Special urban.ro 1 iunie: 15 actori si visurile lor din copilarie. Ce voiau „sa se faca” cand deveneau mari. Olimpia Melinte, Adi Nartea, Istvan Teglas, Ioana Marcoiu si multi altii
E 1 iunie si de cativa ani Ziua Copilului a capatat mai multa putere; e zi libera pentru parinti, institutiile culturale organizeaza activitati targetate pentru intreaga familie, magazinele au mascote speciale si totul are un aer festiv.
1 iunie e insa si un prilej sa ne uitam la momentele din copilarie care au facut diferenta pentru oameni care astazi sunt inspiratie pentru multi.
15 dintre actorii foarte prezenti acum in spatiu media, modele pentru multe categorii de varsta, isi amintesc ce voiau sa se faca atunci cand erau mici. Fara exceptie, toti au avut un moment de incruntare de la parinti cand au auzit ca vor face, in final, actorie… Ei sunt astazi in liga campionilor in meseria lor si parintii ar trebui sa se inspire din puterea parintilor acestor actori care au stiut sa le dea aripi si sa-i lase sa-si urmeze visul, oricat de riscant li se parea.
„Mergeam pe strada in drum spre gradinita si o intrebam pe mama: oare ce meserie are doamna aceasta cu pantofi rosii cu toc? Si mama spunea: sigur lucreaza la banca. Sau: oare unde lucreaza doamna aceasta care miroase a parfum? Si mama: sigur la banca. Si mi-am spus ca atunci cand o sa fiu mare o sa lucrez la banca. Acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu lucrez la banca dar am pantofi rosii cu toc si am si parfum.”
Ioana Marcoiu este actrita Teatrului Odeon; O puteti vedea in rolul principal in musicalul Cabaret in regia lui Razvan Mazilu, in Cui i-e frica de Virginia Woolf, in regia lui Alexandru Mazgareanu.
Odata cu descoperirea desenelor animate si a filmelor imi doream sa fiu toti eroii pozitivi de care ma atasam neconditionat si pe care ii interpretam in jocul cu copiii de pe strada. Eram foarte preocupat sa imi descopar o superputere, prin care sa salvez lumea si multa vreme am fost convins ca o sa o gasesc. Inca de atunci am fost fascinat de faptul ca actorul are ocazia sa traiasca vietile mai multor oameni, dar nici nu indrazneam sa visez la asta. Asa ca am incercat sa ma fac fotbalist, dar am esuat. Nu din lipsa de calitati cât, mai degraba, din lipsa de sustinere, dar n-am regretat. Iar inainte de a fi admis la facultatea de teatru ma pregateam sa ma ocup de ingineria mediului, facultate la care am si intrat, dar am preferat actoria.
Lari Giorgescu este actor al Teatrului National din Bucuresti. Il stagiunea curenta il puteti vedea in Kiritza sau Jocul de-a… un spectacol in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, in Regele Lear, regia David Doiashvili, in Dumnezeu se imbraca de la second hand, regia Ion Caramitru.
Ma uitam la patinaj artistic cu orele cand eram mica si la show uri de moda si apoi imi faceam in casa “catwalk”, cam pe la 4 ani. Imi puneam un cearsaf alb pe jos si apoi defilam cu cateva tinute. Tin minte ca o data mi am pus 5 fuste mini pe mine, in acelasi timp. Defilam si tata imi facea poze. Eram foarte mandra de tinuta. Apoi am vrut la circ, dar eram deja prea mare. Pe urma am mers catre muzica si am inceput cursuri de chitara si pian si mi-as fi dorit sa fac parte dintr-un band. Dar n-a mers nici asta. Prin liceu am inceput sa ma gandesc la meserii serioase, ca psiholog, avocat sau medic, cred ca toata lumea a trecut prin faza asta :)), dar nu era nimic pe care sa pun degetul si sa zic “asta vreau sa fac!”. Nu-mi doream pana la capat niciuna dintre meserii.
Tot in liceu am inceput sa merg la teatru destul de des si, usor, usor am inceput sa imi pun intrebari: oare ce se intampla in culise? Cum sunt actorii? Ce viata au? samd., dar nu cu gandul ca eu as putea face asta. De abia la sfarsitul liceului mi-am dat seama ca vreau sa dau la actorie, dar imi era frica sa recunosc, mai ales parintilor. Surpriza a fost ca m-au sustinut destul de mult, bine, cu avertizarile de rigoare pe care le aude oricine care alege sa se desfasoare intr-un domeniu artistic. Si cam asta a fost, am dat la facultate, acum sunt la master-ul de actorie de film si astept sa vad ce urmeaza.
Anda Sârbei va este cunoscuta ca interpreta a personajului Iulia din serialul Vlad care a fost difuzat de ProTv. O puteti vedea in teatru independent, dar si in serialul suedez Roslund&Hellstrom: BOX 21 si in Camera 609, lasa-ma imi place la Antena 1.
Eu am vrut sa ma fac macaragiu – ma fascinau macaralele si felul cum le poti controla si ce pot sa ridice si sa manevreze suave si puternice.
dirijor- imi amintesc momentul cand, pe vreamea raposatului am vazut un concert simfonic dirijat de el, felul cum ii zbura parul in intensitatea aia muzicala, m-a fascinat si imi placea pasiunea de acolo… bunica ma voia preot (toata ziua fluier numai duminica cant). Mama ma voia avocat (ca sunt bun de gura si mor cu dreptatea in mana)
Eu devenisem sportiv si, mai nou actor prezentator… e o evolutie naturala, as zice. (rade)
Adi Nartea este absolvent al Academiei de Educatie fizica si Sport, a fost model international, iar in ultimii ani este cunoscut publicului drept interpretul personajului principal din serialul Vlad.
Când eram foarte mica voiam sa ma fac mireasa. Probabil m-au dus ai mei la o nunta si m-a impresionat evenimentul foarte tare. Apoi, pe la gradinita, m-am hotarât sa ma fac actrita si asta a ramas unica optiune pâna azi. Acum… sper ca vremurile pe care le traim sa nu ma convinga sa virez spre altceva.
Olimpia Melinte a fost nominalizata pentru un premiu Goya (cel mai prestigios premiu al cinematografiei spaniole) pentru rolul dublu din filmul Canibal, regizat de Manuel Martin Cuenca.
Are doua nominalizari la premiile Gopo (pentru cea mai buna actrita si tanara speranta), a fost protagonista in filmul Cele ce plutesc, regia Mircea Danieliuc, a jucat in Bucuresti NonStop, regia Dan Chisu. Publicul din Romania o stie mai ales din rolul din ultimii ani din serialul Vlad, Eliza Dragomir.
Inspirata de maternitate (are o fetita si un baiat) a scris o carte de povesti pentru copii, Serion Pantalon in tara amintirilor.
Când eram mic si nu omoram vârcolaci la studio-urile de la Castel Film sau trageam de oi la stâna in Amintiri din Epoca de Aur, ma gândeam la cu totul altceva. Nicidecum la meseria pe care o practicam deja si pe care am ocazia sa o practic si azi. Nu eram cu gândul la Hollywood sau la Oscar Isaac cu care jucam friptea la metrou la Unirii. In schimb, imi fugea gândul la Monaco, la Interlagos, la Monza…si la toate circuitele de Formula 1 unde Schumacher, Raikkonen sau Alonso se intreceau in cine e cel mai bun. Voiam sa ma fac si eu pilot de Formula 1. Probabil faptul ca aveam doar TVR 1 pe televizorul cu tub de la tara, acolo unde imi petreceam verile, alimentase indirect pasiunea mea pentru curse. Altfel, nu prea eram pasionat de masini. Toata familia se uita când mai apuca. Am redobândit pasiunea asta acum vreo 3 ani si acum ma bate gândul sa dau o fuga sa-i vad live pe baieti la o cursa.
Stefan Iancu a avut roluri in filme inca de la 4 ani. La vremea aceea juca alaturi de Oscar Isaac in The half life of Timofey Berezin. Este castigatorul premiului Gopo pentru rolul din Un pas in urma serafimilor, regia Daniel Sandu. A jucat in serialul Kiling Eve, alaturi de protagonista Jodie Comer, si a avut un rol important in serialul Vlad (ProTv). Este student la master actorie film.
Probabil ca am disciplina in sange pentru ca, eleva la liceul din Târgoviste, treceam diminetile pe langa unitatile militare de la Teis. Si mi-a placut mult cum aratau oamenii in uniforme asa ca, dupa ce am ajuns in Bucuresti, m-am agitat sa ajung undeva unde se faceau inscrieri pentru Scoala de politie de la Sibiu. Mi s-a risipit visul de a lucra in armata cand mi-au spus ca trebuie sa am 1, 60 – macar – inaltime.
Nuami Dinescu este actrita a teatrului Nottara unde o puteti vedea in Urzeala lui Prospero, regia Claudiu Romila; in acest moment este parte din distributia serialului Adela si in comedia Camera 609, Lasa-ma imi place (Antena 1)
De când mi-ai pus aceasta intrebare , ma tot gândesc si realizez ca eu foarte multa vreme nu m-am gândit ca as vrea sa ma fac ceva anume. Sigur, mica fiind am spus ca vreau sa fiu profesoara.
Tata : Dar esti inca mica, nu stii sa citesti sau sa scrii. Ce le vei raspunde copiiilor când te vor intreba?
Eu : Pai profesoara nu trebuie sa raspunda, trebuie sa intrebe. Copiii trebuie sa raspunda.
Apoi am avut un gând, scurt. Voiam sa ma fac avocat. Apoi si mai scurt, medic. Uite ca primul impuls si-a spus cuvântul. Si ca sa le impac si pe celelalte am facut actorie. E bine. 🙂
Stefana Samfira este absolventa UNATC, Facultatea de Teatru, sectia Arta Actorului, are un stagiu la Conservatorul de Arta Dramatica din Paris si un doctorat in Estetica teatrala. Este profesoara la UNATC dar poate fi vazuta si in teatru, in spectacolele Magnolii de otel, Alex si Morris- productii ale teatrului Avangardia.
La mine a fost simplu, ori tractorist ori doctor, iar la liceu am dat examen la mecanica auto si am picat la chimie – biologie! Uite in ce hal am ajuns!
Cosmin Selesi este actor si prezentator de televiziune, l-ati putut vedea in Schimb Valutar, regia Nicolae Margineanu; Ursul, regia Dan Chisu; Politist, Adjectiv, regia Corneliu Porumboiu, dar si in seriale ca In Familie si Ruxx.
Când cresti cu Aerosmith si Queen, inevitabil vrei sa ajungi cântaret. Deci, am mers la cursuri de chitara, canto, am cântat cu diverse trupe de copii… Apoi m-am indragostit de sport – scrima, sabie. Aveam postere in camera cu eroii mei, campionii olimpici. Insa când a trebuit sa imi aleg o facultate, mi-am schimbat radical dorintele. Am inceput sa ma pregatesc pentru arhitectura, pentru matematica; aveam planuri care se invârteau exclusiv in domenii realiste. Nu stiu cum s-a produs schimbarea, dar astazi am in camera afise cu semnaturile actorilor mei preferati. Eroii mei au devenit actorii pe care ii admir. Chiar si acum pot mai degraba sa vorbesc despre ce vreau sa devin, decât despre ce sunt. Visul meu este sa joc alaturi de eroii mei, iar uneori am norocul sa se si intâmple.
Tudor Cucu Dumitrescu este protagonistul spectacolului revelatie din aceasta stagiune, Equus, regia Victor Ioan Frunza, pentru care a fost nominalizat la premiile UNITER pentru cel mai bun actor in rol principal. Tocmai a castigat un premiua UNITER pentru musicalul Hedwig and the Angry Inch si l-ati vazzut in rolul principal din Marocco, un film in regia lui Emanuel Parvu.. Ca sportiv, a facut parte din echipa nationala de scrima la Jocurile Olimpice de Tineret, din Nanjing, 2014.
A fost o data ca niciodata o fetita care nu visa, nu isi dorea si nu stia altceva decat ca vrea sa fie actrita. Mergea la cinematograf cu bunicul ei (pe vremea aia inca existau) si se aseza in primul rand ca sa vada cat mai bine actorii (oare ce reusea sa vada de fapt? Poate voia sa le priveasca in suflete). Cele mai frumoase sambete erau cele petrecute la cinematograf. Acum cele mai frumoase sambete ale ei sunt cele petrecute la teatru in fata spectatorilor. Ce minune! Cu hotararea asta in suflet si minte, copilaria mea a fost o bucurie. Am asteptat cuminte clipa de azi pe care sunt atat de fericita sa o am. Si va scriu asta din culise, pregatita sa intru pe scena.
Diana Cavaliotti este cunoscuta publicului pentru aparitiile sale in filme de cinema sau in seriale de televiziune. A debutat in serialul “Cu un pas inainte” la Pro TV, si ati vazut-o in filme de lung metraj ca “Restul e tacere”, “Amintiri din Epoca de aur”, “Ana, mon amour” (pentru care a primit premiul Gopo pentru cea mai bun actrita in rol principal), dar si in serialul de la HBO, “Umbre” si in fillmul lui Dan Chisu “5 minute”. Acum o puteti vedea la Antena 1 in serialul Bravo tata.
Nu tin minte sa fi dorit sa devin ceva, desi eram un copil destul de activ, faceam parte din tot felul de cercuri de creativitate. Cred ca senzatia mea era ca se va lega pana la urma si asa a si fost. Pe de alta parte nu credeam in colegii mei care de pe-o zi pe alta apareau cu tot felul de idei sau preluau ganduri de la cei mai mari. Dintotdeauna am fost singurul care nici pana in ‘ultima’ clipa n-a stiut ce o sa faca. Chiar si dupa ce am terminat facultatea, si bine am facut. Exista un fel de fatalitate in asta, care ma ajuta.
Istvan Teglas este actor la Teatrului National din Bucuresti (“Regele Lear”, “Padurea Spanzuratilor”, “Beginners”, “Trei surori”), dar poate fi vazut si in spectacole de teatru independent. Este castigator al Premiului Gopo pentru cel mai bun actor in rol secundar pentru rolul sau din “La Gomera” si mai are doua nominalizari la Gopo pentru rolurile din Malmkrog (regia Cristi Puiu) si Luca (regia Horatiu Malaele). Este unul dintre trainerii pentru adolescenti la workshopurile festivalului de teatru pentru liceeni, IDEO IDEIS.
Cred ca am trecut prin toate etapele: medic, profesor, jurnalist, am vrut chiar sa ma fac calugarita. Imi aduc aminte ca aveam la birou un microfon si seara de seara prezentam si eu stiri, asa cum facea Andreea Esca, voiam sa fiu ca ea. Nu-mi aduc aminte sa-mi fi dorit de mica sa devin actrita, chiar daca aveam moment artistic la fiecare petrecere din familie. Eram preocupata de alte lucruri. Aveam laborator de chimie acasa, faceam cursuri de IT, zona de interes a fost alta. Dar stiu ca ma jucam mult si inventam tot felul de povesti. Probabil asta am redescoperit in liceu. Joaca. Si intalnirea cu trupa de teatru Catharsis din liceu m-a ghidat spre actorie.
Pe Iulia Verdes ati vazut-o in Queen Marie of Romania in rolul Elena Chrissoveloni, in serialele Triplusec si Pariu cu viata (ProTv), Om sarac, Om bogat ( TVR), si are in palmares si un rol mic in filmul lui Terry Gilliam, The Zero Theorem. Va putea fi vazuta curand in Memento 1918 in regia lui Adrian Popovici, dar si in filmul Vineri 13, in regia lui Rares Abraham.
Când eram in scoala primara credeam ca vreau sa ma fac arheolog. In liceu am intrat cu gândul ca ma pregatesc sa devin arhitect. Apoi in clasa a XI-a am fost la un spectacol in care juca doamna Olga Tudorache si emotia pe care mi-a transmis-o m-a facut sa inteleg ca asta vreau si eu sa fac. Si m-am facut actor. Acum imi dau sema ca am o meserie care implica si descoperire si constructie. Deci, intr-un fel, pot spune ca m-am tinut de planurile din copilarie.
Pe Sorin Miron l-ati putut vedea in “Amadeus”, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, “Hamlet” si “Ingeri in America” la Teatrul Metropolis, toate in regia lui Victor Ioan Frunza, dar si in Iepurele alb, iepurele rosu un One Man Show experimental. Acum joaca in California Suite (regia Andrei Hutuleac) la unteatru. Tocmai a castigat un premiu UNITER Cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Charlie din spectacolul „Balena” de Samuel D. Hunter, regia Andrei Hutuleac.
