„Ispita transcendenței“ este prima traducere în limba română din opera filozofului american Paul Kurtz, și, totodată, cea mai importantă carte a sa.

În această carte de referință, Paul Kurtz analizează motivele pentru care foarte mulți oameni cred în fenomene supranaturale și paranormale în pofida multitudinii dovezilor ce le pun la îndoială. Kurtz consideră că acest lucru se datorează unei înclinații omenești către gândirea magică („ispita transcendenței“), care subminează judecata critică și pregătește terenul pentru adoptarea unor credințe neîntemeiate. Astfel, apelând la filozofie, știință și psihologie, filozoful american supune unei analize detaliate doctrina și activitatea fondatorilor celor trei mari religii monoteiste (creștinismul, iudaismul și islamul), precum și fundamentele ideilor aflate în spatele misticismului, credinței în nemurire și în Dumnezeu, reîncarnării, astrologiei și ufologiei. „Ispita transcendenței“ este o lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cu adevărat lumea în care trăiește.

PAUL KURTZ (1925−2012), profesor de filozofie la Universitatea de Stat din New York, s‑a numărat printre cei mai importanți promotori ai umanismului secular, fiind considerat părintele acestui curent. Kurtz este fondatorul editurii Prometheus Books (1969) și al Committee for Skeptical Inquiry (CSI), în 1976, un program în cadrul organizației americane nonprofit Center for Inquiry, care își propune să cerceteze critic fenomenele considerate paranormale și ideile pseudoștiințifice. Printre adepții CSI se numără oameni de știință importanți, laureați ai Premiului Nobel, filozofi, profesori, scriitori și numeroase celebrități. Kurtz a mai fost copreședinte al International Humanist and Ethical Union, membru al American Association for the Advancement of Science, președinte al International Academy of Humanism și asociat onorific al Rationalist International. A publicat peste 800 de articole și recenzii; a scris și a editat peste 50 de cărți. 

„Ispita transcendenței“ a apărut în colecția Eseu a Editurii Humanitas în traducerea lui Ines Simionescu

Fragment Carte „Ispita transcendenței“

Putem depăşi ispita transcendenței?

Ispita transcendenței se ascunde adânc în psihicul uman. Este atotprezentă, amăgindu-i pe oameni prin atracția realităților transcendente, subminându‑le inteligența critică și făcându‑i să accepte sisteme mitice neconfirmate și neîntemeiate. Putem trăi fără mituri? Putem depăși acest defect, ca să zicem așa, al naturii noastre? Este atât de înrădăcinat în natura umană încât nu poate fi lăsat în urmă, ci va reapărea la fiecare nouă generație, cu aceleași forme și funcții, dar cu un conținut diferit?

(…)

Apelul la misticism

Există vreo formă de cunoaștere care nu poate fi obținută din sursele obișnuite ale experienței umane și care nu trebuie justificată prin raportare la ele? Tradiția religioasă clasică ne spune că există: este așa‑numita „experiență mistică“ sau „conștiință mistică“. Misticismul se presupune că dezvoltă o formă ezoterică de cunoaștere a unui tărâm transcendent al existenței sădit adânc în suflet. Această cunoaștere nu poate fi tradusă în termeni empirici senzoriali obișnuiți; sfidează categoriile logicii cognitive; este extra‑ordinară în natura sa esențială. Totuşi, se presupune că ar trebui să fie cel mai important tip de cunoaștere pe care îl putem descoperi și indică o realitate dincolo de conștiința noastră normală. Doresc să mă ocup de trei aspecte. În primul rând, ce este experiența mistică? Cum au caracterizat‑o cei mai importanți mistici? În al doilea rând, cum și‑au interpretat experiențele mistice? Este misticismul dovada existenței unui alt tip de realitate ultimă? Oare existența unei surse transcendente reprezintă singura explicație ce poate să fie dedusă din aceste experiențe, sau există alte explicații naturaliste și cauzale? În al treilea rând, este important să facem distincție între mărturiile directe și cele indirecte ale experienței mistice. Mărturia directă exprimă punctul de vedere al cuiva care susține că a avut o experiență extraordinară caracterizată prin extaz și viziune spirituală. Interpretările indirecte provin de la cei care nu au avut o astfel de experiență, dar li se cere să evalueze o afirmație pentru a determina dacă ar trebui să fie considerată demnă de încredere. Care ar trebui să fie răspunsul lor la o astfel de afirmație?

Ce este misticismul?

 Misticismul nu poate fi definit cu ușurință, din moment ce există atât de multe tipuri: este adesea dificil să găsești o proprietate împărtășită de toate formele pe care le ia. Există un misticism al religiilor orientale: Upanișadele reprezintă una dintre surse, iar Shankara este marele învățător și interpret al doctrinei advaita. Există, de asemenea, un amplu sistem yoga de concentrare mentală. Tradiția mistică budistă începe cu însuși Buddha și se extinde la experiența satori a maeștrilor zen contemporani. În religiile asiatice, sinele este pătruns de ființa divină, în timp ce ideea unui Dumnezeu personal este inexistentă. Misticismul este întâlnit și în religiile monoteiste. În tradiția musulmană, există sufismul, iar în cea iudaică, misticii evrei hasidici. Creștinismul este pătruns de filozofia neoplatonistă și are o mulțime de mari mistici și sfinți, inclusiv Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Sfântul Grigorie, Sfântul Bernard, Heinrich Seuse, Ecaterina de Genova, Sfânta Theresa de Ávila, madame Guyon, Sf. Margareta Maria, Sfântul Ioan al Crucii, Jan van Ruysbroeck și Jakob Böhme. Cercetătorii misticismului au căutat să distingă experiențele mistice de alte forme de experiență religioasă sau de comunicare cu divinul. Presupusa întâlnire a lui Pavel cu Dumnezeu pe drumul spre Damasc, așa cum e descrisă în Noul Testament (Fapte 9), nu este mistică în sine, tot așa cum nu ar trebui să fie nici „auzirea vocilor“, „vederea vedeniilor“ sau „primirea revelațiilor“ prin intermediul poruncilor verbale. Prin urmare, misticismul ar exclude învățăturile primite din ceruri de Moise sub forma celor Zece Porunci, predica de pe munte a lui Isus sau primirea de către Mahomed a mesajelor divine înscrise în Coran. De această categorie specială de revelații ne vom ocupa în capitolele următoare…