitala care mapeaza locul?

Harta digitala reprezinta un instrument pe care oamenii il pot folosi utilizand dispozitivele electronice smart, pentru a vedea pozitia lor si/sau a anumitor locuri, intr-un spatiu bine delimitat. Aceasta ar fi definitia unei harti propriu-zise, definitie de la care si noi am plecat. Pe harta digitala noi trebuia sa asezam pozitia locurilor de veci ale personalitatilor, in respectivele figuri, lucru care era imposibil dat fiind faptul ca intr-un dreptunghi (figura) pot sa fie chiar si 20-30 personalitati.

Astfel am ales ca fiecare figura sa fie un buton care facea trimitere la un anumit spatiu destinat personalitatilor ingropate acolo, sub harta. Omul intra in cimitir pe una din porti, dupa ce a scanat codurile de la intrare si se plimba cu telefonul in mana pana la figura care-l interesa. Apoi apasa pe ea si vedea lista de personalitati ingropate acolo. Gasea o personalitate si apasa pe ea. Astfel putea sa ii vada poza, sa citeasca informatii biografice, sa vada unde este acel mormant in cadrul figurii, iar daca, de-a lungul timpului au existat inregistrari cu vocea personalitatii, sa-i poata auzi si vocea.

Sunt deja instalate placutele cu QR coduri pe monumente, ne poti spune cati oameni au accesat deja informatiile? 

In momentul de fata sunt montate doar placutele de la porti. Acestea contin codul Q.R. pentru a afla istoria Cimitirului si codul Q.R. pentru harta digitala. Acum, harta contine primele 100 de personalitati, iar saptamana aceasta o sa incarcam inca 200.

Inca nu au fost montate codurile Q.R. pentru mormintele personalitatilor deoarece cautam solutii cu cei care administreaza cimitirul. Multe dintre morminte, opere de arta, sunt monumente istorice, iar interventia asupra lor este interzisa. O sa gasim curand o solutie, concomitent cu inlocuirea marcajelor figurilor (cele rupte sau sterse din cauza soarelui) si a panourilor cu harti.

Ca numar de utilizatori, am inregistrat aproximativ 500 de scanari fiecare, majoritatea din Romania, dar si multe din Statele Unite ale Americii, Franta si Marea Britanie.

„ Bellu este un loc al legendelor, un loc al misterelor si un loc al eroismului. Oamenii care vin aici, daca sunt iubitori de istorie, pot sa afle povesti de dragoste ca cea a familiei Poroineanu, pot vedea locul de veci al uneia dintre primele femei alpinist din Romania care a murit fulgerator si pentru care tatal ei a mutat munții din loc la propriu – Sofia Mavrodin, despre primul soldat-erou cazut in Carpati in Primul Razboi Mondial sau despre eroul sarjei de la Robanesti vizitat chiar de Mackensen, cuceritorul Bucurestilor.”

De ce ar trebui sa vizitam Cimitirul Bellu?

Cred ca fiecare roman ar trebui sa viziteze Bellu, cel putin o data (chiar daca nu ar fi suficient). Este un loc incarcat cu istorie si cu opere de arta. Este un loc in care oamenii pot sa vina pentru a invata despre personalitati care au schimbat medicina mondiala, care au schimbat istoria lumii si care si-au sacrificat timpul, sanatatea si viata pentru viitorul in care traim.

Bellu este un loc al legendelor, un loc al misterelor si un loc al eroismului. Oamenii care vin aici, daca sunt iubitori de istorie, pot sa afle povesti de dragoste ca cea a familiei Poroineanu, pot vedea locul de veci al uneia dintre primele femei alpinist din Romania care a murit fulgerator si pentru care tatal ei a mutat munții din loc la propriu – Sofia Mavrodin, despre primul soldat-erou cazut in Carpati in Primul Razboi Mondial sau despre eroul sarjei de la Robanesti vizitat chiar de Mackensen, cuceritorul Bucurestilor. Este si locul unde-si doarme somnul de veci Nicolae Rujinschi, cel care in Hateg a iesit dintr-o groapa mare de obuz, pe cal, impreuna cu mai multi ofiteri de cavalerie si au spart liniile germane.

Bellu este si locul in care gasim opere de arta semnate de Karl Storck, unice in lume, dar si locul in care fiecare monument funerar din perioada interbelica poate fi considerat un veritabil exponat, arta care poate fi observata doar in marile muzee ale lumii.

„Comunitatea noastra cuprinde aproape 9000 de oameni activi care ne trimit poze din regiunile Romaniei din care sunt si o echipa formata din mai multi voluntari si suntem in crestere.”

Cand si cum v-ati hotarat sa infiintati o asociatie care sa promoveze Romania?

Acest proiect a debutat intr-o seara de vara, in 2017, atunci cand, frustrati de situatia turismului din Romania si a modului in care ne este promovata tara, eu si cu o colega de-ale mele de la acea vreme, ne-am gandit ca putem sa facem lucrurile mai bine decat autoritatile.

Chiar in ziua respectiva, imi aduc aminte si acum, se desfasura Targul de Turism al Romaniei de la Romexpo, un loc in care trebuia sa ne promovam tara intern. Din pacate, singurele standuri care atrageau puternic clientii (potentialii turisti) erau cele din tari precum Turcia, Bulgaria, Grecia etc. Surpriza de proportii, pentru mine si colega mea, a fost reprezentata de standul celor din Republica Moldova. Cu mai putine zone turistice decat noi, cu o istorie foarte apropiata de a noastra si cu traditii usor asemanatoare, acestia reuseau sa ne dea clasa la capitolul turism. Si aici ne-a lovit puternic o intrebare “Cum facem promovarea mai bine decat ei“. Raspunsul acestei intrebari este astazi Calator prin Romania.

Poate sa para greu sa incepi un proiect in Romania, mai ales din cauza mentalitatii pe care o avem noi romanii “Esti roman, tu nu poti s-o faci”. Pentru a incepe orice proiect in tara noastra, in primul rand, trebuie sa iti doresti sa schimbi ceva. Cand exista aceasta dorinta de schimbare apare ideea. Cu o idee in minte si cu internetul, poti schimba lumea.

Am facut o analiza amanuntita asupra tinerilor romani pentru a vedea daca ei sunt interesati cand vine vorba de un astfel de proiect. Am vrut sa vedem daca, in cazul in care ne apucam de treaba, o sa avem sustinerea tinerilor ca si noi si sustinerea tinerelor generatii care vin din urma noastra. Primind un feedback foarte pozitiv din partea lor, am testat ideea si in cadrul prietenilor si rudelor. Avand si din partea lor un feedback pozitiv, am lansat ideea sub forma unei pagini pe Facebook unde prezentam diverse obiective turistice impreuna cu legendele si istoria lor.

Cu timpul, prietenii nostri si oameni simpli s-au alaturat proiectului. Comunitatea noastra cuprinde aproape 9000 de oameni activi care ne trimit poze din regiunile Romaniei din care sunt si o echipa formata din mai multi voluntari si suntem in crestere. Vrem ca in viitor, romanii sa participe activ la promovarea tarii lor pentru ca, la urma urmei, toti suntem ambasadorii tarii noastre.

„Trebuia ca romanii sa stie ce au in tara si ce pot vedea, iar Romania pentru straini sa fie mai mult decat Hagi, Dracula, Transilvania si Nadia Comaneci.”

Cum v-a venit ideea codurilor QR pentru a spune povestile locului? Ce rezultate (in cifre) aveti pana acum?

Ne tot gandeam cum putem face ca oamenii sa ajunga la informatii rapid, utilizand tehnologii existente. Stiam ca tinerii, adultii si chiar persoanele in varsta folosesc smartphone-ul din ce in ce mai mult. Trebuia, cumva, sa transformam aceasta dependenta in ceva util.

Pe de alta parte, patrimoniul si obiectivele turistice aveau nevoie ca istoria si legendele lor sa fie scoase la lumina. Trebuia ca romanii sa stie ce au in tara si ce pot vedea, iar Romania pentru straini sa fie mai mult decat Hagi, Dracula, Transilvania si Nadia Comaneci. Romania trebuia cunoscuta pentru toate astea si pentru mult mai multe.

La un moment dat, tin minte, a trebuit sa plec in Istanbul intr-un proiect. Totul era haos fiind si inceputul pandemiei, erau intarzieri fapt ce a facut sa ajungem, eu si grupul meu, cu 3 minute dupa inchiderea moscheelor. A fost frustrant. Cat timp ma ofticam pe la porti ca nu pot vedea moscheea in interior si nici nu puteam afla istoria ei, am vazut un obiect piramidal in fata intrarii si m-am dus sa descifrez. Dupa cateva momente am realizat ca acel obiect piramidal era asemenea placutelor de marcare a monumentelor istorice de pe cladirile cu potential istoric din Romania, doar ca acestea aveau cod Q.R. si ma atrageau sa scanez. Vazand ce lucru interesant poti face cu acele coduri, am ales sa implementam si noi in Romania, respectand legea si chiar marind aria de acoperire a acestor placute si pentru obiectivele turistice, unele cu potential istoric, pe care statul le-a neglijat.

• 

• 

• 

Cum ati ajuns sa lucrati cu parteneri institutionali pentru proiect?

Am inteles ca nu aveam cum sa montam acele placute fara ajutor din partea statului si am inteles ca in Romania, daca vrei pe bune sa faci ceva util, trebuie sa iei toti actorii (ONG, primarii, consilii judetene, proiecte faine si oameni misto), sa-i pui la masa si sa promovati tara. Noi am cautat oameni interesati de istorie, de cultura si am devenit parteneri. Apoi am mers cu proiectul la primarii si la consilii judetene unde am prezentat ce vrem sa facem, am spus ca facem totul din finantare proprie si asta a fost. Au venit langa noi.

Au fost primarii care ne-au ajutat, care ne-au deschis usile muzeelor, caselor memoriale pentru a le studia, dar au fost si primarii care parca se baricadau cand auzeau de noi. Am fost acuzati de anumiti primari ca lucram cu o anumita culoare politica, desi la promovarea potentialului turistic au participat primari de la toate partidele. Primariile pot fi niste parteneri foarte utili si foarte vrednici atunci cand oamenii vad peste interesul propriu si aleg sa faca ceva util, pentru viitor.

Cum faceti documentarea pentru locurile pe care le promovati?

Documentarea este un proces destul de dificil, care ne ia timp destul de mult. In primul rand, alegem o zona unde vrem sa mergem. Contactam primaria, discutam, iar daca sunt de acord semnam un contract de parteneriat prin care noi ne obligam sa facem toata treaba de documentare si marcare, iar ei ne mai ajuta cu restul detaliilor.

A doua etapa este reprezentata de deplasari in teren, identificarea obiectivelor turistice si a monumentelor istorice (cunoscute si mai putin cunoscute), intocmirea listelor si discutii cu oamenii locului pentru a identifica legendele si povestile din jurul punctelor de interes.

Partea a treia o reprezinta o documentare cu ajutorul arhivelor nationale. Acolo exista date care tin de constructia anumitor obiective si monumente, dar si anumite informatii importante care pot fi interesante pentru cititori, iar la pasul patru, asezarea textului intr-o ordine logica, cronologica si usor de inteles pentru cititori.