Franta a ajuns la 627 de restaurante cu stele Michelin. 41 de noi restaurante au intrat in celebru ghid, si doar doua au primit trei stele, Villa Madie (Cassis) si Plénitude – Cheval Blanc (Paris)
Ghidul Michelin Franta 2022 a dezvaluit doua restaurante noi de trei stele, sase restaurante noi de doua stele si 41 de restaurante noi de 1 stea care se alatură noului ghid.
Villa Madie din Cassis s-a alaturat celui mai inalt clasament de trei stele Michelin, impreuna cu duo-ul Dimitri si Marielle Droisneau, care locuiesc si lucreaza la restaurantul amplasat la poalele Cap Canaille, unde au devenit cunoscuti pentru mancarurile lor, cum ar fi crevetii carabineros pe o boabă roșie, fricasee de iepure si creveti jumbo cu caise timpurii. Detalii aici.
Bucatarul Arnaud Donckele de la Plénitude – Cheval Blanc Paris, situat pe malul Senei, a reusit si el sa impresioneze juratii, castigand trei stele Michelin. Acestia mentioneaza indeosebi vinegretele si sosurile care fac impresie, dar si preparatele din calcan si miel. Detalii aici.
Alte 41 de noi stele s-au alaturat ghidului, iar Ile-de-France din Paris, are acum 12 dintre noile restaurante premiate. In total, in ghidul Franta 2022 exista 627 de restaurante cu stele Michelin.
Franta gurmanda a avut mai multe stiri socante din domeniu in ultima perioada.
In 2020, Michelin i-a declasat pe Auberge du Pont de Collonges – cel mai vechi restaurant cu trei stele din lume – dupa moartea legendarului sau bucatar Paul Bocuse.
Cu un an mai devreme, Marc Veyrat a devenit primul care a dat in judecata ghidul, dupa ce a pierdut a treia stea pentru restaurantul sau din Alpi, La Maison des Bois, la doar un an dupa ce a fost premiat. Judecatorii nu i-au dat dreptate, iar acesta a spus ca nu vrea sa mai vada niciodata un inspector Michelin in restaurantele sale.
Conform rezultatelor din ghidul anului acesta, criticii culinari spun ca scena gastronomica franceza a revenit intr-o forma buna.
Dupa o perioada lunga in care restaurantele franceze au fost acuzate ca au devenit învechite si lenese, dupa cum noteaza publicatia France24, in ultimii 15 ani s-a inregistrat un aflux de bucatari tineri care sunt mai deschisi la influentele globale si la noi abordari.
„Dar Michelin este inca foarte important pentru bucatari si proprietari. Daca motiveaza personalul si echipa lor din bucatarie si aduce mai multi meseni si curiozitate, atunci ghidul este valoros,” au mentionat organizatorii la evenimentul de lansare a ghidului.
La inceputul lunii, si Germania a anuntat ca are acum 327 de restaurante cu stele Michelin. 17 noi restaurante au primit distinctia celebrului ghid gourmet.
Germania are incepand de anul acesta si un restaurant cu trei stele Michelin, care este cel mai inalt si exclusivist rating Michelin.
Restaurantul schanz.restaurant, situat in regiunea viticola Renania-Palatinat, langa raul Moselle, a devenit unul dintre cele noua restaurante din Germania cu trei stele Michelin.
Ghidul Michelin, care a fost publicat de compania franceza de anvelope ca ghid de calatorie din 1904, este considerat a fi unul dintre cele mai bune ghiduri culinare din lume.
Povestea Ghidului Michelin are loc la inceputul anilor 1900, in Franta, cand antreprenorii André si Édouard Michelin, producatori de anvelope, au venit cu o idee de marketing care sa le creasca vanzarile. Cei doi s-au gandit sa publice un ghid pentru soferi care sa contina harti, dar si informatii privind mecanica masinilor si instructiuni pentru repararea sau schimbarea anvelopelor. Ghidul mai cuprindea si o lista de hoteluri si restaurante la care pot poposi, astfel incat incurajand vacantele si mersul cu masina, sa le creasca si lor vanzarea de anvelope.
Conform arhivelor, prima editie a ghidului Michelin a fost tiparita in 35.000 de exemplare si a fost distribuita gratuit, in special la hoteluri, restaurante si atelierele mecanice din Franta. Ghidul a avut un succes atat de mare, incat in urmatorii ani, ghidul a ajuns si in restul tarilor francofone, Belgia (1904), Algeria si Tunisia (1907), dar si zona Alpi-Rin, cuprinzand Italia de Nord, Elvetia, Bavaria si Olanda (1908), ca apoi sa se extinda in Germania, Spania si Portugalia (1910), Marea Britanie (1911), nordul Africii, Italia de sud si Corsica (1911). Din 1909, a fost publicata si versiunea in limba engleza a ghidului.
