Teodor Corban, unul dintre cei mai apreciati actori romani, a murit la varsta de 65 de ani. 

Anuntul decesului a fost facut pe Facebook de criticul de film Oltita Cintec: „S-a stins Teodor Corban. Actorul. Cel pe care-l stie toata lumea din „Aferim”, unde juca rolul principal, zapciul Costandin. Un film in care a stralucit in toata splendoarea lui interpretativa. O productie laureata cu Ursul de Aur la Berlin si cu o gramada de Premii Gopo, unul dintre ele chiar pentru prestatia lui Teo, cum i se adresau apropiatii. „Eu sunt un tip mai sensibil, am umor, sunt mai introvertit”, zicea intr-un interviu. La hobby-uri menționa intotdeauna muzica, tenisul, muntele si şofatul. Rolul care i-a sporit atat de mult popularitatea (e atuul imbatabil al filmului in fata teatrului!) l-a refuzat initial. Ca sa vezi ironia profesiunii! Ezitarile veneau din faptul ca nu stia sa calareasca, dar a invatat si dup-aia a construit personajul strasnic pe care l-am vazut cu totii pe ecrane. In discursul de la Premiile Gopo le-a multumit celor doi cai distribuiti in supporting role. Avea mult umor, un umor mucalit, destept, elaborat! Drum lin catre stele, Teodor Corban! Iti simtim deja lipsa.”

Actor si regizor de teatru, a semnat numeroase spectacole in Iasi si Bucuresti si a jucat in cele mai importante si premiate filme romanesti ale ultimelor decenii: „California Dreamin’”, ”4 luni, 3 saptamani si doua zile”, ”Amintiri din Epoca de aur”, ”Aferim!”, ”Caini” sau ”6,9 pe scara Richter”.

S-a nascut in Iasi in 1957 si ii placea sa glumeasca spunand ca pasiunea pentru actorie a venit pentru ca ii permitea sa chiuleasca de la scoala. Era elev la un liceu industrial si, ca sa scape de orele insuportabile cu profil tehnic, participa la actiuni culturale. In timpul unui concurs interscolar in care purta drapelul, i s-a recomandat sa dea la teatru si treptat a inceput sa isi doreasca sa se transpuna in alte personaje.

A absolvit Institutul de Teatru de la Bucuresti in 1985 la clasa maestrului Dem Radulescu pe care l-a credit deseori cu darul si harul de a-l fi format ca actor.

Din 1985 pana in 1989 a jucat la Teatrul V.I Popa din Barlad, apoi la Teatrul Dramatic din Constanta. Din 1989 a fost angajat la Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi si a jucat in sute de roluri importante cu o parte din cei mai importanti regizori romani.

Merita amintite prestatiile din „Lecţia” de Eugen Ionescu, regia Ion Sapdaru, 1998, „Cafeneaua” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, 2016, „Un duşman al poporului”, de Arthur Miller(adaptare după piesa lui Henrik Ibsen), regia: Claudiu Goga, 2016, „Carol” de Slavomir Mrozek, regia: Irina Popescu Boieru, 1990, „Filomena Marturano” de Eduardo de Filippo, regia Eugen Mercus, 1992, „Un duşman al poporului”, de Arthur Miller(adaptare după piesa lui Henrik Ibsen), regia: Claudiu Goga, 2016 sau„Gunoierul” de Mimi Brănescu, regie colectivă, 2018. Anul trecut a jucat in „Terminal: Brazilia” de Spiro Scimone, regie colectiva.

Dupa aproape 30 de ani de teatru, a debutat in filme cu rolul din „A fost sau n-a fost”, iar succesul lungmetrajului la Cannes unde a luat castigat 2 trofee l-a propulsat drept unul dintre preferatii regizorilor romani. 

In 2006 a fost invitat pe covorul de la Cannes, dupa ce a interpretat cu succes rolul lui Virgil Jderescu, patronul unui post de televiziune local, in filmul „A fost sau n-a fost”, in regia lui Corneliu Porumboiu. O realizare pe care, spune Teodor Corban, nu o va uita niciodata. „Filmul a castigat trofeul Camera d’Or si premiul‚ Label Europa Cinema’ la Cannes. Eu si colegii mei am fost tratati ca niste adevarate VIP-uri. Sunt un actor de pe malul Bahluiului ajuns la Cannes. Am fost aplaudati incontinuu, aproape 20 de minute, incat ajunsesem sa facem si glume. Spuneam‚ Unde e Brad Pitt sa ne vada, cu tot cu Angelina lui?”, povestea amuzat actorul.

Rolul i-a adus o prima nominalizare la premiile Gopo, trofeu pe care l-a castigat abia in 2016 pentru rolul Costandin din „Aferim” in regia lui Radu Jude.  A fost nominalizat din nou in 2021 pentru rolul Mihnea din „Urma” in regia lui Dorian Boguta.

Ulterior a jucat in „California Dreamin’”, „Amintiri din Epoca de Aur”, „Dupa dealuri”, „Pozitia copilului” si „Aferim” – majoritatea premiate la Cannes sau in alte festivaluri internationale importante – „Alice T.”, „6.9 pe scara Richter”, „The Yellow Smiley Face” sau „Portretul luptatorului la tinerete”.

La televizor l-ati vazut intr-un episod din „Atletico textila”, in „Lombarzilor 8” acolo unde l-a cunoscut pe Dorian Boguta, in „Ai nostri” unde a jucat rolul lui Sandu, in „Umbre” in rolul lui Anghel si in „Mangalita” in rolul lui Stelian Manole unde a jucat alaturi de fiica lui, Ioana.

Anul acesta il veti vedea pe marele ecran in „BOSS”, noul lungmetraj al lui Bogdan Mirica in care a jucat alaturi de Laurentiu Banescu, Cuzin Toma, Mimi Branescu si Diana Cavalliotti. Filmul va avea premiera in cinematografe pe 21 aprilie 2023.

Intr-o serie de interviuri speciale dedicate nominalizatilor la premiile Gopo in 2021, Urban.ro a stat de vorba cu Teodor Corban despre rolul din „Urma”, despre cum l-a schimbat trecerea de la teatru la film si despre cum priveste reactiile publicului, criticilor si presei la prestatiile sale actoricesti.

In iunie 2021, domnul Corban ne-a declarat despre succesul venit cu multa munca si dupa mult timp ca „Probabil totul s-a intamplat asa cum trebuia sa fie. Totul a tinut de sansa. Dar si de flerul meu de a fi pe faza atunci cand sansa a venit. Si mai cred un lucru: faptul ca sansa aia mare inca nu a venit. O astept, sper sa ma prinda valid.”

Era sceptic legat de modul in care era privita industria cinematografica romaneasca la nivel local si, desi era unul dintre cei mai apreciati actori romani, nu se considera un model: „Nu cred ca sunt un exemplu, nici n-as vrea. Piedestalurile marca Romania sunt luate in deradere. Modelele sunt de obicei in vest, peste ocean. Si eu, cand eram tanar, admiram actori de pe alte meleaguri, actori rusi, francezi, americani. Din pacate, cultura autohtona inca nu e un model.”

Mai jos puteti citi interviul.

In acelasi timp, intr-un alt interviu acordat adevarul.ro in 2015, vorbea despre mandria de a fi roman pe care o simtea cand ajungea – si s-a intamplat de multe ori –  la festivalurile internationale de film: „Cand am fost la Berlin, daca aveam o caramida, dadeam cu ea in piept ca sunt roman. Si n-am inceput sa ma simt mandru de mine sau de film, ci de faptul ca strainii iubesc de mor cinematografia romaneasca. ”