Bucurestiul reaseaza pe harta patrimoniului local Hanul Solacolu. Cladirea in paragina de pe Calea Mosilor a primit finantare pentru consolidare, ca ulterior sa devina un nou spatiu cultural

Consiliul general al Bucurestiului a votat de curand o hotarare care actualizeaza suma necesara exproprierii Hanului Solacolu pentru 4,5 milioane de lei, aceasta fiind o cladire de patrimoniu de pe Calea Mosilor ajunsa intr-o stare de degradare avansata, care pune in pericol atat siguranta pietonilor, cat si traficul rutier.

Cladirea a fost construita in 1859 de fratii Solacoglu din Svistov, oras situat pe malul bulgaresc al Dunarii, vizavi de Zimnicea. Cei doi frati locuiau in Tara Romaneasca si se ocupau de afaceri.

Scopul Hanului Solacolu a fost sa devina fabrica de paste fainoase si sa serveasca ca locuinta familiei celor doi frati. Spatiul era gandit si pentru calatorii si negustorii care veneau la Bucuresti sa faca comert, ceea ce i-a adus numele de han.

Exista mai multe notite in arhive cu privire la modul in care arata hanul: unele mentioneaza ca avea 1000 mp si 100 de camere, iar altele fabrica de paste fainoase, cu magazine si pivnite pentru depozitarea marfurilor, iar la etaj, apartamente pentru familia de orgine bulgara.

Constructia a fost afectata de un incendiu in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dar si-a pastrat caracterul de locuinta pana spre sfarsitul anilor ’80, cand a fost in pericol de demolare. Cladirea hanului a fost retrocedata in 2003 urmasilor familiei Solacoglu, iar chiriasii, multi dintre ei ocupand ilegal spatiu, au fost evacuati in noiembrie 2007.

Ca arhitectura, Hanul Solacolu este unic in Bucuresti, cu doua porti mari si stilul arhitectonic in forma de „U”. Practic, acum Primaria Capitalei a devenit proprietarul cladirii, iar oficialii au promis demararea lucrarilor de punere in siguranta a cladirii, ca apoi sa fie accesati banii pentru restaurarea propriu-zisa.

Pe langa valoarea arhitecturala, hanul are si o importanta istorica internationala, deoarece acolo a locuit Liuben Karavelov, lider al emigratiei revolutionare bulgare, in ajunul Razboiului de Independenta, fapt amintit de o placa comemorativa, amplasata pe fatada cladirii de ambasada Bulgariei.

• 

• 

Si Hanul Gabroveni, actualul sediu al ARCUB, a trecut printr-un proces similar in ultimii ani. Recent consolidat, restaurat si extins, cladirea construita in secolul XIX a fost redata circuitului socio-cultural-turistic al Bucurestiului in 2014.

Situat intre strazile Lipscani si Gabroveni, centrul cultural ARCUB este dotat cu spatii multifunctionale, cu un spatiu total de peste 1.431 mp2, 15 sali si capacitate de a primi peste 1.000 de vizitatori.

Amplasat pe fundatia unei cladiri cu rol istoric pentru capitala, sediul ARCUB evidentiaza istoria  a cel putin doua hanuri celebre din Bucuresti: Hanul Hagi Tudorache si Hanul Gabroveni.

La sfarsit de secol 16, casele ridicate in acest loc au fost distruse in timpul domniei lui Mihai Viteazul, la retragerea lui Sinan Pasa din anul 1595. Trei secole mai tarziu, apare prima mentionare istorica a hanului. Pe ruinele caselor aparuse o serie de pravalii pe care negustorul toptagiu Tudor Hagi Tudorache le cumpăra si le transforma in Hanisor, la scurt timp dupa cutremurul din 1802. Marele incendiu din 1847 distruge si Hanisorul lui Tudorache, dar fii negustorului refac hanul dupa modelul Hanului cu Tei, cu pivnite boltite pentru marfuri si pravalii la parter.

Urmasii lui Tudor Hagi Tudorache vand hanul in jurul anului 1870 lui Solomon Ascher, care il redenumeste Pasajul Comercial si inalta cladirea cu un etaj. Fratii Hechtmann si Hasan Emanuel isi stabilesc aici cate o manufactura, Gabriel David infiinteaza o fabrica de spirt, iar fatada dinspre Lipscani devine sediul bancii Marmorosch Bank, noteaza ARCUB.

Ulterior, hanul trece printr-o serie de confuzii privind destinatia si identitatea, iar nationalizarea comunista considera ca locul trebuie demolat. In 2009, ARCUB, in colaborare cu Ministerul Culturii, demareaza Proiectul de Restaurare si Extindere a Hanului Gabroveni – Pasajul Comercial. Obiectivul major a fost restaurarea si consolidarea vechiului han, fara ca elementele reprezentative sa fie alterate. Peste 300.000 de caramizi au fost inlocuite individual, iar ornamentele turnate in metal ale portii au fost recompuse de la zero.

Fara a avea si dimensiunea culturala inclusa in programul de functionare, doar cea comerciala, la Bucuresti sunt deschise publicului si Hanul lui Manuc si Hanul cu Tei, ambele situate tot in zona Centrului Vechi al Capitalei.

Ambele cladiri sunt bine intretinute si redau atmosfera de odinioara a Bucurestiului, pastrand majoritatea elementelor arhitecturale specifice.