Netflix lanseaza o mini-serie despre Andy Warhol povestita prin vocea artistului recreata cu ajutorul Inteligentei Artificiale. Este prima ecranizare a jurnalelor sale, fiind produsa de Ryan Murphy.
Netflix lanseaza un portret in sase parti al lui Andy Warhol, semnat de producatorul executiv Ryan Murphy si de regizorul Andrew Rossi. Mini-seria „Jurnalul lui Andy Warhol” prezinta viata celui mai cunoscut artist american al secolului trecut dintr-o perspectiva intima, oferita de jurnalele publicate postum.
Incepand de la copilaria petrecuta in Pittsburgh, serialul reconstituie drumul de o complexitate aproape incredibila parcurs de Warhol prin medii si epoci diferite ca artist artist adorat, dar si detestat, regizor, editor, producator TV, realizatorsivedeta.
Fiind descris deseori ca un personaj coplesitor, Warhol a avut mare grija sa-si pastreze secreta viata personala dar serialul ii contureaza un portret prin intermediul propriilor lui cuvinte, rostite adesea chiar de vocea lui obtinuta cu ajutorul unor tehnici de Inteligenta Artificiala avansate, precum si de cei care au creat si au jucat alaturi de el. Printre martorii cheie se numara Julian Schnabel, John Waters, Fab Five Freddy, Jerry Hall, Rob Lowe sau Debbie Harry.
Seria care va fi lansata pe Netflix pe 9 martie include montaje impresioniste cu opera lui Warhol, fragmente de arhiva de la celebra „Fabrica” a artistului si o multime de detalii foarte personale, de la consumul de droguri la rezidenta sociala pe care o tinea la Studio 54, la apropierea fata de Victor Hugo, iubitul designerului Halston pe care il urau toti prietenii lui Warhol.
De-a lungul vietii sale, Warhol si-a dictat in mod regulat jurnalele prin telefon jurnalistului Pat Hackett, incepand din 1976 pana la moartea sa in 1987. Aceste jurnale au fost publicate postum si sunt ilustrate pentru prima data in noua mini-serie care ofera o abordare diferita asupra vietii artistului si incearca sa nu ii distorsioneze povestea prin interpretari subiective.
Serialul exploreaza indeaproape viata amoroasa a lui Warhol, de la relatia sa de lunga durata, secreta, cu designerul de interior Jed Johnson, pana la povestea de iubire tragica pe care a avut-o cu directorul studiourilor Paramount, Jon Gould, care a murit in cele din urma din cauza unor complicatii din cauza SIDA.
Avandu-i drept producatori executivi pe Murphy, Dan Braun, Josh Braun, Stacey Reiss si Stanley Buchthal si regizat de Rossi, Jurnalul lui Andy Warhol valideaza cu maiestrie convingerea lui Warhol conform careia ideea nu este sa fii nemuritor, ci sa creezi arta nemuritoare.
Andrew Rossi, regizorul serialului,a intreprins acest proiect cu permisiunea Fundatiei Andy Warhol iar inovatia pe care se bazeaza este naratiunea generata de Inteligenta Artificiala drept „ceva pe care Warhol insusi si-ar fi dorit-o”.
In trailer, vocea lui Warhol generata de Inteligenta Artificiala este extrasa dintr-o baza de date cu inregistrari audio cu vocea reala a artistului. Citand din jurnalul sau, vocea spune „m-am dus la birou pentru ca se creeaza un robot dupa mine”, referindu-se la un prototip mecanic realizat in 1982 caruia i-a fost atasata o masca prostetica asemanatoarea cu chipul lui.
Lansata in 2020, „Jurnalele lui Andy Warhol” este una dintre cele mai vaste biografii dedicate lui Warhol. A fost scrisa de Blake Gopnik si are aproape 1000 de pagini din care numai 200 sunt dedicate pop-art-ului, majoritatea dezvaluie detalii din viata artistului si creatii mai putin cunoscute.
Desi si-a creat un aer misterios si un personaj public despre care nu se stiau foarte multe lucruri concrete, Warhol a lasat in urma sute de cutii de informatii, de la fotografii, filmari dar si documente financiare, hartii medicale, orice aparitie a lui din presa dar si alte documente personale care au fost utilizate pentru a-i crea un portret cat mai verosimil si mai apropiat de realitate documentata si atestata.
Biograful Blake Gopnik declara intr-un interviu pentru ArtNews.com ca artistul „a facut sarcina biografilor mult mai usoara prin faptul ca a lasat in urma atat de multe informatii prin care pot fi separate miturile de realitate”.
In ciuda faptului ca se prezenta drept un personaj naiv si excentric, Warhol obisnuia sa citeasca foarte mult iar anii studentiei au fost primordiali in formarea lui. Departamentul de arta de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, unde Warhol a studiat intre 1945 si 1949, era unul dintre cele mai bune din Statele Unite si era orientat in mod deosebit spre pregatirea avangardei artistice. Studentii obisnuiau sa realizeze filme experimentale (in anii ’40), stiau despre Dadaism, Marcel Duchamp si John Cage.
Cartea „Warhol” poate fi achizitionata de aici.
Fondatorul pop art-ului, Andy Warhol a deschis intai Americii, si apoi lumii intregi, ideea conform careia cultura devenea la indemana oricui, eliberata de criteriile considerate prea stricte, de modelul de lucru, de standard, in general, schimband radical lumea artei cu propunerea “15 minute de faima”.
Acest curent considera practic ca nu exista o ierarhizare a culturii si ca arta poate imprumuta elemente din absolut orice sursa, baza fiind valorile populare moderne/din mass-media si critica sau ironica vis-a-vis de valorile traditionale ale artei.
Warhol nu privea opera de arta ca pe un produs finit, perfect, ci ca pe un obiect ce a rezultat in urma unui proces care accepta si implica eroarea si imperfectiunea. Totodata, Warhol a fost cel care a facut legatura intre doua aspecte definitorii a societatii moderne: comertul si celebritatea. Pornind de la aceasta idee, Andy Warhol a dezvoltat trei mari teme de dezbatere in spatiul public: incercarea de a ne face mai atenti la lucrurile simple din viata noastra de zi cu zi astfel incat sa nu mai petrecem atat de mult timp dorind ca ceva spectaculos sa ni se intample (exemplu fiind posterul 32 Campbell’s Soup Cans sau placerea tuturor de a bea Coca Cola, un produs accesibil atat presedintelor de stat, vedetelor cat si oamenilor de rand, de peste tot din lume), credinta ca celebritatile au o putere foarte mare care poate fi folosita pentru ca o societate sa functioneze moral mai bine si conceptul The Factory, prin care arta chiar poate fi o fabrica, producand lucruri de valoare in serii.
Produsele asociate lui raman in continuare printre cele mai cautate, regasindu-se deseori in licitatiile Sotheby’s sau Christie’s.
