Pe 1 noiembrie, in Londra s-a deschis prima expozitie din ultimii 100 de ani dedicata creatiilor semnate de Sarah Biffin. Poate fi vizitata gratuit pana pe 21 decembrie 2022 in cadrul galeriei Philip Mould and Company din apropierea Palatului Buckingham.

Scopul expozitiei este de a rescrie istoria si de a readuce in atentie o figura extraordinara cu o poveste profund inspirationala.

Desi s-a nascut fara maini si fara picioare, Sarah Biffin a devenit pictorita si a atins un succes rar gasit de femei in lumea artei in perioada respectiva.

Biffin a fost nevoita sa depaseasca obstacole incredibile nu doar pentru ce inseamna sa fii o persoana cu dizabilitati dar si pentru o femeie in lumea artei la inceputul secolului al XIX-lea cand astfel de cazuri erau foarte rare.

Asa cum s-a intamplat cu majoritatea artistelor dinainte de jumatatea secolului al XX-lea, povestea lui Sarah Biffin a fost trecuta cu vederea de istoricii de arta. Cei care s-au aplecat asupra vietii ei remarcabile, au perpetuat anumite prejudecati legate de creatiile ei care i-au afectat reputatia pe termen lung. 

Expozitia de la galeria Philip Mould isi propune sa o reaseze pe Biffin in istorie si sa inspire o intreaga generatie de femei, de oameni cu dizabilitati si de persoane care se simt lipsite de privilegii si oportunitati. Conceptul expozitional a fost dezvoltat cu ajutorul lui Alison Lapper, o artista contemporana care sufera de aceeasi problema de sanatate pe care o avea si Biffin. 

Va invitam sa descoperiti mai jos povestea artistei Sarah Biffin, atat printr-un scurtmetraj pregatit de curatorii expozitiei dar si printr-o scurta istorie a vietii ei.

Sarah Biffin s-a nascut in 1784 intr-un sat din Somerset, intr-o familie de fermieri. Documentele care inregistreaza botezul ei declara ca „s-a nascut fara maini si fara picioare”.

Biffin s-a nascut cu o anomalie congenitala numita focomelie dar a reusit sa depaseasca lipsa membrelor si a invatat sa indeplineasca numeroase sarcini care ar fi parut imposibile: sa scrie, sa picteze si sa coasa, toate fiind realizate cu gura.

Inca din primii de ani de viata, a invatat singura sa citeasca si sa scrie iar la varsta de 13 ani parintii au dat-o in custodia lui Emmanuel Dukes care o expunea pe Sarah in spectacole de circ si la targuri de curiozitati unde era numita „minunea fara maini” si descrisa deseori drept „monstruoasa”.

In perioada in care s-a aflat in custodia lui Dukes, acesta a invatat-o sa deseneze si sa picteze tinand in pensula in gura. Treptat, a invatat sa coasa si sa picteze miniaturi in fata multimilor care se strangeau sa vada „a opta minune a lumii”, asa cum era promovat showul ei. La final, spectatorii plecau cu o hartie scrisa sau o acuarela pictata de Sarah, pretul acesteia fiind inclus in biletul de intrare.

Din banii stransi, Sarah primea o cota foarte mica, era platita mai putin decat un servitor (in jur de 5 lire anual).

Printre spectatorii ei s-a numarat la un moment dat si George Douglas, Contele de Morton care a decis sa o sustina pe Sarah pentru a-si imbunatati abilitatile artistice. In jurul varstei de 20 de ani a inceput sa invete sub pictorul miniaturist William Marshall Craig (care absolvise Academia Regala de Arta) iar din 1816 a devenit artista independenta si treptat a primit comisioane de la aristocrati si chiar de la membrii familiei regale.

Biffin a continuat sa calatoreasca in toata Anglia, si-a expus lucrarile si accepta comisioane atat din Marea Britanie dar si de peste hotare. 

De-a lungul timpului si-a inchiriat ateliere in Londra, Brighton, Birmingham, Cheltenham si Liverpool unde obisnuia sa predea cursuri de pictura in miniatura, fiind deschisa in mod deosebit catre femeile care isi doreau sa invete sa devina artiste.

Trebuie mentionat ca lucrarile de nivelul tehnic si artistic pe care l-a atins Biffin erau create in perioada respectiva numai de artistii inscrisi in academiile de arta din Londra, Paris sau Roma, unde femeile nu aveau acces. 

Intr-o perioada in care conceptul de femeie-artist era strain societatii britanice deoarece nu era considerata o meserie potrivita pentru femei, Biffin si-a construit treptat o cariera si a devenit antreprenoare in vremuri in care termenul abia incepea sa fie folosit in dictionarele franceze, fiind restrictionat numai barbatilor.

In acelasi timp, curatorii expozitiei din Londra remarca asupra impactului pe care l-a avut tutorele ei, William Marshall Craig in tehnica ei artistica. Philip Mould a declarat: „Craig era recunoscut ca un desenator foarte exigent pentru lucrarile la scara mica iar astfel de opere se potriveau foarte bine tehnicii lui Sarah. Impactul lui Craig asupra stilului ei a fost profund. Daca veti compara o lucrare realizata de ea in 1812 cu o pictura semnata 10 ani mai tarziu, evolutia este atat de clara.”

Biffin a lucrat intens si parea de neoprit, fiind descrisa deseori drept „neobosita si ambitioasa”. Isi facea reclama in ziare si isi semna lucrarile cu titulatura „Fara Maini” pentru a atrage atentia asupra abilitatilor ei neobisnuite. A invatat sa transforme o problema intr-o solutie.

Biffin se promova mai ales prin autoportretele pe care a continuat sa le picteze pe tot parcursul vietii ei, ca un gest de documentare a propriei prezente prin care a vrut sa nu fie uitata in istorie. In acelasi timp, in lipsa accesului la modele – care puteau fi scumpe si costisitoare de multe ori – Biffin a recurs la o strategie pe care au abordat-o mai multe femei-artiste: s-a studiat pe sine in oglinda si a realizat multe auto-portrete.

Ellie Smith, care a lucrat in proiectul de cercetare dezvoltat de galeria Philip Mould, a conchis: „Era atat de priceputa si de orientata catre comercial intr-un mod deloc atribuit femeilor din acea perioada .”

Treptat, printre clientii ei au inceput sa fie inclusi comanditari din ce in ce mai elitisti pana la punctul in care Regele George al III-lea a numit-o responsabila pentru portretele in miniatura ale Printesei Augusta Sophia iar Charles Dickens a mentionat-o in povestile lui.

In acelasi timp, istoricii de arta au avut probleme in inventarierea lucrarilor ei deoarece multe dintre ele sunt semnate cu numele „Mrs. Wright” despre care se crede ca ar fi fost sotul ei care ar fi pacalit-o si i-ar fi furat o mare parte din bani. 

Contele de Morton a decedat in 1827 iar fara sprijinul celui mai important mecena, a inceput sa aiba probleme cu banii. 

Intr-un final, o parte din aristocratii care o sprijineau au organizat un sistem prin care sa primeasca mereu comenzi prin care sa fie platita pentru a putea supravietui. Mai mult, dupa ce a urcat pe tron, Regina Victoria i-a acordat o pensie speciala iar Sarah a reusit sa se retraga in Liverpool, acolo unde a murit in 1850 la varsta de 66 de ani.

Pe langa miniaturile extraordinare pe care le realiza si pentru care era foarte apreciata – dar nu avea nici sexul si nici pedigriul necesar pentru o cariera artistica – Biffin s-a remarcat si pentru picturi realiste ale pasarilor. Aceasta latura a creatiei ei este explorata in catalogul expozitiei deschisa la galeria Philip Mould care poate fi achizitionat de aici.

Interesul in lucrarile lui Biffin a reaparut dupa ce o lucrare semnata de ea a obtinut un pret impresionant in cadrul unei licitatii desfasurate la Sotheby’s in Londra in decembrie 2019. 

Lucrarea „Sarah Biffen – Autoportret in fata sevaletului” era estimata la un pret maxim de 2.360 de euro dar a fost adjudecata pentru 180.000 de euro, stabilind un record pentru artista. Ulterior, in iulie 2021, acuarela „Studiu al pasarilor” (1812) estimata la 8.000 de euro s-a vandut pentru 90.000 de euro. Ambele lucrari sunt incluse in expozitia deschisa zilele acestea in Londra.