Cu cateva zile inaintea Saptamanii Mari, a fost redescoperit vechiul altar al Bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim. Pe el s-au oficiat atat slujbe ortodoxe cat si catolice.
Cercetatorii au facut recent o descoperire importanta intr-un coridor al Bisericii Sfantului din Ierusalim. Este vorba despre un vechi altar din care a mai ramas doar o lespede de piatra lipita de un perete care a fost acoperita cu graffiti-uri gravate de mii de pelerini de-a lungul timpului.
La o analiza detaliata care a avut loc in timpul unor renovari recente ale bisericii, piatra de 2,5 x 1,5 metri s-a dovedit a fi mult mai pretioasa decat se credea initial.
Istoricii religiosi care lucreaza pe situl unde se crede ca a fost crucificat si ingropat Isus Hristos considera ca ornamentele elaborate pe care le-au gasit pe partea ascunsa de public a placii indica faptul ca a facut parte dintr-un mare altar medieval care ar fi ocupat unul dintre cele mai importante locuri intr-unul dintre cele mai sfinte locuri ale crestinismlui.
Cercetarea a fost condusa de Ilya Berkovich de la Academia Austriaca de Stiinte si Amit Re’em, un arheolog din partea Autoritatii pentru Antichitati din Israel. Acesta din urma a declarat pentru Reuters ca „Nu se poate vedea acum dar initial era incrustat cu bucati de marmura pretioasa, bucati de sticla, bucati de marmura mica si fina. A fost un artefact cu adevarat uimitor, stralucea.”
In timpul renovarii a fost identificata si metoda unica de decorare a altarului numita „Cosmatesque” care combina arta clasica, bizantina si cea islamica timpurie. Placile fin decupate de marmura colorate erau utilizate pentru a crea gravuri circulare pe lespede.
Amit Re’emconsidera ca altarul „statea in punctul cel mai inalt, in sanctuarul Bisericii Sfantului Mormant. Ochii credinciosilor si ai pelerinilor s-au indreptat spre acest obiect. Si deasupra si in jurul lui, marii preoti si monahii bisericii au oficiat liturghia chiar pe masa acestui altar.
Au fost gasite altare decorate in mod similar in interioarele unor biserici din Roma care dateaza din secolele XII-XIII.
Se crede ca exemplul din Ierusalim corespunde unor descoperiri arheologice din trecut si cu relatarile pelerinilor despre sfintirea bisericii de catre cavalerii cruciati si formarea altarului principal in anul 1149.
In secolul al XII-lea, altarul a fost utilizat de clerii catolici pentru a celebra liturghia pana cand cruciatii au parasit Ierusalimul. Ulterior, a fost folosit de biserica ortodoxa greaca pana cand a fost deteriorat intr-un incendiu din 1808, pus deoparte si uitat pana la renovarile recente.
Arhiepiscopul Aristarchos de Constantina, secretarul sef al Patriarhiei Ortodoxe Grecesti a Ierusalimului, a salutat descoperirea altarului si a declarat pentru Reuters ca „lucrarile unor oameni din arta, oameni din arheologie, ei contribuie pentru noi toti, contribuie la credinta bisericii, la convingerea bisericii ca acesta e locul pe Iisus Hristos a fost rastignit, ingropat de unde a inviat.”
Locul pe care a fost construita Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim este identificat ca fiind atat locul rastignirii, cat si al mormantului lui Isus. Este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru crestinii din intreaga lume.
Conform Noului Testament, Isus a fost rastignit pe dealul Golgota, o zona de cariere de piatra abandonate in apropierea zidului orasului. La aproximativ 10 ani de la rastignire, a fost construit un al treilea zid care a inclus zona executiei si inmormantarii in oras, ceea ce explica amplasarea Sfantului Mormant in orasul vechi al Ierusalimului de astazi.
Imparatul roman Constantin I, convertit la crestinism, a demolat templul lui Venus din Ierusalim pentru a face loc unei biserici. In timpul demolarii a fost descoperit un mormant despre care se credea ca este mormantul lui Isus.
Prima Biserica a Sfantului Mormant era accesibila din strada principala a Ierusalimului de unde pelerinii treceau printr-un pronaos, o bazilica si o zona deschisa numita „gradina sfanta” care includea si stanca Golgotei, ajungand in cele din urma la Sfantul Mormant.
In 326, mama lui Constantin, Imparateasa Elena, a facut un pelerinaj la Ierusalim, unde, potrivit legendei, a descoperit relicva crucii lui Isus, numita si „Adevarata Cruce”.
Povestea descoperirii crucii s-a raspndit la inceputul secolului al V-lea, iar in 614, o armata persana a distrus biserica si a furat „Adevarata Cruce” dar in 631 Imparatul bizantin Heraclius a negociat intoarcerea acesteia.
Cucerirea araba din 638 a fost initial mai putin perturbatoare, deoarece crestinii au fost tratati cu toleranta, dar 300 de ani mai tarziu intrarea in bazilica a fost transformata intr-o moschee, iar in 966 cupola a fost distrusa de incendiu in timpul revoltelor anti-crestine.
In 1009, fanaticul calif Fatimid al-Hakim a ordonat distrugerea bisericii iar Imparatul bizantin Constantin al IX-lea Monomachus a finantat reconstructia acesteia, dar pe un alt plan, cu intrarea pe latura de sud. Aceasta a fost biserica care a atras pelerini din toata crestinatatea la sfarsitul secolului al XI-lea iar eliberarea locurilor sfinte, dintre care cel mai important era Sfantul Mormant, a fost o motivatie importanta pentru prima Cruciada intre 1096 si 1099.
Biserica Sfantului Mormant a fost resfintita la 15 iulie 1149, la 50 de ani dupa cucerirea Ierusalimului de catre Prima Cruciada, formand in esenta biserica care se vede astazi.
