Netflix lanseaza seria „Dulapul de curiozitati al lui Guillermo del Toro” pe parcursul a 4 zile, sub forma unui eveniment cinematografic de Halloween. Guillermo del Toro: „A fost o poveste pe care am citit-o cand eram foarte mic si m-am speriat atat de mult incat l-am sunat pe tatal meu sa deschida usa camerei.”
Inainte de lansarea animatiei stop-motion „Pinnochio”, parteneriatul regizorului Guillermo del Toro cu Netflix va debuta cu seria „Dulapul de curiozitati al lui Guillermo del Toro” (Guillermo del Toro’s Cabinet of Curiosities).
Lansarea este gandita sub forma unui eveniment cinematografic menit sa ofere publicului o saptamana de mini-filme semnate de regizori cunoscuti, proiectul fiind creat de unul dintre cei mai apreciati si premiati cineasti din Hollywood, Guillermo del Toro. Fiind considerat un maestru al lumilor fantastice in care este redata mereu ideea macabrului, del Toro este cunoscut mai ales pentru „Pan’s Labyrinth” si „Shape of Water”, cel din urma fiind castigator al unui Oscar pentru „Cel mai bun film” si „Cel mai bun regizor”.
„Dulapul de curiozitati al lui Guillermo del Toro” va include 8 episoade care vor fi lansate pe parcursul a 4 zile, cate 2 episoade pe zi.
Primele doua episoade vor debuta marti, pe 25 octombrie, la orele 10:00 iar ultimele vor aparea vineri, 28 octombrie sub forma unui eveniment numit „Chills Halloween”. Astfel, publicul va avea pana la inceputul week-endului toate episoadele disponibile pe Netflix pentru a putea fi vizionate de Halloween.
„Dulapul de curiozitati al lui Guillermo del Toro” beneficiaza de implicarea totala a cineastului care este creator, producator si corealizator al acestor productii. A lucrat alaturi de showrunnerul J. Miles Dale.
Sunt o colectie de povesti menite sa sfideze notiunile traditionale ale genului horror. De la macabru la magic, de la gotic la grotesc sau inspaimantator, cele 8 povesti – printre care doua sunt povestiri originale semnate de del Toro – sunt aduse la viata de o echipa de scenaristi si regizori alesi cu atentie de del Toro.
Fiecare episod al seriei gandite sub forma unei antologii a fost regizat de un alt cineast din Hollywood, Guillermo del Toro apare la inceputul fiecarui episod pentru a introduce povestea si a lucrat indeaproape cu ei la scenarii.
Regizorii alesi pentru cele 8 episoade sunt Jennifer Kent (The Babadook), castigatorul de Oscar Guillermo Navarro (Pan’s Labyrinth), Panos Cosmatos (Mandy), David Prior (The Empty Man), Keith Thomas (The Vigil), Catherine Hardwicke (Twilight), Vincenzo Natali (In the Tall Grass) si Ana Lily Amirpour (The Bad Batch).
Din distributie fac parte Andrew Lincoln cunoscut pentru „The Walking Dead”, Essie Davis, Glynn Turman, F. Murray Abraham, Rupert Grint din franciza „Harry Potter”, Tim Blake Nelson, Dan Stevens din „Downton Abbey”, Crispin Glover, Ben Barnes din franciza „Narnia” si Kate Micucci (Garfunkel and Oates).
Prin amabilitatea Netflix, va prezentam un interviu cu Guillermo del Toro despre proiectul urias pe care l-a antamat prin „Cabinetul de curiozitati”.
De unde a venit ideea Cabinetului de Curiozitati?
Am crescut urmarind toate antologiile: Outer Limits, The Twilight Zone, Night Gallery, One Step Beyond, Thriller. Iubesc serialul Black Mirror, dar m-am intrebat de ce nu mai apar antologii. Sunt foarte greu de adunat. [Rade] Este ca si cum ai filma opt filme in acelasi timp, cu multe complicatii si complexitati, si temperamente, si arome diferite. Cred ca asta a fost ideea: putem surprinde epoca de aur a antologiilor fantastice cu care am crescut?
Cum ati defini termenul de Cabinet de Curiozitati? Ce este pentru dvs?
Cu sute de ani in urma, cand calatoria era un bun pe care putini si-l puteau permite si oamenii voiau inca sa inteleaga minunile lumii, curiozitatile erau adunate de navigatori, aventurieri, sarlatani si erau expuse intr-o camera care a fost numit Cabinet de Curiozitati. Adesea aveai craniul unui mamifer mare sau cornul de narval – l-ai numit corn de unicorn – si aveai sirene Fiji, care erau animale impaiate. Oamenii veneau sa-i vada si erau un fel de simbol al statutului.
Persoana care arata aceste curiozitati a deschis spectatorilor o lume noua. Aceasta a fost ideea: sa realizam 8 piese dintr-o colectie curatoriata de mine, cu 8 regizori care imi plac sau pe care vreau sa ii scot in fata, sa le oferim libertate deplina si sa ii lasam sa creeze un mic film intre 40 si 60 de minute, dupa bunul lor plac, sprijinindu-i cum putem mai bine. Cred ca rivalizeaza ideea unui Cabinet de Curiozitati care este deschis pentru ca spectatorii sa vada lumea prin ochii altcuiva.
Care sunt cele mai importante ingrediente pentru o poveste de groaza?
Cred ca genul filmelor de groaza are o scara variabila, ca umorul. Ceea ce este infricosator pentru tine nu este infricosator pentru mine. Ceea ce este amuzant pentru tine nu este amuzant pentru mine. Sau vice versa. Deci, important este ca in spate exista o idee. Si nu neaparat o lectie profunda, ci o idee.
„Fiecare dintre elementele povestilor face apel la lucruri diferite. Unele dintre povesti sunt foarte calme si de natura adulta, o „groaza” mai linistita. Altele sunt distractive. Unele sunt amuzante intr-un mod sinistru. Sunt mostre de arome foarte diferite. Iti prezinta diferite delicii. Unele sunt sarate, altele sunt dulci, asa ca este ca si cum ar fi cel mai bun esantion de bomboane, ai o surpriza de la fiecare muscatura.”
Exista o linie de legatura sau sunt toate individuale in ceea ce priveste tema?
Exista o linie de legatura in primul sezon, sunt lucruri ascunse, lucruri care nu sunt evidente la prima vedere, realitati care exista in lumea noastra normala. Ele pot veni din spatiul cosmic, pot exista sub pamant, pot exista in mintea noastra. Dar ideea este ca mai exista o alta realitate sub cea pe care o cunoastem si care a devenit tema seriei.
Cum au fost alese povestile?
Am incercat sa alcatuiesc o lista cu 20 de povesti pe care le-am citit si le-am iubit in antologii cand eram copil. Ele variaza ca stil si ca importanta. Sunt cateva povesti Lovecraft pe care le-am citit cand eram tanar. „Graveyard Rats” de Henry Kuttner, de exemplu, a fost o poveste pe care am citit-o cand eram foarte mic si m-am speriat atat de mult, incat l-am sunat pe tatal meu sa deschida usa camerei mele. Apoi „Lotul 36” si „Murmuring” au fost idei pe care le-am avut de multa vreme.
„Lotul 36” a aparut dintr-o experienta personala, deoarece am pierdut un spatiu de depozitare pe care il aveam dupa ce a fost cumparat la licitatie de o alta persoana. A fost o experienta de cosmar pentru mine sa incerc sa rascumpar ce era acolo. Asa ca personajul sunt practic eu, care il rog pe tipul care mi-a cumparat depozitul sa-mi dea lucrurile personale inapoi.
Apoi „Murmuring” a venit din genul de povesti de groaza linistite care lumineaza mai mult starea de spirit a unui protagonist precum M.R. James. Aceasta este o poveste mai traditionala. In mitologia clasica, pasarile poarta sufletele mortilor in cer, m-am gandit caar fi frumos sa combin acele doua elemente si am decis ca este perfect pentru acestea.
Apoi aveti „The Outside”, care se bazeaza pe „Some Other Animal’s Meat” a lui Emily Carroll. Cred ca este o scriitoare cu adevarat grozava si intra in mintile protagonistilor ei. M-am gandit ca va fi o completare grozava la aceasta antologie.
Aveti Panos Cosmatos („The Viewing”) care creeaza o atmosfera si merge cu ea si, in esenta, esti transportat in lumea lui Panos.
Fiecare poveste pare sa aiba si un mesaj.
Cred ca este mai degraba ideea ca fiecare dintre povesti are o mica calatorie pentru personajul principal. Este o decadere sau un triumf intunecat. Pentru mine, „Autopsia” este un exemplu perfect de poveste pe care am citit-o si nu am uitat-o niciodata. Am citit-o in anii ’80 si am inteles ca nu este doar infricosator, ci si emotionant sa inteleg ca triumful suprem al fiintei umane este sa te sacrifici.
Fiecare dintre elementele povestilor face apel la lucruri diferite. Unele dintre povesti sunt foarte calme si de natura adulta, o „groaza” mai linistita. Altele sunt distractive. Unele sunt amuzante intr-un mod sinistru. Sunt mostre de arome foarte diferite. Iti prezinta diferite delicii. Unele sunt sarate, altele sunt dulci, asa ca este ca si cum ar fi cel mai bun esantion de bomboane, ai o surpriza de la fiecare muscatura.
Cum ati ales regizorii?
Fiecare regizor a fost ales dintr-un motiv diferit. Sunt regizori care cred ca au o viziune foarte, foarte specifica asupra lumii.
Guillermo Navarro („Lotul 36”) si cu mine avem un parteneriat de zeci de ani si sunt intotdeauna uimit de cat de bun este el ca regizor. Am lucrat cu el in calitate de director de imagine. Dar imi place ceea ce face ca regizor.
David Prior („Autopsia”) are intr-adevar o abordare precisa, necrutatoare si metodica a fantasticului. Iubesc acest lucru.
Keith Thomas („Pickman’s Model”) – am vazut primul sau lungmetraj, „The Vigil”, si am fost foarte impresionat de modul in care a tratat filmul horror intr-un mod foarte real. Foarte eficient. Si a fost o colaborare grozava.
Pe Ana Lily Amirpour („The Outside”) o admir de mult timp si am lucrat cu ea ca partener sau consultant sau prieten de cateva ori in filmele ei si sunt mereu uimit de cat de precisa este si cat de nebuna ideile ei sunt si le intemeiaza.
Catherine Hardwicke („Dreams in the Witch House”) este cu adevarat o regizoare de mare putere si de multe ori filmele ei m-au emotionat in ceea ce incearca, in ambitia, dimensiunea si umanitatea lor. Am vrut sa lucrez cu ea si sa vad cum ar putea fundamenta o poveste pe care, in mod normal, nu ai fi asociat-o cu ea. Dar a facut o multime de portrete fantastice foarte bune de-a lungul anilor.
Vincenzo Natali („Graveyard Rats”) si cu mine am lucrat in trecut si intotdeauna mi-a placut ceea ce face. Este un povestitor cu adevarat audio-vizual si are o semnatura aparte.
Cu toti acesti regizori, mi-am dorit sa creez un mediu perfect pentru ca ei sa livreze o mica opera, perfect lucrata, si sa le ofer instrumentele necesare pentru a crea aceste lucruri.
Panos Cosmatos („The Viewing”) cred ca este unul dintre cei mai speciali cineasti care lucreaza astazi. Cred ca are capacitatea de a crea mai mult decat orice… o atmosfera. Filmele lui sunt o privire clara in mintea lui. Are o viziune asupra lumii atat de specifica si este foarte greu de descris ca fiind altceva decat o atmosfera.
Jennifer Kent („The Murmuring”) a creat o impresie de neuitat cu „The Babadook” si „Nightingale”. Are o viziune asupra lumii. Ea are cel mai remarcabil angajament fata de povestile ei si de livrarea lor. Este unul dintre realizatorii de film cu adevarat importanti care lucreaza astazi, in special in acest gen. Si chiar am vrut sa lucrez cu ea si sa creez din nou un mediu in care sa se simta protejata si incurajata, sa poata sa creeze un basm ideal. A fost foarte important pentru mine sa-i ofer „The Murmuring”, pentru ca este povestea de care am fost cel mai apropiat. In ceea ce priveste tonul emotional, stiam ca va fi cel mai greu de redat. Am avut incredere in Jennifer cu povestea pe care a absorbit-o complet si a transformat-o in povestea ei.
Aveti o adevarata mina de aur in ceea ce priveste distributia acestei serii.
Niciun nume nu a fost impus. De fapt, i-am spus fiecarui regizor: „Care ar fi distributia ta ideala?” si apoi ne-am dus dupa ei. Cred ca singura decizie de casting pe care am insistat a fost Crispin Glover. Pentru ca cred de multa vreme ca este cel mai „lovecraftian” actor intr-un fel pe care nu l-am mai vazut vreodata. Asa ca m-am dus la Keith si i-am spus: „Uite, ma pun in genunchi in fiecare episod. Ma pun in genunchi si te rog, sa fie Crispin. Pentru ca cred ca ar putea juca Lovecraft intr-un fel. Si pentru ca Lovecraft s-a pus pe sine in fiecare poveste. Si cred ca este Pickman. Am spus: „Ar trebui sa fie Crispin”.
Ce provocari au fost in cele opt povesti, fiecare cu scenografie, costume si echipa proprii?
Miles si cu mine ne-am propus sa realizam un mediu in care sa-l avem pe Guy Davis alaturi de noi ca sa proiectam creaturile din fiecare episod. Apoi am ramas sa supraveghez creaturile, sculptura si universul digital. Aceasta este o parte din proiect.
Apoi o avem pe Tamara la scenografie, care este absolut una dintre cele mai bune din lume in acest moment. Ea a creat un univers complet pentru cineasti.
Luis Sequeira a reusit nu numai frumusetea costumelor, ci a descris si personajele prin costume. Este din nou, unul dintre cei mai buni din lume si am lucrat cu el aproximativ un deceniu.
Regizorilor li s-a oferit toate acestea – plus sunet si imagine – si li s-a spua: „iata cheile masinii”, asa ca au putut merge bucurosi intr-o plimbare. Si le-am spus „voi fi acolo daca aveti nevoie de mine sa lucram la machiaje cu efecte speciale, la designul creaturilor.” Si m-am uitat zilnic la imaginile filmate alaturi de Miles.
Parteneriatul cu Miles Dale este crucial pentru ca Miles nu este doar partenerul meu in business, dar este si unul dintre cei mai buni producatori creativi pe care i-am cunoscut in cei 30 de ani in industrie. El insusi este regizor si are perspicacitatea necesara pentru a sti cand este nevoie de ceva anume si cand nu. Si se va lupta pentru fiecare dintre aceste parti. Si intelege ca principalul scop este sa prezinti creatia unui regizor fara interferente.
Cele 8 episoade „Cabinetul de curiozitati” vor fi lansate pe parcursul a 4 zile, cate 2 episoade pe zi, incepand cu 25 octombrie