Exclusiv: Depeche Mode, Turneul Memento Mori. Repetitia cu circuit inchis relatata de Cristian Flueraru, fanul roman care apare in documentarul Spirits in the forest. Pe 26 iulie Depeche Mode e la Arena Nationala
In avanpremiera turneului Depeche Mode, Meemento Mori, cu care trupa va ajunge si la Bucuresti pe 26 iulie, a avut loc la Munchen o repetitie a concertului cu circuit inchis, cu acces pe baza doar de invitatii, dedicata exclusiv fanilor.
La aceasta repetitie s-a aflat si Cristian Flueraru, fanul roman al trupei Depeche Mode care a fost unul dintre cei 6 protagonisti ai documentarului Spirits in the forest.
Povestea lui o cititi in articolul de la link-ul mai jos, experienta lui de la Munchen in continuare
text de Cristian Flueraru
„Ca de obicei inaintea turneelor, Depeche Mode au organizat si o repetitie mai ampla pe 19 Februarie. Anul acesta a fost ales Munchen gazda, evenimentul fiind unul accesibil doar pe baza de invitatie, acestea fiind distribuite de diferite posturi de radio din Germania, Austria si Elvetia. Detaliile initiale au fost destul de laconice: Alte Kongresshalle si 30 de minute muzicale insotite de o sesiune QA cu prezentatorul radio german Marcus Fahn.
A surprins putin alegerea locatiei: un centru de conferinte proiectat in 1952 in stil retro futurist cu o capacitate de 5 – 800 persoane. La fel si cea a moderatorului: un cunoscut om de radio si televiziune din Bavaria. Proiectia mea initiala aspira la un spatiu mai intim si o discutie condusa de unul din apropiatii formatiei (Daniel Miller, Anton Corbijn).
Cu gandurile acestea am purces spre München, in plina greva a angajatilor de pe marile aeroporturi din Germania. Odata ajuns in fata centrului de conferinte misterul de mai sus s-a adancit mai tare. Pe dinafara cladirea arata ca un cinematograf normal, pazit la ceas de seara de 2 masini de Politie. Este posibil ca aceasta alegere sa fi fost putin fortata si de desfasurarea Conferintei de Securitate de la München dedicata razboiului din Ucraina, care a facut indisponibile multe din spatiile pretabile pentru un concert.
Pe final de zi, cand credeam ca le-am vazut cam pe toate, literalmente am dat nas in nas in fata camerei mele cu Martin Gore, geniul muzical din spatele Depeche Mode. Desi imi cam tremurau genunchii, reusesc sa soptesc “Hi Martin, I am Cristian from Spirits in the Forest movie”. Stam putin de vorba, timp in care il felicit pentru album si noul single, dupa care ne vedem fiecare de drum. El probabil amuzat de intalnirea inopinata pe holurile hotelului, eu cu gandul ca as fi putut spune ceva mai articulat. Dar poate vor mai fi ocazii turneul acesta.
Si a venit ziua mult asteptata!=. Inca de dimineata fanii au inceput sa se adune in fata hotelului unde era formatia cazata. Ei au venit mai mult cu gandul la un autograf sau suvenir multimedia, nefiind posesori ai “biletului de aur”. Schimbam cateva pareri si o iau la pas catre sala de concert.
Acolo, atmosfera e total diferita fata de seara precedenta: destul de multa lume si o coada care inconjoara piata. Cei mai multi sunt fericitii castigatori ai invitatilor de prin toate colturile Germaniei dar si, din nou, cativa fara acces. Intre ei, Szilvia din Budapesta a condus peste 650 km din capitala Ungariei pentru a fi aici.
Nu mai e mult pana la debutul concertului, asa ca toata lumea zoreste spre sala in speranta unui loc cat mai aproape de scena. Pana acolo insa, organizatorii au avut in vedere o solutie foarte ingenioasa de indisponibilizate a telefoanelor mobile: o mini borseta in care fiecare isi depune dispozitivul, urmand a fi sigilate cu un sistem magnetic. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la situatia in care cineva uita sa comute pe modul silentios sau avion.
Intru printre ultimii dar reusesc sa ma invart de un loc bun si in sfarsit ma pot relaxa si privi putin in jur. Scena e dominata de tema deja binecunoscuta cu cele 2 perechi de aripi pe fundal negru. In partea dreapta se afla setul de tobe al lui Christian Eigner iar in fata sa microfonul unde va canta Dave Gahan. Partea stanga e zona electronica cu sintetizatoarele lui Peter Gordeno si microfonul lui Martin Gore.
Decorul e completat de lumini rosii si 300 de fani nerabdatori. Energia incepe sa creasca odata cu volumul muzicii de fundal si imi dau seama ca nu a fost deloc o idee rea restrictionarea accesului cu telefoane. Toate lumea priveste in jur si discuta, fara story-uri sau live-uri pe retele sociale.
Cu 20 de minute intarziere, Depeche Mode sunt pe scena! Dave Gahan domina intregul peisaj cu ghetele sale rosii. Ca niciodata, discuta putin cu publicul si ii complimenteaza pe fanii din primul rand: “I see some familiar faces here”.
Prima melodie este Ghosts Again care suna parca din ce in ce mai bine. Vocea lui Dave este perfect aliniata iar Christian il dubleaza excelent cu percutia. Urmeaza Wagging Tongue si My Favourite Stanger, doua piese in prima auditie cu usor iz Joy Division si New Order. Dave este in mare forma si etaleaza o inclusiv parte din arsenalul coregrafic, spre deliciul publicului feminin. Apar si cateva nesincronizari, insa toata lumea se distreaza copios pe tema asta. Finalul este unul clasic cu Precious si Personal Jesus, dupa care urmeaza sesiunea de QA.
Marcus Fahn deschide balul in mod old-school: “vreau sa vad cat de tare se aud 400 de persoane”. Si da, se aud tare, nici o surpriza aici. Urmeaza o lectie de geografie aplicata a Germaniei prin care trece in revista majoritatea posturilor de radio unde au fost castigate invitatiile. Puncteaza si unele din povestile fanilor, cea mai interesanta fiind cea a unei fete care are un prosop aruncat in public de catre Dave, acum 30+ de ani la Frankfurt.
Intre timp revin Dave si Martin iar primele intrebari vizeaza concertul care tocmai a luat sfarsit. Baietii se declara incantati de a fi din nou in fata publicului si spun ca a fost bine dar se putea si mai bine. “Repetam de o luna chiar daca in seara aceasta nu prea s-a vazut”, chicoteste Martin, in rasetele audientei.
Discutia ajunge la Memento Mori, cum vad ei semnificatia, cum a luat nastere albumul etc. Dave povesteste ca ideea s-a conturat prin 2019, Martin scriind deja de ceva vreme. “Eu nu facut acelasi lucru, nu am fost inspirat sa scriu. Am cantat mai mult la chitara.” DG. Pandemia a schimbat cu totul planul initial, asa ca decizia de a intra in studio in Iulie 2022 a fost luata via Zoom.
Inevitabil, ma gandesc la Andy Fletcher si la tragica sa disparitie. Si nu sunt singurul care face asta. Cel mai mult mi-a lipsit la poza de final de final de concert, cand toti membrii trupei vin in fata scenei pentru o reverenta. Martin incheie insa acest moment in cheie pozitiva: “we must think positive, we have to make the most of each day”.
Intrebarile despre artwork-ul albumului aduc si cateva amanunte noi. Anton Corbijn pregatise independent schita conceptului, ea fiind prezentata formatiei in studioul din Santa Barbara unde au inregistrat. Decizia adoptarii ei a fost foarte rapida, singura necunoscuta ramanand semnificatia simbolisticii: aripi sau litera M.
Videoclipul Ghosts Again a fost disecat la randul sau, cu un moment de tip Captain Obvious din partea moderatorului. Acesta a evocat cateva din scenele filmului lui Ingmar Bergmann, The Seventh Seal, ce au servit ca inspiratie, intreband membrii trupei daca stiau asta si daca au vazut filmul. Da, stiau si l-au vazut.
Pe aceeasi filiera, si conceptul scenei pentru turneu va veni tot din laboratoarele lui Anton, fara a se sti inca mare lucru despre cum va arata. Prilej pentru o noua mostra de umor marca Martin: “pe 23 Martie debutam iar albumul va aparea o zi dupa”.
Spre finalul interviului intram in zona intrebarilor mai mult sau mai putin clasice. Care sunt orasele preferate? Cum arata o zi normala in turneu? Dar o zi normala in afara turneului? (!!). Ce cantece si-ar fi dorit sa compuna. Am retinut de aici doar faptul ca lui Dave ii place sa petreaca la cafea dimineata cam o ora. Plus un tribut consistent catre David Bowie si a sa Life on Mars.
Ultimul moment are loc chiar inaintea iesirii din scena cand Dave recreeaza momentul aruncarii prosopului in public pentru norocoasa proprietara. De data asta il ofera elegant, in aplauzele generale. Luminile de pe scena se sting apoi iar publicul se indreapta agale spre iesire.
Imi va lua probabil peste o saptamana sa procesez cum se cuvine aceasta experienta. A fost un eveniment unic, cald si real. Depeche Mode s-au intors. „
