Gleb si Svetlana Zilberstein lucreaza in prezent la un proiect care ar putea schimba tot ceea ce se stie despre Vlad Tepes, conducatorul roman despre care se crede ca l-ar fi inspirat pe Bram Stoker sa scrie povestea lui Dracula.

Anuntul proiectului a fost facut in ziarul britanic The Guardian sub titlul „Cum era Dracula?” si prezinta metodologia aplicata de Zilberstein pentru a deslusi misterele lui Vlad Tepes prin realizarea unui portret molecular.

Spre deosebire de alti cercetatori care au abordat istoriografia lui „Dracula”, sotii Zilberstein au optat pentru un demers strict chimic. Si-au propus sa analizeze urmele moleculare lasate de Vlad Tepes pe o  scrisoare semnata cu peste 500 de ani. Vor analiza amprentele, sudoarea si saliva acestuia, asa cum au fost impregnate in documentul respectiv.

„A fost mistic faptul ca am extras moleculele lui Dracula in ziua in care se implineau 125 de ani de la publicarea romanului lui Bram Stoker. Nu am planificat in mod special aceasta data. Toata noaptea, dupa extragerea moleculelor lui Dracula, a plouat, cainii au urlat si au fulgerat. A fost intr-adevar o atmosfera foarte magica. Contele Dracula si-a binecuvantat eliberarea din arhiva romaneasca.”, a declarat Gleb Zilberstein. El si sotia lui se autointituleaza „chimisti istorici” pentru ca pot reconstrui o imagine nu doar a constitutiei fizice a conducatorului valah dar si a conditiilor de mediul in care a trait.

Au analizat o scrisoare pe care Vlad Draculea – asa cum era supranumit Tepes – a scris-o locuitorilor din Sibiu la 4 august 1475, informandu-i ca in scurt timp isi va stabili resedinta in orasul lor.

Rezultatele proiectului vor fi publicate in curand, sotii Zilberstein spera sa realizeze un prim portret al lui Tepes in momentul in care a semnat aceste scrisori -va include de la starea sa de sanatate la ce manca sau cum era atmosfera din jurul lui.

Cei doi oameni de stiinta analizeaza urmele biochimice ramase din momentul in care obiectul istoric a fost creat sau cand a fost folosit de un personaj istoric. 

„Cand gasim „biomolecule istorice”, incepem sa le analizam. Adica, sa determinam compozitia moleculara si varsta moleculelor istorice. Determinam in principal proteinele si metabolitii. Aceste molecule sunt mai stabile decat ADN-ul si ofera mai multe informatii despre conditiile de mediu, sanatatea, stilul de viata, alimentatia persoanei istorice careia i-au apartinut moleculele istorice.”, a adaugat Zilberstein.

Sotii Zilberstein s-au nascut in Kazahstan, iar in ultimii 26 de ani au trait si au lucrat in Tel Aviv, Israel. 

Impreuna cu profesorul Pier Giorgio Righetti de la Universitatea Politehnica din Milano au dezvoltat o analiza biochimica utilizata pentru a extrage proteine din obiecte atinse sau purtate de personaje istorice de o anumita importanta. 

Primul lor experiment a fost pe manuscrisul original al romanului „Maestrul si Margareta” al scriitorului sovietic Mihail Bulgakov. In paginile respective au gasit urme de morfina si proteine de patologie renala, ceea ce dovedeste ca autorul l-a scris in timp ce se afla sub influenta medicamentelor pe care le folosea pentru a calma durerile acute la rinichi.

Dupa Bulgakov, s-au ocupat de Anton Cehov, cel mai important dramaturg rus, si au analizat camasa in care a murit si ultima sa scrisoare.  Cehov suferea de tuberculoza si a folosit diverse substante ca analgezice, dar a murit din cauza unui atac cerebral.

Dupa Cehov, au investigat o scrisoare a lui George Orwell si au gasit urme de tuberculoza pe care a contractat-o in Spania.

Vlad Tepes s-a nascut in 1431 in Sighisoara si a ramas in istorie pentru acte de cruzime, in special preferinta lui de a trage inamicii in teapa.

Datorita apartenentei tatalui sau la Ordinul Dragonului – ordin cavaleresc din Estul Europei care avea ca scop oprirea extinderii Imperiului Otoman – Vlad Tepes  a fost supranumit de la nastere Vlad Dracul sau Vlad Draculea si a fost innobilat la randul lui intre membrii ordinului, purtand un simbol cu un dragon si o cruce. 

Copilaria si-a petrecut-o ca ostatic la Adrianopol, la curtea sultanului turc – tatalui s-a supus acestuia si si-a cedat cei doi fii – unde se crede ca a fost tinut inchis intr-o temnita si hranit sporadic. Se considera ca aceste evenimente au contribuit la formarea caracterului razbunator de mai tarziu al lui Vlad Tepes si la obsesia lui pentru pedepse de o cruzima extrema.

La varsta de 17 ani, sustinut de un corp de cavalerie turceasca si de un contingent de trupe imprumutate lui de Pasa Mustafa Hassan, Vlad Draculea a luat pentru prima data domnia Tarii Romanesti. Ulterior a fost detronat dar a reusit sa urce din nou pe tron in 1456.

Primul act important de razbunare a fost indreptat impotriva boierilor din Targoviste, vinovati de moartea tatalui si a fratelui sau.

In duminica de Pasti a anului 1459, Tepes a arestat toate familiile de boieri care participasera la petrecerea princiara. Cei mai batrani au fost trasi in teapa, iar ceilalti au fost fortati sa strabata pe jos drumul de 100 de kilometri pana la Poenari, unde au fost pusi sa construiasca o fortareata. 

Un alt moment de cruzime ramas in istorie provine din 1462 cand Sultanul Mohamad al II-lea se pregatea sa cucereasca Tara Romaneasca iar Tepes a dat foc terenurilor, a otravit fantanile, a pus tot felul de capcane si a trimis in randul turcilor oameni bolnavi de tuberculoza, sifilis, ciuma sau lepra, ca sa infecteze cat mai multi soldati inamici. Cand a ajuns langa Targoviste, armata sultanului a fost intampinata de un camp plin de tepe care aveau in varf capetele soldatilor otomani.

Tepes a fost recunoscut ca print al Valahiei pentru a treia oara in 1475, insa s-a bucurat de o perioada foarte scurta de domnie. A fost asasinat la sfarsitul lunii decembrie 1476 prin decapitare, capul sau a fost trimis sultanului care l-a asezat intr-o teapa.

Una dintre cele mai cunoscute legende din lume care promoveaza vampiri si spirite este cartea a carui subiect este plasat in Valahia romaneasca de secol 15, “Dracula”, scrisa de Bram Stoker in 1897. Datorita acestei carti, Romania a devenit una dintre atractiile turistice globale, curiosi din toate colturile vizitand Castelul Bran in cautarea legendarului Conte Dracula.

Inca nu se stie cu exactitate de unde scriitorul irlandez Bram Stoker s-a inspirat pentru personajul Dracula.Conform informatiilor oficiale, pana la lansarea acestui roman, autorul irlandez mai scrisese patru carti, insa fara prea mare priza la public. Adevarata notorietate a scriitorului a aparut dupa moartea sa, cu romanul „Dracula”.

Unii istorici literari sustin ca ideea personajului lui Stoker i-a venit dupa ce a studiat la Biblioteca Regala din Londra o parte din gravurile sasesti din secolul al XV-lea si cronicile medievale din colectiile de la British Museum, unde Vlad Tepes era prezentat ca un domnitor monstruos, sangeros, un vampir care bea sange de om si un amator de cruzime.  O alta sursa de inspiratie a fost si volumul „History of Moldavia and Wallachia”, scris de istoricul austriac de origine germana Johann Christian Engel, in 1804, unde Printul Valahiei este descris drept un tiran sangeros.

Inspirat si de John William Polidori, scriitor romantic creditat drept creatorul romanelor fantastice cu vampiri (in 1819, Polidori publica primul roman de gen, sub titlul „Vampirul”), dar si din crimele teribile atribuite lui Jack Spintecatorul, care a terorizat Londra din august pana in noiembrie 1888, a aparut personajul-vampir Dracula. Desi romanul a fost clasificat ca “roman horror simplu” la momentul lansarii, acesta a devenit parte a culturii populare, fiind probabil cea mai populara lucrare de fictiune horror din lume.