National Gallery din Londra a dezvaluit recent noua versiune a lucrarii „Nasterea lui Isus” pictata de Piero della Francesca in 1475 care a trecut printr-o restaurare de trei ani. Eforturile realizate de specialisti nu au fost apreciate nici de public si nici de jurnalistii britanici care au comparat-o cu cele mai mari esecuri de restaurare din istoria artei.

Cea mai aspra critica adusa restaurarii i-a revenit jurnalistului Jonathan Jones de la The Guardian care a afirmat ca National Gallery a „distrus Craciunul” prin restaurarea „stangace si greoaie, daca nu chiar comica”.

Tabloul avea mare nevoie de ingrijire, avand crapaturi si zone in care personajele au fost aproape sterse.

National Gallery a achizitionat pentru prima data aceasta capodopera renascentista in 1874 cand avea deja crapaturi in panou. A fost curatata prea mult, ceea ce a dus la stergerea aproape completa a capetelor celor doi pastori din fundal. Tabloul era intr-o stare atat de proasta incat prim-ministrul de atunci, Benjamin Disraeli, a fost nevoit sa apere achizitia lui in fata Parlamentului britanic.

Prin restaurarea recenta, cele mai mari modificari aduse picturii sunt pastorii din fundal, care au fost revopsiti aproape complet. 

Restauratorii s-au bazat pe un desen de fundal pe care il facuse Piero della Francesca in a doua jumatate a secolului al XV-lea. Personajele par nelalocul lor in comparatie cu celelalte, pielea lor avand o culoare inchisa, aproape portocalie. De asemenea, reprezentarea zidului de piatra aflat in lumina si-a pierdut din delicatetea initiala.

O alta problema pe care unii jurnalisti si istoricii de arta au avut-o in legatura cu restaurarea a fost includerea unui nou cadru. Tabloul fusese candva intr-o rama de altar ornata si aurita. 

Dupa ce au efectuat cercetari indelungate, restauratorii au descoperit ca pictura nu a fost realizata pentru o biserica sau un altar ci pentru a decora un spatiu domestic, poate chiar casa artistului. Astfel, au decis sa plaseze tabloul intr-o rama din acea epoca, care ar fi fost folosita intr-o casa, nu intr-o biserica. Noua rama este realizata dintr-un lemn de nuc inchis, cu modele simple.

Despre proiectul finalizat si expus recent, Jill Dunkerton, restauratoare la National Gallery din Londra, a declarat intr-un comunicat de presa ca „a fost un adevarat privilegiu sa petrecem ultimii trei ani cu acest tablou mult-iubit, dar a fost si o mare responsabilitate. Fiecare decizie, fiecare mica tusa de retusare, afecteaza perceptia noastra asupra aspectului si semnificatiei sale, posibil pentru multe generatii. Sper ca vizitatorii vor putea acum sa experimenteze magia sa linistita fara distragerea atentiei de la daunele din trecut.”

In articolul sau critic din The Guardian (poate fi citit aici in intregime), Jonathan Jones scrie intr-un stil spumos: „National Gallery a distrus Craciunul. Sau, mai exact, a reusit sa distruga una dintre cele mai mari picturi ale Nasterii lui Isus din lume. Faptul ca ‘Nasterea’ lui Piero della Francesca este din nou expusa de sarbatori, dupa o restaurare de trei ani pe care galeria londoneza o prezinta ca fiind atenta si revelatoare, ar trebui sa fie o veste buna. Dar bucuria mea s-a transformat in cenusa atunci cand am vazut-o. Ce Dumnezeu i-a inspirat pe restauratori sa picteze doua fete de ciobani complet noi si deranjant de cretine? Sau o mare pata alba pe peretele grajdului? ‘Nasterea’, o lucrare misterioasa si evaziva de o minune obsedanta, a fost, cu atata grija si responsabilitate, facuta stangace si greoaie, daca nu chiar comica. Aproape fiecare culoare a fost modificata, fiecare linie a fost subliniata din nou. Este ca o reconstructie digitala stridenta a ceea ce ar fi putut arata tabloul in 1475, cand era nou – cu exceptia faptului ca, in loc de a oferi acest lucru ca ipoteza, a fost revopsit fizic sau, in limbajul evaziv al restauratorilor, ‘retusat’. Galeria a dat dovada de o insensibilitate uluitoare fata de magia lui Piero”.

In replica, National Gallery a declarat pentru Artnet News ca este institutia este „lider mondial in studiul tehnic al picturilor Vechilor Maestri” (n.r. pictorii europeni care au lucrat inainte de 1800).

Reprezentantul National Gallery a adaugat ca „Lucrarile de conservare sunt efectuate numai de catre conservatori cu inalta calificare si experienta, care au sprijinul personalului stiintific.”

Intr-un comunicat de presa anterior, echipa de comunicare a muzeului a declarat ca tabloul a reprezentat o provocare neobisnuita pentru departamentul sau de conservare si ca explorarea in profunzime a contribuit la rezolvarea mai multor mistere legate de pictura. In prezent, lipsa umbrelor este interpretata ca fiind faptul ca lucrarea a adoptat perspectiva Sfintei Bridget a Suediei, iar pastorul este considerat ca aratand spre un petic de lumina divina.

„Nasterea lui Piero este o meditatie frumoasa si profunda asupra povestii de Craciun. Recentul proiect de conservare ne-a permis sa vedem cat de atent este planificat fiecare element al tabloului”, a declarat Gabriele Finaldi, directorul National Gallery.

Printre descoperirile restauratorilor se numara si faptul ca Piero della Francesca ar fi finalizat de fapt lucrarea, contrar teoriilor anterioare care sustineau ca nu ar fi fost finalizata. Pictura a fost grav deteriorata de-a lungul secolelor. La aceste afirmatii, jurnalistul Jonathan Jones raspunde ca „prim-planul cu golurile dure au o cruzime similara cu cea a lui Van Gogh, ceea ce mi se pare un efect deliberat al artistului, fiind un exemplu timpuriu si curajos de a lasa arta intentionat incompleta. De fapt, arata ca si cum cineva ar fi intins un covor vechi. Aceasta ‘Nastere’ in ruina, la fel de distrusa ca si grajdul din Betleem, a fost acum lustruita ca si cum ar fi fost de vanzare la Frieze Masters.”

Comentariile lui Jones fac referire la doua aspecte. Primul tine de intentia de a nu finaliza lucrarea, tehnica se numeste „non-finito” iar Michelangelo fiind cel mai cunoscut artist care a adoptat-o. Artistii credeau ca perfectiunea sau idealizarea nu pot fi puse pe panza, de aceea ar fi normal ca lucrarile sa nu aiba vreodata intentia de a fi considerate finale. 

Al doilea aspect tine de „Frieze Masters” care este unul dintre cele mai mari targuri de arta londoneze, Jones sugereaza ca National Gallery a restaurat pictura dupa tendintele pietei de arta unde picturile sunt omogene si nu exista zone neobisnuite.

Desi este rareori mentionat alaturi de marii pictori renascentisti, inovatiile aduse de Piero della Francesca in arta secolului al XV-lea au deschis usile pentru ca Rafael si Michelangelor sa picteze capodoperele de pe peretii si tavanul Capelei Sixtine.

Mai jos puteti descoperi cele mai mari dezastre pe care le-au facut restauratorii asupra unor importante opere de arta. Jonathan Jones compara restaurarea de la National Gallery cu „Ecce Homo” din Borja, Spania.

Piero della Francesca s-a nascut in 1415 in Sansepolcro din Toscana si pe langa un pictor talentat a carui opera a fost centrata aproape exclusiv pe teme cu caracter religios, a fost un matematician renumit care a reusit sa inoveze prin modul in care a reprezentat geometria spatiului in perspectiva. 

Fiind un adevarat umanist de secol XV, Piero della Francesca a scris si cateva tratate de matematica in limba latina: doua de geometrie si un manual de calcul. A fost printre primii care a descris pe larg modul a reda imaginea in perspectiva a unui obiect, cu proiectia pe verticala si orizontala. Sunt idei care ne par de la sine intelese astazi dar care erau revolutionare in perioada Renasterii.

Artistul este recunoscut astazi in special pentru redarea perspectivei, elaborarea naturalista a detaliilor, paleta cromatica rafinata si solutiile decorative considerate indraznete.

Una dintre cele mai des comentate lucrari ale sale este ciclul de fresce cu „Legenda Sfintei Cruci” de pe peretii bisericii San Francesco din Arezzo, o puteti vedea mai jos alaturi de alte capodopere ale sale: „Botezul”, „Madonna Misericordiei”, „Ducele si Ducesa de Urbino” (dipticul cu Federico da Montefeltro si Battista Sforza), „Biciuirea lui Hristos” si „Invierea”.

Mai jos puteti citi mai multe despre valoarea picturilor create de Vechii Maestri.