Ruinele unui oras scufundat de pe raul Tigru, situat pe actualul teritoriu al Irakului, au aparut la suprafata din cauza secetei severe cauzate de criza climatica care afecteaza intreaga planeta.

Irakul este una dintre tarile cele mai vulnerabile la schimbarile climatice, iar in sud, unde temperaturile depasesc 50 de grade Celsius in timpul verii, s-au confruntat cu o seceta grava din 2019, fortand fermierii sa-si abandoneze recoltele aflate pe moarte. In decembrie anul trecut, din baraj a fost eliberata apa pentru irigarea terenurilor agricole, ceea ce a dus la diminuarea nivelului apei, si astfel a aparut situl la suprafata.

Orasul antic aparut la suprafata este cunoscut de istorici ca Zakhiku, unde in urma cu aproximativ 3800 de ani, localnicii traiau din comertul cu lemn, pe care il taiau din padurile si

muntii din nordul si estul Mesopotamiei – acoperind ceea ce este astazi Irak, Kuweit si parti din Turcia, Iran si Siria, care erau adusi pe raul Tigru.

Totodata, istoricii au descoperit ca Zakhiku era un important centru de schimburi, pentru ca pe aici treceau si comerciantii care transportau metale si minerale precum aurul, argintul, staniul si cuprul.  

Zakhiku a fost fondat in jurul anului 1800 î.Hr. de catre Vechiul Imperiu Babilonian care a condus Mesopotamia intre secolele al XIX-lea si al XV-lea i.Hr. Cu apa si pamant in zona, Zakhiku a fost infiintat pentru a profita de traficul de carute cu obiecte de comert si de ruta comerciala infloritoare in Orientul Apropiat, care include actualul Orient Mijlociu, Turcia si Egiptul.

Orasul Mittani Zakhiku a fost devastat de un cutremur, care l-a demolat undeva intre 1.400 i.Hr. si 1.300 i.Hr., potrivit arheologilor care fac acum sapaturi, prabusind zidurile din jurul locuitorilor. Cu cladirile foarte puternic avariate, a fost imposibil sa fie reconstruit Zakhiku, iar supravietuitorii l-au abandonat.

In jurul anului 1.300 i.Hr., asirienii care sunt indigeni din Mesopotamia s-au stabilit in acelasi oras, construindu-si casele in mijlocul ruinelor si folosind orice structuri ramase inca din perioada Mittani ca ziduri exterioare de sustinere.

Zakhiku a fost abandonat de asirieni la doar 50 de ani de la sosirea lor, intre 1.270 î.Hr. si 1.250 i.Hr. pentru ca au decis sa-si construiasca o noua capitala provinciala, Mardaman, la 25 km distanta, in campiile Mesopotamiei, in actualul Bassetki, un sat din guvernarea Dohuk.

Zakhiku a disparut cu totul in anii 1980, cand – in cadrul proiectului Barajului Mosul, construit sub defunctul lider irakian Saddam Hussein – a fost inundat si scufundat. Cunoscut anterior ca Barajul Saddam, este cel mai mare si cel mai important rezervor de apa din Irak folosit pentru irigarea in aval.

Arheologii care investigheaza situl au descoperit o caracteristica cheie a orasului Zakhiku, mai exact depozitul care avea camere de pana la 6 m latime si 8 m lungime, care adapostea si gramezi de grau si orz, precum si metal si lemn. Dimensiunea mare a camerelor pentru recoltele publice indica faptul ca orasul era activ si populat.

Si in Romania exista doua cazuri similare: scufundarea intentionata a orasului Orsova Veche de catre regimul comunist – care a inclus si insula Ada Haleh si comuna Dubova, si satul Geamana din Muntii Apuseni, un loc de pelerinaj pentru turistii din intreaga lume.

In perioada 1964-1972, Nicolae Ceausescu a decis sa sacrifice Orsova veche pentru a face hidrocentrala de la Portile de Fier I, una dintre cele mai mari din Europa. Pe langa orasul Orsova Veche au mai ajuns sub ape Insula Ada Kaleh si vechea comuna Dubova.

Practic, pentru construirea hidrocentralei, locuitorii au fost stramutati peste noapte, o parte dintre ei neavand timp sa-si impacheteze nici macar lucrurile si obiectele din casa.

La Geamana, in judetul Alba, un dezastru ecologic a ajuns sa fie atractie turistica. Vizitatorii vin sa vada cum arata o halda de steril care a inghitit un intreg sat. Turla bisericii ramane in picioare in mijlocul substantelor care distrug totul in jur.

Satul Geamana se afla in comuna Lupsa, din judetul Alba. In urma operatiunilor miniere de la Rosia Poieni, satul a fost transformat in lac de decantare si acoperit de steril.

Totul a inceput in anul 1977, cand regimul Ceausescu a decis evacuarea celor aproape 400 de familii care locuiau acolo, aproximativ 1000 de oameni, pentru a putea fi depozitate deseurile toxice provenite din cariera de la Rosia Poieni. Localnicilor li s-a promis atunci ca vor fi mutati aproape de satul lor. In realitate, ei fost mutati la 100 de kilometri distanta.

Aici este cel mai mare zacamant de cupru si aur din Romania, rezervele sale reprezentand 65% din totalul cantitatii de cupru din Romania. Mina produce minereu din care se pot extrage aproximativ 5.000 de tone de cupru pe an. Este exploatata de compania de stat Cupru Min. Acum, la Geamana, lacul plin de deseuri miniere creste in fiecare an cu 90-100 de centimetri, iar peisajul atrage turisti din intreaga lume – in special fotografi, care surprind turla bisericii si imprejurimile.

La Geamana, in judetul Alba, un dezastru ecologic a ajuns sa fie atractie turistica. Vizitatorii vin sa vada cum arata o halda de steril care a inghitit un intreg sat. Turla bisericii ramane in picioare in mijlocul substantelor care distrug totul in jur