O incercare de a pune in scena „Asteptandu-l pe Godot” in Olanda a luat o turnura beckettiana atunci cand teatrul a anulat reprezentatii deoarece regizorul irlandez daduse auditii doar pentru barbati pentru distributia de personaje masculine. Managementul teatrului a considerat ca nu este respectata egalitatea de sanse si productia e discriminatorie.

Regizorul Oisín Moyne (24 de ani) care ar fi urmat sa monteze acest spectacol  al lui Samuel Beckett despre irationalismul vietii a refuzat discutiile pe care le-a considerat totalmente absurd si nu a vrut sa mai lucreze in acel teatru, la centrul cultural studentesc Usva al Universitatii din Groningen.

Piesa are actiunea in jurul unor barbati, Vladimir si Estragon, carora li se alatura ocazional si alte personaje masculine in asteptarea cuiva care nu soseste niciodata.

Cand directorul a descopert anuntul de casting pentru cele cinci roluri masculine ale piese care a fost deschis doar barbatilor, a informat echipa de productie ca este contrar politicii de incluziune a universitatii.

Un purtator de cuvant al Universitatii din Groningen a declarat ca vremurile au evoluat de cand piesa a fost pusa in scena pentru prima data in 1953. „[Beckett] a declarat in mod explicit ca aceasta piesa ar trebui sa fie jucata de cinci barbati. Mergand mai departe, vremurile s-au schimbat, iar ideea ca doar barbatii sunt potriviti pentru aceste roluri este depasita si chiar discriminatorie”, a declarat Elies Kouwenhoven, ofiterul de presa al universitatii.

„Noi, ca universitate, sustinem o comunitate deschisa si incluziva, in care nu este potrivit sa ii excludem pe altii, indiferent de motiv”.

In fata acestei situatii imposibile, regizorul Moyne a declarat ca a luat in considerare posibilitatea de a distribui in roluri persoane de alte sexe, dar nu a putut face acest lucru din cauza regulilor stabilite de dramaturg inainte de moartea sa si sustinute de cei care administreaza drepturile de autor ale lui Beckett.

Beckett a dat in judecata o companie de teatru olandeza in 1988 pentru ca a ales sa distribuie femei in piesa, cea mai cunoscuta lucrare a miscarii Teatrul absurdului. Compania care administreaza drepturile asupra operei sale pana in 2059 si a continuat sa se opuna productiilor care se abat de la instructiunile lui Beckett.

Au existat eforturi de a contesta aceste restrictii – considerate de unii ca fiind din ce in ce mai arhaice. In Franta, in 1991, un judecator a decis ca piesa poate fi jucata de o distributie feminina la un festival din Avignon, dar numai daca inainte de fiecare spectacol se citeste o scrisoare de obiectie din partea reprezentantului regretatului dramaturg.

La sfarsitul anului 2019, un colegiu din Ohio a anulat o productie exclusiv feminina a piesei, temandu-se de un proces intentat de reprezentantii lui Beckett. Iar in 2021, un membru non-binar al companiei britanice de teatru de clovni Silent Faces a pus in scena Godot is a Woman, o piesa care abordeaza regulile de gen din jurul operei lui Beckett.

In cazul productiei de la Groningen, contextul a fost prezentat in apelul de casting, in care se spunea ca „din pacate, nu se poate acorda nicio clementa in aceasta distributie”, si se facea legatura cu rapoarte despre disponibilitatea detinatorilor de drepturi de a actiona in justitie in trecut.

In Romania, dar si in alte tari, au existat de-a lungul anilor productii experiment in care toate rolurile dintr-o piesa erau interpretate fie doar de femei, fie doar de barbati.

Teatrul Bulandra a avut o montare a piesei Regele Lear numai cu actrite, rolul Regelui fiind interpretat de Mariana Mihut, iar bufonul sau era Dorina Chiriac.

O montare a piesei “Asteptandu-l pe Godot” se joaca si la teatrul din Sibiu, cu Constantin Chiriac si Marian Ralea in rolurile principale, in regia lui Silviu Purcarete.