Podcastul Ruxx (cu 5 episoade) face parte din proiectul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti – un proiect care isi propune sa va arate mai multe laturi ale productiilor de cinema din Romania.

RUXX este o noua productia HBO Max Romania, o drama moderna despre relatii si tânara generatie din România, care traieste intr-o tara prinsa intre trecut si viitor. Serialul urmareste framântarile personajului principal, Rux (Ruxandra) interpretata de Raluca Aprodu, care incearca sa isi echilibreze cariera solicitanta, lucrând pentru un mare dezvoltator imobiliar din Bucuresti, cu celelalte prioritati ale vietii ei: isi sustine financiar familia si are o relatie la distanta. Rux planuieste sa se mute in SUA, dar viata are alte planuri pentru ea: trebuie sa coordoneze cel mai mare proiect al sefului ei, campania electorala a sotiei sale.

Alec Secareanu e Andrei un consultant de imagine specializat in social media care ete adus de la Londra pentru a lucra la campania electorala pentru primaria capitalei.

Inainte de acest serial, Alec Secareanu a lucrat printre altii cu Josh O’Conner ( The Crown) in filmul The God’s Own Country, dar si cu una dintre cele mai importante actrite britanice, Dame Imelda Staunton ( Sense and Sensibility, Shakepeare in love) in Amulet.

Podcastul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti este un proiect care beneficiaza de sprijinul Banca Transilvania, un promotor sustinut al evenimentelor din cinematografia noastra de la TIFF la premiile Gopo.

In episodul de astazi al podcastului urban.ro ne intalnim cu Alec Secareanu si personajul lui, Andrei.

Mai jos este o transcriere a catorva fragmente din dialogul pe care-l puteti asculta aici. El a fost inregistrat in regim de live, fara nicio editare.

Alex, sa il prezentam un pic pe Andrei personajul tau din Ruxx, un domn care nu se desparte de un selfiestick si tot timpul filmeaza. Cine e Andrei?

Andrei este un tip caruia ii place sa documenteze ce i se intâmpla. Este un tip foarte muncitor, foarte ambitios, este pasionat de ce inseamna gadgeturi si de informatica, de programare chiar, si isi foloseste skill-urile astea pentru a lucra in campanii electorale si pentru a folosi social media in favoarea candidatilor pe care ii reprezinta.

Ca o intrebare de da sau nu ca sa nu facem un spoiler, Andrei va folosi pe mai departe din inregistrarile pe care le face non-stop?

Si da, si nu. Normal ca il folosesc o sa aflam la un moment dat exact care este proiectul lui si pentru ce face aceste inregistrari, dar o sa las oamenii sa descopere asta direct de la Andrei. Ar fi pacat sa le spunem de acum.

Ai descoperit lucruri care te-au surprins in perioada documentarii pentru acest rol? Pentru ca am vazut ca aveti si un consultant de politic care a lucrat in campanii electorale importante.

M-a surprins cât de important au ajuns social media si platformele de gen pentru campaniile electorale. Din câte am inteles s-a modificat cu totul strategia de promovare a unui candidat si a fost foarte interesant sa patrund putin in zona aceasta si sa vad exact care sunt mecanismele din spate si toata masinaria. A devenit foarte matematic totul acum si mi se pare foarte interesant. M-a facut sa inteleg multe din lucrurile care s-au intâmplat pe plan politic in ultimii ani in România

„E o senzatie foarte ciudata când intâlnesti o normalitate pe care tu, in capul tau, ti-o imaginai asa dar nu te-ai lovit de ea pâna atunci. La un moment dat, vezi ca lucrurile pot merge organic si in directia care trebuie, fara sa existe tipete, stres, nervi, urlete, bârfe si alte lucruri care sunt foarte prezente in modul nostru românesc de lucru. „

• 

• 

• 

Dar in acelasi timp tu, in viata privata pe social media, nu esti foarte prezent; esti doar cu munca ta când ai o premiera de la un proiect.

Da, foarte buna observatie. Pai, probabil am motivele mele pentru care nu sunt prezent in social media asa de mult pentru ca imi dau seama cât de multa manipulare este in spate si incerc sa nu alimentez foarte mult aceasta masinarie.

Ai lucrat foarte mult si la Londra in filme importante in spectacole de teatru si cred ca pentru tinerii din România, esti un actor foarte aspirational pentru ca cei care incep acum meseria asta isi doresc, evident, si ei o cariera internationala. Din perspectiva asta ce sfaturi le-ai da? Ce sa faca ca sa aiba si ei parcursul tau.

Ca sa lucrezi international cumva trebuie sa indeplinesti in primul rând niste standarde care tin de cum iti administrezi tu meseria. In primul rând trebuie sa ai toate materialele pe care ti le cere orice director de casting de la poze, reel si asa mai departe. Si, in rest, sa se duca la castinguri mult. Si eu ma duc in continuare si m-am dus la castinguri. Uneori poate sa fie greu procentajul de probe pe care le iei; trebuie perseverenta si sa ai incredere in tine si in cine crezi tu ca esti. Oamenii nu vor pe altcineva, te vor pe tine. Daca ar vrea pe altcineva s-ar duce la acel cineva, deci sa incerci sa fii autentic si onest cu ceea ce iti doresti de la meseria asta.

Mentionez ca, nu doar ca ai jucat cu nume foarte mari in film, dar ai jucat si in teatru in Londra. Mi se pare o operatie in carne vie pentru ca nu doar ca teatrul este cu mai multa adrenalina pentru voi actorii, dar mai era si intr-o limba straina… Cum a fost sa joci si la Royal Court in Londra?

A fost o experienta care pentru mine inca este un etalon in ceea ce priveste lucrul in teatru de pâna acum. Si am lucrat foarte mult si in independent si in teatrul de stat in România. Practic este exact asa cum iti imaginezi ca ar trebui sa fie meeria si e o senzatie foarte ciudata când intâlnesti o normalitate pe care tu, in capul tau, ti-o imaginai asa dar nu te-ai lovit de ea pâna atunci. La un moment dat, vezi ca lucrurile pot merge organic si in directia care trebuie, fara sa existe tipete, stres, nervi, urlete, bârfe si alte lucruri care sunt foarte prezente in modul nostru românesc de lucru.  In ceea ce priveste jucatul in alta limba pe scena, ce sa zic, m-au ajutat foarte mult colegii mei. Adica lucrurile se construiesc la repetitii in teatru si a fost un proces foarte detaliat si foarte organic. Despre asta e vorba in meseria asta: sa gasesti zona in care poti sa treci printr-un proces care sa fie autentic si sa te ajute in ceea ce urmeaza sa faci. Si ei sunt foarte buni in a-ti crea conditiile necesare pentru pentru a lucra la ce ai de lucrat tu mai departe. Când joci in alta limba trebuie cumva sa gândesti direct in limba aceea si, odata ce ti-ai lucrat mecanismele, poti sa urmaresti scopurile pe care le ai in scena.

Stii care este avantajul la modul in care se joaca spectacolele de teatru Londra: joci sapte spectacole pe saptamâna, adica joci in fiecare seara acelasi spectacol si uneori chiar de doua ori pe zi. Lucrurile incep sa se aseze cu totul altfel decât in momentul in care joci, cum este in România, teatrul de repertoriu. La noi ai premiera, avanpremiera acestor spectacole dupa aceea mai astepti inca doua saptamâni, mai joci inca un spectacol. Si, de fapt, primele nu stiu 15-20 de spectacole le simti ca un soi de premiera pentru ca ai foarte mult timp intre ele si trebuie intotdeauna sa recapitulezi.

 In momentul in care il joci in fiecare seara deja incepi sa-ti urmaresti niste scopuri foarte precise in scena si lucrurile devin devin mult mai inchegate

Dar tu când ai inceput sa faci actoria, visai la o cariera internationala, ai avut aceasta miza la inceput?

Cred ca era undeva in spate, in mintea mea, dar abia dupa ce am inceput sa o fac pe bune, mi-am dat seama ca, de fapt, o cariera internationala poate sa fie destul de departe.

Prin 2014 – 2015 a fost momentul in care m-am setat realmente sa incerc sa lucrez in afara tarii si a durat ceva timp, adica aproape doi ani si jumatate- trei ani pâna am luat rolul din The God’s Own Country in care am avut noroc sa fie si un film in care am lucrat cu niste oameni foarte misto si a iesit ceea ce ai iesit

Dar in perioada de doi ani jumate cand te pregateai, banuiesc ca ai avut multe refuzuri; din ce te incarcai sa mergi mai departe?

O, da, foarte multe refuzuri, Ma incarcam din proiectele de teatru independent pe care le faceam pentru mine, pentru sufletul meu, pentru a ma tine un contact cu meseria si, in paralel, aveam niste joburi din care incercam sa imi platesc si facturile. Si am fost si director de casting, am servit si in baruri, am lucrat si ca ospatar; am facut tot felul de lucruri, am adus si masini second hand din Germania. Dar am incercat sa fiu fidel meseriei, sa nu uit niciodata de meseria mea si de ceea ce vreau sa fac.

In momentele grele, cand te indoiai daca sa mai faci sau nu aceasta meserie, care a fost motivatia ta sa mergi mai departe?

O sa fie ciudat cum suna… Uneori este rusinea. Stiu ca prima oara când m-am indoit eram cred ca anul I de facultate, dar mi-a fost rusine de colegi ca lucram deja cu ei si trebuia sa-mi ajut colegii.  Si-atunci te duci mai departe, lasi problemele tale la o parte, dramele pe care le ai – gandurile cu “aoleo, nu sunt bun” – si esti atent la partener si mergi inainte. Intotdeauna poti sa ai lânga tine un coleg partener cu care sa discuti si am avut sansa sa am prieteni foarte buni in facultate care imi sunt si acum foarte apropiati si ne ajutam atunci când este nevoie.

Ascultându-te m-am gândit la parintii tai; ce zic despre cariera ta internationala, cât inteleg ca este un succes foarte mare.

Parintii mei sunt foarte mândri, iti dai seama, se bucura pentru mine. Eu trebuia sa fiu inginer cum sunt si ei. In momentul in care le-am spus, la 18 ani, ca vreau sa ma fac actor, am avut multe discutii despre faptul ca renunt la cariera mea de inginer. A trebuit sa duc multa munca de convingere, dar a fost important ca am trecut prin procesul ala pentru ca, in acelasi timp, a trebuit sa imi pun si eu niste intrebari daca chiar vreau sa fac meseria asta sau nu. Si am avut timp sa ma gândesc la lucrul asta si am ales am ales actoria

Sa ne intoarcem la Ruxx. E un serial care in planul 2 vorbeste despre diverse atitudini legate de femei, despre misoginism, despre raportarea la femeia aflata in functie de conducere. Cum ti se pare povestea din Ruxx?

M-am bucurat in momentul in care am citit scenariul si am vazut ca, in sfârsit, se trateaza subiecte despre care ar fi trebuit sa incepem sa vorbim de foarte mult timp in societatea româneasca si anume care este rolul femeii, unde mai este pozitia femeii in societatea româneasca pentru ca e o discutie care trece neobservata pentru ca, in continuare, traim intr-o societate care este profund patriarhala. M-am bucurat sa vad ca subiectele astea in sfârsit ajung intr-o poveste spusa de HBO, poveste româneasca, autentica, inspirata de la noi, cu lucruri pe care le stim cu totii, le discutam intre prieteni, dar nu ajung sa fie reprezentate in media.

Cred ca este foarte important si ma bucur tare ca s-a facut Ruxx in România, in forma asta.

Despre munca lui Alec Secareanu la RUXX, despre invitatia de a le povesti studentilor de la UNATC  cum a trecut peste toate provocarile unei cariere internationale aflata la inceput de drum, despre indoielile lui si resursele pe care le-a gasit ca sa o ia de la capat in meserie cand ii era foarte greu, ascultati mai multe in podcastul RUXX.

Podcastul In Culisele Filmelor Romanesti este sustinut de Banca Transilvania, partener al evenimentelor din cinematografia noastra, de la TIFF la premiile Gopo. Multumim pentru sprijin.

Zilele viitoare veti putea citi aici fragmente din celelalte episoade ale podcastului cu Alina Chivulescu, Iulia Rugina protagoniste. Episodul 1 cu Raluca Aprodu poate fi ascultat aici, iar episodul 2 cu Madalina Craiu poate fi ascultat aici