Mircea Cartarescu a dezvaluit coperta noului roman „Theodoros” care va fi cea mai vasta opera a sa de pana acum. Cartea, care ar putea avea in jur de 600 de pagini, va fi lansata pe 21 noiembrie la Humanitas.

Autorul a prezentat coperta romanului pe contul sau de Facebook unde a scris: „Theodoros” este, mutatis mutandis, modestul meu „Veac de singuratate”. Unul ” bizantin”, impregnat de cultura si imagistica rasariteana. N-am scris niciodata cu mai multa fantezie, n-am facut niciodata mai multe povesti tesute impreuna. Patru lumi diferite se rotesc in orbita lui. Sper acum sa aiba si un pic de noroc, ca sa poata atinge cat mai multi cititori cu suflul sau.” 

Cartea pe care Cartarescu si-a dorit sa o scrie de mai bine de 20 de ani va ajunge in librariile din tara in trei saptamani.

Romanul a fost scris in timpul unei burse oferite de Wissenschaftskolleg din Berlin, una dintre cele mai prestigioase burse oferite de statul german. 

In 2015, autorul s-a mutat cu sotia lui, Ioana Nicolaie, si fiul lor in capitala germana pentru a se dedica exclusiv acestui proiect.

Intr-un interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei la vremea respectiva, Cartarescu a declarat ca „Wissenschaftskolleg este un institut de stiinte care are in subordinea sa inclusiv NEC – New Europe College al lui Andrei Plesu, inclusiv Colegiul Budapest, de pilda, si multe alte mici institutii de felul acesta, care toate sunt sub egida Wissenschaftskolleg. Este o institutie a statului german, construita pe stiinte. Artele sunt exceptie.” La vremea respectiva, romanul ar fi urmat sa fie scris pe parcursul a 10 luni insa ulterior, autorul a mentionat in alte interviuri ca inca lucreaza la el, nefiind obisnuit sa scrie dupa date istorice atat de specifice.

In proiectul de cercetare de pe site-ul institutiei germane,„Theodoros” este prezentat drept un roman istoric care descrie viata fantastica si destinul unui personaj greco-roman nascut in 1818 in tara Romaneasca, partea de sud a ceea ce este acum Romania.

Teodor este copilul a doi servitori la curtea unui mare boier. La nastere, se profetizeaza ca va deveni imparat. Aceasta profetie devine cea mai mare obsesie a lui. Prima parte a romanului trateaza copilaria si adolescenta sa in Tara Romaneasca. La 17 ani, dispare definitiv din Tara Romaneasca si incepe partea a doua a romanului. La intervale din ce in ce mai mari, mama lui primeste scrisorile sale din locuri disparate din Levant si Orient, Arhipelagul grecesc, Palestina, Petra, Baalbek, Alexandria, descriind viata lui aventuroasa si actiunile crude si indraznete pe care le intreprinde in cautarea puterii si a bogatiei. El semneaza aceste scrisori cu varianta greaca a numelui sau, Theodoros. 

Profetia este intr-adevar implinita in partea a treia a cartii. Dupa douazeci de ani de ratacire peste mari si prin taramuri pitoresti, ajunge in Abisinia, ia parte la „razboiul printilor”, isi schimba numele si personalitatea cu cel mai important conducator de razboi abisinian si, in cele din urma, preia puterea, devenind celebrul imparat Tewodros II al Abisinii.

Pentru a nu va influenta experienta lecturii, nu vom publica detalii legate de finalul povestii. 

Autorul a vorbit despre roman si in cadrul Salonului International de Carte de la Torino: „Va fi un roman masiv de aproximativ 600 de pagini si l-as numi primul meu roman adevarat, pentru ca pe celelalte le numesc poeme. Este o opera (…) pe care o scriu cu mare bucurie si pe care abia astept sa o tineti in maini”.

Cartarescu a vorbit de mai multe ori de-a lungul timpului despre romanul „Theodoros” si de fiecare data a mentionat ca ar avea nevoie de o perioada considerabila de timp pentru a se documenta in privinta cadrul si contextului istoric in care si-a plasat naratiunea.

Intr-un interviu publicat in Adevarul in 2018, autorul declara: „„Theodoros“ ar putea fi un lucru formidabil, dar are cateva lucruri foarte tricky pentru care nu m-am putut hotari, de douazeci de ani incoace, sa ma apuc de el. E „prea roman“ pentru mine. Eu nu sunt romancier, sunt poet. Mi-e greu sa tot scribalaresc la un proiect coerent, „istoric“, ce necesita documentatie serioasa etc. Culmea e ca am facut documentatia, o am completa, dar tocmai de-asta nu ma apuc. Sunt obisnuit sa lucrez liber, sa improvizez continuu, exercitiile impuse nu sunt de mine. Ar putea iesi minunat. Ei si? Mie nu-mi trebuie carti minunate, ci carti de forma trupului si-a mintii mele. „

Scriitorul a primit la inceputul lunii septembrie titlul de Doctor Honoris Causa al prestigioasei Universitati Internationale Menéndez Pelayo (UIMP) din Santander.

Ceremonia onorifica pentru acordarea titlului s-a desfasurat in Sala Regala a Palacio de la Magdalena, unde au rostit discursuri laudative despre opera cartaresciana Carlos Andradas, rectorul UIMP si scriitoarea Fanny Rubio, profesor emerit al Universitatii Complutense din Madrid. 

Tot recent, autorul roman a castigat premiul FIL, considerat cel mai important premiu literar al lumii hispanice. Scriitorul roman a fost ales dintre 80 de candidaturi in sapte limbi „pentru proza sa imaginativa si orbitoare”, a spus Sáez Delgado, purtator de cuvant al juriului, la conferinta de presa din orasul mexican Guadalajara. 

Mircea Cartarescu este un autor extrem de apreciat de cititorii si criticii din intreaga lume, opera sa fiind tradusa aproape integral in limba spaniola. Acesta a publicat peste 25 de carti de proza, poezie, jurnalistica, eseistica si lucrari academice, precum si numeroase articole.

In prezent, Mircea Cartarescu este profesor la Universitatea Bucuresti, jurnalist, membru al PEN Romania si al Parlamentului Cultural European. Printre cele mai importante scrieri ale sale fac parte romanele „Travesti”, trilogia „Orbitor”, romanul „Solenoid”, volumele de proza scurta „Nostalgia”, „De ce iubim femeile”, „Melancolia”, volumele de poezie „Poeme de amor”, „Totul”, „Nimic”, „Levantul”.

Opera sa este tradusa in 25 de limbi, a primit majoritatea premiilor din domeniu in Romania, precum si numeroase recunoasteri internationale, precum Premiul „Thomas Mann” in Germania (2018), Premiul Formentor in Spania (2018), Premiul „Gregor von Rezzori” in Florenta (2015), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura (2015), Premiul orasului Leipzig pentru Armonie Europeana (2015), Marele Premiu pentru Poezie in Serbia (2013), Premiul Vilenica in Slovenia (2011).