In mod obisnuit, se considera ca o capodopera de arta are puterea sa transporte privitorul intr-o alta lume, este ca o fereastra catre un alt loc. In ultimii ani, aceasta idee a fost transformata in expozitii multi-senzoriale in care se incearca stimularea diferitelor simturi pentru a recrea cat mai veridic atmosfera surprinsa de Vechii Maestri, cei mai cunoscuti pictori din Europa inainte de 1800.

O experienta inedita a fost deschisa recent la Muzeul Prado din Madrid sub forma unei expozitii olfactive care incorporeaza mirosul pentru a impresiona publicul iubitor de arta.

Titlul expozitiei deschise pana pe 3 iulie in capitala spaniola este „Esenta unui tablou: o expozitie olfactiva” si se concentreaza pe „Simtul mirosului”, una dintre cele mai cunoscute alegorii create de Jan Brueghel cel Batran si Peter Paul Rubens intre 1617 si 1618. Vizitatorii sunt invitati sa admire opera de arta si sa miroase cele 10 arome inspirate de elemente din pictura.

Ideea a fost inspirata dintr-o scrisoare trimisa de Cardinalul italian Federico Borromeo lui Jan Brueghel cel Batran in care ii declara ca poate sa miroasa primavara in frunzele si petalele pe care le-a pictat, fiind un compliment pentru cat de talentat il considera pe artistul flamand. 

Pentru a reda parfumurile elementelor reprezentate in pictura, reprezentantii muzeului au creat un grup de lucru format din curatori, cercetatori, istorici de arta si specialisti ai casei de parfumuri Puig. Provocarea lor a fost sa recreeze 10 arome care sunt asociate unor elemente din lucrarea lui Brueghel.

Pictura „Simtul mirosului” este parte dintr-o serie de 5 lucrari realizate de Brueghel pentru a acoperi cele 5 simturi umane. Reprezinta o scena de gradina feerica cu Venus si Cupidon inconjurati de pasari, animale, vegetatie luxurianta, plante, flori, pauni si porci de guineea.  Brueghel a pictat flora si fauna iar Rubens a adaugat figurile alegorice.

Alejandro Vergara, seful sectiei de pictura flamanda al Muzeului Prado a declarat ca ideea i-a venit vara trecuta cand s-a gandit, alaturi de colegii lui sa gaseasca un parfumier care sa identifice mirosurile din pictura. Dupa ce echipa de cercetatori a descoperit 80 de specii de plante si flori in peisajul lui Brueghel, Gregorio Sola, parfumierul de la Puig a inceput sa lucreze la recrearea aromelor.

Rezultatul proiectului sunt 4 difuzoare de parfum care insotesc pictura expusa in sala 83 de la Prado. Dupa atingerea ecranului de langa ele, difuzoarele elibereaza arome atent calibrate de iasomie, trandafir, nard, smochin, floare de portocal, narcise, garoafe si iris. Pentru copii, exista manusi parfumate cu chihlimbar.

• 

• 

Desi Sola a optat sa nu evoca mirosul cobaiului sau al paunilor  din imagine, a recreat mirosul zibetei care zace incolacita in coltul din dreapta jos. Difuzoarele elibereaza si un miros destul de neplacut de zibeta care, din fericire, se estompeaza destul de rapid. Parfumierul a declarat pentru The Guardian ca „Zibeta are un miros destul de dur, murdar, dar este ceea ce gasiti in toate retetele de parfum din anii 1500 si 1600. Era folosit ca fixativ pentru a se asigura ca parfumul rezista pe piele.” Artistul face referire la un sac pe zibeta il are intre picioare si care secreta o substanta lichida, galbuie si lipicioasa care era utilizata in parfumerie.

In versiunea de la Prado, parfumul de animal este sintetic in timp ce toate celelalte se bazeaza pe esente naturale de cea mai buna calitate, inclusiv irisul care este doua 2 ori mai scump decat aurul din cauza procesului de extractie lung, lent si complicat.

„Simtul mirosului” face parte din seria „Cele 5 simturi” care include si „Simtul atingerii”, „Simtul gustului”, „Simtul auzului” si „Simtul vazului”. Brueghel a pictat peisajele pentru piese, in timp ce Rubens a pictat figurile alegorice. Cele cinci lucrari sunt expuse in aceeasi camera de la Prado.

Seria a fost probabil comandata de infanta Clara Eugenia si sotul ei Albert al Austriei, conducatori ai Tarilor de Jos din Sud, pentru care Brueghel a lucrat ca pictor de curte.

Obiectele incluse in aceste scene reflecta colectia de arta si gustul la curtile europene din aceasta perioada. In 1636, cele 5 picturi se aflau la Madrid in colectia lui Filip al IV-lea, care le-a instalat intr-o camera decorata cu doua biblioteci din abanos si bronz, prezentate alaturi de lucrari atribuite lui Durer, Titian si Patinir. Aceste picturi au fost printre cele mai importante colectii ale regelui.

Jan Brueghel cel Batran a fost unul dintre cei mai apreciati pictori ai secolelor XVI-XVII. Fiul lui Pieter Bruegel (cei doi artisti si-au scris numele diferit), s-a antrenat cu bunica sa, miniaturista Mayken Verhulst.

Brueghel a trait la Roma, Napoli si Milano intre 1589 si 1596, unde printre clientii sai s-au numarat Ascanio Colonna (de asemenea un patron al lui Cervantes) si Federico Borromeo.

Cea mai mare parte a carierei lui Brueghel a fost petrecuta la Bruxelles si Anvers si a fost printre primii specialisti in pictura de flori. Era atat de dedicat reprezentarii dupa natura incat a declarat la un moment ca i-a luat mult timp sa-si termine lucraril deoarece includ plante care infloreau in diferite anotimpuri ale anului. Utilizarea sa distincta a pigmentilor evoca textura florilor si plantelor pe care le-a pictat, sugerand empatia sa remarcabila fata de aceste motive.

Utilizarea mirosului in istoria artei nu este un element tocmai nou. In 1624–25, maestrul olandez Rembrandt van Rijn a pictat o scena parfumata intr-o lucrare intitulata „Pacientul inconstient (Alegoria mirosului)”, care includea o reprezentare a sarurilor mirositoare.

O expozitie de anul trecut la Mauritshuis, intitulata „Smell the Art: Fleeting—Scents in Colour”, l-a prezentat pe Rembrandt, alaturi de alti maestri olandezi celebri, precum Jan van der Heyden, si a inclus pulverizatoare de parfum care eliberau mirosuri prin apasarea unei pedale.