Colleen Atwood este unul dintre cei mai mari creatori de costume de film din istoria cinematografiei.

Are 12 nominalizari la Oscar, patru statuete castigate, si in portofoliu creatii exceptionale care se intind pe epoci si stiluri de viata atat de variate incat simti de la distanta ca e un perfectionist de mare arta, ca e extrem de pasionata de ceea ce face si ca impune o rigoare a lucrurilor dupa “model vechi”, in care toti colaboratorii din lantul de lucru trebuie sa-si faca treaba la perfectie.

Colleen Atwood si-a inceput cariera in anii 70 in calitate de consilier vestimentar la Washington si a atras atentia globala odata cu costumele pentru turneul mondial al lui Sting,  Bring on The night.

Trebuie ca are o minte geamana cu a lui Tim Burton pentru ca a lucrat – pe parcursul a mai mult de 30 de ani – la costumele povestilor sale iesite din alte lumi care au fost admirate de milioane de oameni: Edward Scissorhands, Sleepy Hollow, Ed Wood, Big Fish, Planet of the Apes, Sweeney Todd sau Dumbo, Alice in Wonderland si Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children.

Dar portofoliul domniei sale include multe alte filme de Oscar care au scris istorie in cinematografie si care arata versatilitatea sa exceptionala: Tacerea Mieilor, Philadelphia, Gattaca, musicalul Chicago, filmul Memoirs of a Gheisha, Fantastic Beats and Where to find them, Bombshell, Top Gun: Maverick.

“Il cunosc pe Tim de mult timp și ma simt foarte apropiata de el din punct de vedere artistic, intr-un fel in care ne conecteaza atunci cand lucram impreuna. Suntem prieteni, dar nu ieșim impreuna tot timpul sau ceva de genul asta. Avem o prietenie buna”, ne-a spus doamna Coleen Atwood prin telefon intr-o miercuri (wednesday, ca in filmul despre care urma sa vorbim). Era 7 dimineata la Los Angeles, tocmai isi reumpluse cana de cafea si acorda interviuri desi nu-i place prea mult sa fie in centrul atentiei.

Care au fost sursele de inspiratie pentru costumele din serialul Wednesday? Unele par ca vin din zona fanteziei, a unei alte lumi nepamantesti, iar altele sunt foarte apropiate de zilele noastre.

La fel vad si eu lucrurile. Adica, am inceput de la hainele pe care le poarta cei din Familia Addams si Wednesday pentru a o plasa pe Wednesday Addams intr-o lume in care nu se integreaza. Apoi, cand se duce la școala, are uniforma ei neagra sau combinatia neagru, gri si alb. Nu seamana cu ceilalti copii, desi si ei sunt in scoala in uniforma.

Acestea se bazeaza pe uniformele scolare traditionale ale scolilor private cam de peste tot in lume, poate ca sunt ca reper un pic mai vechi, ne-am dus putin inapoi in timp.

Dar la Wednesday cand isi pune hainele de zi cu zi, cand iese in oras si cand sta in camera ei, am luat un fel de moda mai moderna si am amestecat-o cu lucruri pe care le-am facut noi.

Acelasi lucru am facut si la alte cateva dintre personaje, am folosit lucruri de epoca amestecate cu haine contemporane. Iar la cei care apar in satul din vecini, in lume, oamenii din oraș, a fost un pic de cautare pentru ca hainele pe care le aveam in depozitele apropiate nu erau suficiente pentru a vinde calitatea de alta lume pe care am vrut sa o cream in oraș. Am vrut sa accentuam ca sunt mai aproape de realitate prin controlul culorilor, al texturii, lucruri de genul acesta. Asa ca, pentru asta, am folosit stocuri inchiriate pe care le-am luat de la Angels din Anglia si le-am adus in Romania, astfel incat sa le putem amesteca cu un jeans, cu o jacheta din anii ’70 sau o pereche de cizme si sa putem avea un aspect diferit.

Ca si concept de baza e interesant, dar nu este atat de comun astazi, dar asa este intotdeauna modul de lucru la Tim: creeaza o lume proprie care se bazeaza intr-un fel pe lucruri reale, dar nu in intregime, pentru a le impinge putin mai mult catre fantastic.

La inceputul povestii, Wednesday este imbracata in negru, dar are mici flori, mici urme de feminitate in hainele ei. Si pana la sfarsitul povestii ajunge sa poarte ceva asemanator cu o vesta care e ca o tabla de sah, atunci cand vaneaza monstrii. Ce ati urmarit cu parcusul acesta al costumelor pentru Wednesday?

 Poarta vesta pentru ca am simtit ca era un pic ca era o razboinica care mergea in lume. Asa ca era mai mult ca un lucru care sa o protejeze de elementele misterioase, decat sa se aplece spre feminitate. Pentru mine, personajul a avut un pic mai mult de lucruri edgy, la limita, decat florale. Pentru mine, ea era mai mult unghiuri, grafica si lucruri de genul asta. Am folosit floralul in rochia originala pentru ca in referinta mea pentru Familia Addams, ea purta adesea o rochie cu un pic de imprimeu si un guler alb. Asa ca am vrut sa spun: „Uite rochia Wednesday Addams, acum putem merge mai departe?! Stim ca e Wednesday”.

Acum usa se deschide, cand se duce la Nevermore, si vedem o alta Wednesday Addams, vedem putin mai mult in interiorul ei. Ajungem sa-i cunoaștem mai bine personajul si o cunoaștem ca pe o persoana moderna, nu mai e chiar un personaj clasic, ironic.

Pentru mine, culorile pentru costumele din filmele dvs sunt intotdeauna un mesaj. Puteti sa ne spuneti cate ceva despre culorile pe care le poarta, de exemplu, directoarea scolii?

Cei patru profesori, cu directoarea in special, sunt, pentru mine, un fel de mare omagiu adus lui Charles Addams, care a fost desenatorul care a creat initial Familia Addams, care a desenat in alb si negru.

Atunci nu existau culori., iar munca lui arata ca a unui jurnalist. Asa ca, mi-a placut sa definesc personajele in acea lume si apoi sa stabilesc totul in jurul lor.

De exemplu, referinta mea pentru  directoarea școlii, interpretata de Gwendolyne Christie, a fost Tippi Hedren din „The Birds”. Mi-a placut sa folosesc ceva din atmosfera lui Hitchcock si un fel de silueta simpla, același tip de silueta din anii ’60, in acel mediu aproape gotic al scolii.

 Modul meu de lucru e in directia acesta: sa iau diferite idei si culori si sa le folosesc in functie de cine sunt oamenii si de lumea in care cred ca traiesc. Nu folosesc cu adevarat teoria culorilor, asa cum fac unii designeri. Nu ma gandesc ca „asta simbolizeaza asta si aia simbolizeaza altceva”.

Ma gandesc la culoare intr-un mod mai degraba pictural. Ma uit la culorile care sunt in jurul oamenilor care vor fi in lumea din film si incerc sa pastrez acelasi control al culorii pentru ca astfel, culoarea pe parcursul intregului film are un vocabular propriu, un fel de mesaj propriu, destul de consistent.

Uneori nu folosesc deloc o anumita culoare, doar pentru ca nu vreau sa fie acolo. Si, in genul acesta de filme, realizate pe platou poti sa controlezi culoriile pentru ca mediile sunt destul de controlate. Daca esti pe strada in New York si filmezi, vei primi ceea ce ai in jur pur si simplu. In plus culoarea in film este ceva la care Tim este foarte intuitiv in felul sau.

Cat de diferit este sa ganditi costumele pentru televiziune fata de cele pentru cinema? Sigur, astazi avem ecrane mari, cu imagini de inalta definitie… dar ati abordat diferit lucrul tv vs cinema?

Intr-un fel, nu am facut-o. Cred ca l-am tratat ca pe un film foarte mare. Si nu am facut diferenta intre tv si cinema. Lucrez in cinematografie de, stiti, cand s-a trecut de la pelicula la camerele digitale, ceea ce reprezenta un vocabular diferit. Asa ca m-am aplecat asupra vocabularului cinematografiei digitale, spre deosebire de cel al filmului, al cinematografiei, si am lucrat in acest fel. Dar nu a fost o chestiune de televiziune versus film.

Culoarea care apare acum la televizor este destul de buna in comparatie cu cum era pe vremuri, este mai rafinata si poti face un mixaj de culori pe lucruri la care te poti intoarce pentru alte variante. Si daca ceva nu arata bine, regizorul corecteaza, iar Tim este pictor, aSa ca se pricepe de minune la asta. El echilibreaza totul.

Ca o parte tehnica a procesului de lucru, cat timp ati lucrat la costumele pentru acest serial, au fost facute in Statele Unite sau in Romania?

Lucram la Londra in acea perioada la un alt proiect si am un co-designer in serial, pe nume Mark, cu care nu stiu daca ai vorbit deja sau daca o vei face, (nota mea, Mark Sutherland) dar el era in Londra, asa ca avea un birou, iar eu ma duceam si ma intorceam intre cele doua. Aveam o mica camera de lucru cu trei persoane in Londra, unde le faceam hainele, iar pe cele ale lui Forster le-am facut in SUA, pentru ca el a fost distribuit acolo și eu eram acolo.

Apoi, hainele lui Catherine si ale lui Gomez au fost facute in Marea Britanie. Aveam marimile lor, iar probele cu ei si fittingul le-am  facut in Romania cand au ajuns inainte de filmari. Asa ca a fost o perioada aglomerata, era COVID, a fost o nebunie sa faci o productie de o asemenea anvergura, cu oameni de peste tot din lume.

Ati fost in Romania? Ai fost pe platourile de filmare?

Am fost pe platou foarte putin timp la inceput, cand au venit Catherine si Gomez. Dar calatoria mea in Romania a fost foarte ciudata, pentru ca am ajuns in plina pandemie si am aflat cati oameni erau vaccinati. Eu faceam alte doua filme in paralel si m-am speriat pentru ca trebuia sa fiu foarte atenta sa nu ma imbolnavesc.

In ziua de dinainte de a merge pe platou mi-au dat voie sa ies la cumparaturi. In ziua urmatoare am primit un telefon la cinci dimineata ca șoferul meu din ziua precedenta a fost depistat pozitiv, asa ca a trebuit sa stau la hotel cinci zile. A fost dificil, am facut o multime din treaba mea in Romania din camera de hotel pe Zoom. Si apoi am ajuns in sfarsit pe platou, cel putin am fost acolo pentru prima zi a lui Catherine, pentru fotografiile reper, pentru a face testele de camera si toate lucrurile tehnice. Dar a fost din categoria … Dumnezeulee…

Dar ati avut timp sa vedeti si simtiti putin din costumele de la noi sau ceva din traditia noastra? V-au atatat cei de la productia locala?

Eu stiu o parte din costumele voastre traditionale, broderiile si toate cusaturile foarte frumoase. In singura zi in care am fost la cumparaturi, am fost in multe locuri, dar totul pe repede, n-a fost timp ca sa ajung la targuri de vechituri si nici de alte lucruri pe care imi place sa le descopar de obicei in diferite tari.

Am mai fost in Romania. Acum 15 ani, la o reclama uriasa care a fost filmata acolo. Dar s-a schimbat mult de atunci, ati facut lucruri uimitoare in ultimii 15 ani.

 

Lucrati cu Tim Burton de peste 30 de ani. Care a fost cel mai emotionant lucru din toti acesti ani de colaborare, care e dincolo de cuvinte, va intelegeti atat de bine, incat pare ca totul e in gesturi si desene…

Pentru mine, din punct de vedere emotional, a fost cu adevarat minunat sa il vad pe Tim cum trece de la a fi un tip de tanar la a se descurca cu copiii, familia si viata privata intr-un mod foarte gratios. Este o persoana foarte amabila si este foarte frumos pentru mine sa vad omul in care s-a transformat, pentru ca il cunosc de atat de mult timp… A fost intotdeauna un artist si un colaborator foarte bun, dar sa cunoști pe cineva in partea lui privata si sa lucrezi cu el atat de mult timp este o experienta umana valoroasa, mai mult decat, stiti, decat partea artistica a lucrurilor.

Ati castigat toate premiile importante din domeniul dvs si va felicit din toata inima, pentru ca sunteti un talent  imens, ati scris istorie in cinematografie si sunteti foarte speciala. Dar curiozitatea mea este despre motivatia dvs. Ce va face sa vreti continuati sa munciti atat de mult dupa atatia ani?

Pur si simplu imi place asta. Iubesc oamenii si iubesc experienta de a lucra in echipa. Povestile sunt mereu noi, oamenii sunt mereu noi, tntotdeauna inveti ceva despre lume. Tocmai am facut un film despre al doilea razboi mondial si am invatat atat de multe. Sa merg in diferite tari si sa invat cum functioneaza lucrurile din perspectiva culturii locale, este intotdeauna interesant pentru mine. Imi place sa fac lucruri diferite si este amuzant sa treci de la realitate la fantezie, la istorie, pentru ca este mereu diferit si nou. In plus, nu ma pricep sa stau degeaba fara sa am ceva de facut.

Am vorbit si cu domnul Burton, si am o intrebare pentru dumneavoastra la care a raspuns si dansul… Daca v-ati fi recunoscatoare pentru ceva din personalitatea dumneavoastra care v-a adus in acest punct al vietii pentru ce v-ati multumi?

Pentru ce mi-as multumi? Cred ca imi multumesc pentru ca sunt capabila sa impartasesc ceea ce vad si pentru ceea fac alaturi alti oameni.

Frumos. Dl Burton a spus ca isi multumește pentru ca a continuat sa mearga mai departe atunci cand cineva l-a refuzat, isi multumeste pentru ca a avut incredere in lumea din mintea sa. (aici interviul cu Tim Burton)

Da, e adevarat. Semanam in acest sens. Lumea uneori iti arunca mingi in curbe ciudate si tu continui, stii?

Da, si e o lume foarte competitiva. Mai am o ultima curiozitate, daca o considerati prea personala, e ok sa nu raspundeti. Am citit ca nu sunteti dintre persoanele care sa se bucure de aparitiile publice. Ati fost nominalizata la Oscar de 12 ori si aveti patru premii. Mai aveti emotii cand mergeti la o astfel de ceremonie, cand sunteti nominalizata la un premiu urias?

Da. Nu e viata mea normala sa fac asta, stii? Este terifiant sa te gandesti ca trebuie sa te imbraci foarte elegant si toata lumea sa se intrebe ce porti, desi nu le pasa pentru ca nu esti actor, dar tot o sa te judece.

Pe de alta parte esti fericit ca esti acolo, e un sentiment placut, indiferent daca castigi sau pierzi, cand se termina categoria ta, pentru ca inima iti bate tot timpul. Si cred ca pentru oricine, oricat de mult ar zice oamenii: „O, nu, e foarte tare, este la fel de infricoșator.

Dar e o bucurie la sfarșit, presupun.

Da. In orice caz, te distrezi, stii, iar daca castigi, e ca si cum ai fi regina pentru o zi, iar apoi dimineata te trezesti si te intorci la munca si…

Si la sapte dimineata, trebuie sa dai interviuri cuiva de la capatul celalalt de lume. Va multumesc foarte, foarte mult.

Serialul Wednesday, regizat de Tim Burton, cu Jenna Ortega, Catherine Zeta-Jones, Gwendoline Christie, Luis Guzman, Christina Ricci, dar si romanii Victor Dorobantu (in rolul lui Thing) si George Burcea (in rolul lui Lurch) poate fi vazut din 23 noiembrie pe Netflix.