Povestea de iubire dintre Agatha si George Bacovia a fost multa vreme considerata bizara din cauza diferentei de varsta dintre cei doi, Agatha fiind o femeie cu 14 ani mai tanara decat el, iar el, un barbat mai degraba ursuz si depresiv, considerat de unii critici chiar asocial.

Agatha Grigorescu, o tanara de 21 de ani, orfana si de mama si de tata, s-a indragostit de George (pe numele lui real Gheorghie Vasiliu), la acel moment in varsta de 35 de ani, care tocmai devenise cunoscut publicului datorita volumului „Plumb”. Agatha era ambitioasa si inteligenta, terminase liceul, debutase in poezie cu “Armonii crepusculare”, iar ulterior, urmeaza si absolva Facultatea de litere si filozofie, se afunda in studiu, termina un doctorat si  publica la randul ei.

Despre iubirea pe care i-o purta, in autobiografia ei, Agatha mentiona ca Bacovia „nu era un barbat prea inalt, avea ochii albastri – ochi care, se pare, ar fi fermecat-o pe Agatha si i-ar fi bantuit noptile – era mai degraba plapand si bolnavicios, iar in urma cu doi ani, la 33 de ani, fusese deja internat la sanatoriul de boli nervoase din Bucuresti, pentru ca suferea cumplit, pana la disperare, din cauza unei eczeme aparute in zona nasului, care i-ar fi aparut se pare din cauza unei varicele netratate corespunzator in perioada liceului. Aceasta eczema i-a torturat existenta si l-a facut sa nu se iubeasca prea tare si sa stea departe de compania oamenilor,” mentioneaza Agatha, citata de publicatia Adevarul.

Relatia lor a durat 12 ani pana se se oficieze casatoria, iar biografii o considera o femeie ambitioasa si lipsita de scrupule, care s-a casatorit cu el din pasiune pentru poezie. Acestia s-au intalnit prima data pe Calea Victoriei, au ramas in legatura si au inceput sa se vada din ce in ce mai des.

• 

• 

• 

Poetul a suferit mai multe episoade depresive care au dus inclusiv la internarea lui in repetate randuri la clinica de neuropsihiatrie, iar in tot acest timp, Agatha l-a sustinut, fiindu-i sprijin. O parte dintre povestile lor se regasesc in albumul „Viata poetului”, scris chiar de Agatha.

Despre nunta lor,  Agatha scrie in “Viata poetului”: “Stiam ca nu alesesem un drum roz. Simteam insa in mine atata curaj, atata putere de rezistenta, ca piereau si sovaielile trecatoare ce ma asaltau”.

Dupa moartea poetului, Agatha a insistat foarte mult ca lucrurile sa ramana exact ca atunci cand acesta traia. „Putine s-au schimbat de pe vremea cand poetul se aseza la biroul din camaruta lui ca să scrie, ca sa fumeze sau ca sa stea cu gandurile departe. Totul ii e asemenea in micul univers creat aproape special pentru el de Agatha. Straduta si casa semanau prea bine in acei ani ai primei parti a secolului al XX-lea cu lumea Bacaului din care venea poetul. Astazi, locurile s-au schimbat, cartierul e colorat si vilele uriase din jur fac ca micuta casa a lui George si a Agathei sa para si mai mica si mai ratacita printre ele…”, subliniaza publicatia Adevarul.

Dupa moartea poetului in 1957, Agatha a condus Cenaclul „George Bacovia” de la Bacau si Muzeul Memorial „George Bacovia” din Bucuresti.

Agatha Bacovia fost denumita “cea mai feroce si devotata nevasta din literele romane”, atat in timpul cat a trait poetul Bacovia, dar mai ales dupa moartea lui, mentioneaza si criticul Al. Cistelecan.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Agatha doneaza statului, in 1958, casa din Bucuresti, pentru a deveni muzeu, insa abia dupa aproape 10 ani oferta este acceptata, in 1966, când se deschide oficial “Casa George si Agatha Bacovia”. Custode va fi, pana la pensie, Gabriel, fiul celor doi.

Bacovia era un desenator premiat si un violonist talentat, vioara lui e expusa la loc de cinste in casa, langa un scaunel facut din pielea ghiozdanului fiului sau chiar de mana poetului. De asemenea, vitrinele din holul casei contin editiile princeps ale volumelor publicate de Bacovia, dar si de sotia lui.

Casa memoriala „George si Agatha Bacovia”, imobil in care a locuit poetul George Bacovia (1881-1957), in perioada 1933-1957, a devenit casa memoriala in anul 1966. Pe la inceputul secolului XX, zona apartinea Comunei Serban Voda, fiind situata in suburbia Bucurestiului. Muzeul Literaturii, in a carui organizare se afla, mentioneaza ca aceasta casa a fost construita cu ajutorul unui imprumut al sotiei, obtinut de la Casa Corpului Didactic, iar constructia a durat aproximativ o luna, Agatha fiind diriginte de santier.

Casa a devenit muzeu inca din anul 1958, la un an dupa moartea poetului, datorita Agathei. Inceputul proiectului a fost dificil pentru ca implicarea statului a fost destul de sumara, concretizandu-se doar prin schimbarea numelui strazii, care pana atunci se numea Frasinetului. Abia in anul 1966 s-a obtinut etatizarea si titlul de Muzeu Memorial George Bacovia.

Vizitatorii pot admira o multime de obiecte personale ale familiei (piese de mobilier, documente, manuscrise, fotografii), dar si gradina plina de flori. Detalii aici.

Dupa moartea poetului, Agatha Grigorescu – Bacovia a continuat sa-si implineasca destinul, publicand ciclul memorialistic “Poezie sau destin: Bacovia. Viata poetului” (1962), „Viata poetei” (1971), „George Bacovia. Ultimii sai ani” (1981).