Premiera saptamanii pe Netflix este serialul „Transatlantic” semnat de Anna Winger, creatoarea hitului „Unorthodox”. 

Incepand de astazi, 7 aprilie, puteti urmari productia formata din sapte episoade si inspirata de romanul „The Flight Portfolio” al lui Julie Orringer. Prezinta aventurile lui Varian Fry, Mary Jayne Gold, Albert Hirschman si ale Comitetului de Salvare de Urgenta, un grup de tineri eroi care si-au riscat vietile pentru a salva peste 2000 de refugiati in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 

„Cand am crescut in Statele Unite, parintii mei erau profesori. Multi dintre colegii si prietenii lor venisera aici ca refugiati in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Povestile lor profund emotionante despre cum au reusit sa iasa din Europa au devenit legende locale – unii cu Kindertransport, altii prin Shanghai, altii prin Japonia – si cativa au fost ajutati de Varian Fry. Doi dintre ei chiar au lucrat cu el in Marsilia.”, a declarat Winger despre punctul de plecare al seriei.

Mai jos veti afla tot ce trebuie sa stiti despre „Transatlantic” inainte de a urmari primul episod dar si ce este real si ce este fictiune din drama care a creat deja controverse in presa americana. Va recomandam sa reveniti asupra celei de-a doua parti a articolului dupa ce ati vizionat serialul pentru a descoperi diferentele dintre faptele istorice si fictiunea creata in jurul povestii.

Plasat in 1940-1941 si filmat in intregime in Marsilia, Franta, „Transatlantic” are la baza o poveste reala. 

In serial, Cory Michael Smith il joaca pe Varian Fry, Gillian Jacobs pe Mary Jayne Gold si Lucas Englander pe Albert Hirschman. Cei trei tineri isi risca vietile pentru a scapa numerosi refugiati din Franta, printre care multi artisti si scriitori celebri aflati pe listele nazistilor. Amenintarea pericolului mortal naste aliante neasteptate si povesti de iubire pasionale.

Alaturi de ei se remarca si alti tineri americani si europeni care au gasit o ruta de evadare prin Pirinei, navigand pe un camp minat de politie locala, birocratie bizantina, servicii secrete britanice, diplomati americani si inceputurile rezistentei franceze. 

Printre refugiatii salvati s-au numarat cei mai mari artisti si intelectuali europeni, precum Andre Breton, Hannah Arendt, Marcel Duchamp, Max Ernst si Marc Chagall.

Serialul este inspirat de melodramele de tip „screwball” ale anilor 1930 si 1940, avand si momente de umor dar si descoperiri romantice si sexuale.

Cory Michael Smith il interpreteaza pe Varian Fry, un tanar educat la Harvard care a fost martor al violentelor naziste in calitate de corespondent strain in Berlinul anilor 1930.

Gillian Jacobs o interpreteaza pe Mary Jayne Gold, o americana care se foloseste de mostenirea ei pentru a finanta Comitetul de Salvare de Urgenta. Lucas Englander il joaca pe Albert Hirschman, un refugiat evreu german care fuge de persecutia nazista.

Deleila Piasko o interpreteaza pe Lisa Fittko, o eroina care ajuta refugiatii sa fuga prin Pirinei. Ralph Amoussou il interpreteaza pe Paul Kandjo, un intelectual radical vest-african care se ascunde intr-un job de portar la Hotel Splendide.

Amit Rahav il joaca pe Thomas Lovegrove, un sionist nascut in Kibbutz care a ajutat evreii sa evadeze in Palestina pana la caderea Parisului, cand, impreuna cu multi altii, a ramas blocat in Europa si s-a retras la Marsilia.

Corey Stoll il interpreteaza pe Graham Patterson, consulul general american la Marsilia si cel mai inversunat adversar al Comitetului de Salvare de Urgenta. Lolita Chammah o joaca pe Mademoiselle Letoret, secretara lui Patterson.

Grégory Montel il joaca pe Philippe Frot, capitan al nou-infiintatei Politii Nationale Franceze, un fascist care va face tot ce este necesar pentru a tine Franta departe de criminali si degenerati – ceea ce, in mintea lui, include socialistii, evreii si suprarealistii. 

Desi creatoarei seriei, Anna Winger, nu si-a propus sa realizeze o drama istorica, primele recenzii ale cineastilor americani despre „Transatlantic” insista asupra inacuratetii istorice. Mai jos veti descoperi povestea reala care a inspirat noua productie Netflix.

Intr-un interviu acordat Jewish Telegraphic Agency, Anna Winger a comentat asupra personajelor si elementelor fictive — in special romantice — spunand ca „Oamenii care au trait aceste povesti sunt pe cale de disparitie. Treaba mea este sa aduc acest lucru catre un public larg, catre oameni care nu stiu nimic despre asta”. Winger crede ca partile fictive ii vor provoca pe telespectatori sa afle mai multe despre adevarata poveste.

In realitate, dupa ce Franta a capitulat in fata Germaniei, Varian Fry s-a numarat printre cei 200 de americani – inclusiv jurnalisti, artisti, curatori, presedinti de universitati si refugiati evrei – care au creat Comitetul de Salvare de Urgenta la Hotelul Commodore din New York. Grupul era preocupat de articolul 19 din armistitiul Frantei cu Germania, care impunea autoritatilor franceze sa predea orice persoana solicitata de germani.

Comitetul a intocmit liste ale intelectualilor anti-nazisti blocati in Franta iar cu ajutorul Primei Doamne Eleanor Roosevelt, a obtinut cateva vize de urgenta si l-a trimis pe Fry sa conduca eforturile de salvare in Marsilia, un oras portuar din partea de sud a Frantei, neocupata.

Astfel, adevaratul Varian Fry era un jurnalist in varsta de 32 de ani, absolvent de Harvard, mereu imbracat la costum, care a ajuns in Marsilia in august 1940, cu 3.000 de dolari lipiti de picior si o lista cu 200 de nume.

Misiunea lui Fry a inceput in camera lui de la Hotelul Splendide, unde il asteptau zi si noapte cozi de refugiati. Intr-o scrisoare adresata sotiei sale la scurt timp dupa ce a sosit in Marsilia, Fry scria ca uneori acestia intrau direct in dormitorul sau fara sa bata la usa.

Treptat, a adunat o mica echipa devotata, formata din francezi, refugiati si expatriati americani, si si-a mutat biroul in Rue Grignan si, mai tarziu, pe Bulevardul Garibaldi. In afara Marsiliei, a inchiriat Villa Air-Bel – recreata in „Transatlantic” – pentru a gazdui scriitori eminenti si artisti suprarealisti excentrici care asteptau vize.

Comitetul le oferea ajutor umanitar in timp ce, in culise, desfasura o operatiune pentru a-i ajuta sa fuga din tara. Utilizand piata neagra din Marsilia, au gasit ascunzatori, au falsificat documente si au mituit functionari.  Printre ei s-a aflat si Bil Spira, un caricaturist evreu de origine austriaca care a falsificat pasapoarte. Mai tarziu a fost prins si deportat la Auschwitz, dar a supravietuit.

In gruparea de rezistenta s-au aflat si Hans si Lisa Fittko care au conceput o ruta de evadare catre Spania, ghidand refugiatii pe jos, prin Muntii Pirinei.

Pana la momentul in care a fost fortat sa plece in octombrie 1941, operatiunea lui Fry a permis ca 2.000 de evrei si alti refugiati antinazisti sa fuga din Europa, inclusiv artisti de talie mare precum Chagall, Max Ernst si Marcel Duchamp, dar si intelectuali precum Arendt, Heinrich Mann si André Breton. Printre ei s-au aflat si doi romani: artistul suprarealist Victor Brauner si Valeriu Marcu, autorul primei biografii a lui Lenin.

In total, s-a estimat ca 20.000 de refugiati au luat contact cu centrul de salvare din Marsilia. 

Eforturile ilegale ale lui Fry i-au adus o multime de dusmani din propria tara, care l-au acuzat ca a intervenit in neutralitatea americana in razboi. El a provocat furia Departamentului de Stat, a oficialilor de la consulatul american din Marsilia si a membrilor comitetului din New York. In august 1941, a fost arestat de politia de la Vichy si trimis inapoi la New York.

Fry a murit in 1967, la varsta de 59 de ani. Cu doar cateva luni mai devreme, primise Croix de Chevalier de la Legion d’Honneur, cea mai inalta decoratie de merit a Frantei – si singura recunoastere oficiala din timpul vietii sale. In 1994, a devenit primul american onorat de Yad Vashem, autoritatea israeliana pentru memorialul si istoria Holocaustului, ca „Drept intre natiuni”.

Comitetul de Salvare de Urgenta a fuzionat cu o alta organizatie de ajutorare si a devenit Comitetul International de Salvare in 1942. Acesta functioneaza si astazi si este condus in prezent de un director evreu: fostul politician britanic David Miliband.

De-a lungul celor sapte episoade, misiunile de salvare se invart in jurul unei serii de aventuri amoroase fictive.

Pe langa relatia lui Fry — despre care s-a spus ca era homosexual pe ascuns – in serial se dezvolta un triunghi amoros intre Hirschman, Gold si consulul american fictiv Graham Patterson. Nu exista nicio dovada ca Gold a avut o relatie amoroasa cu vreunul dintre cei doi. La randul ei, Lisa Fittko are o aventura cu personajul fictiv Paul Kandjo, care organizeaza rezistenta armata impotriva lui Vichy.

De asemenea, sunt inventate mai multe puncte de complot din timpul razboiului, inclusiv o evadare din inchisoare la Camp de Mille si colaborarea lui Gold cu serviciile secrete britanice.

Fictiunile au deranjat mai multe persoane care s-au declarat impotriva serialului in presa israeliana. Pierre Sauvage, presedintele Institutului Varian Fry si prieten apropiat al colegilor lui Fry, a calificat trailerul serialului drept „socant” si a spus pentru Jewish Telegraphic Agency ca „Se poate fictionaliza dupa bunul plac, fara nicio preocupare pentru realitatea povestii, pentru impresia falsa pe care o vor avea oamenii – si pentru modul in care afecteaza vietile private ale familiilor persoanelor portretizate?”

Sheila Isenberg, care a documentat operatiunea lui Fry in cartea sa „A Hero of Our Own”, a descris serialul drept o „parodie”. Iar Thomas Fischer Weiss, un supravietuitor care a incercat ruta de evadare a lui Fry prin Pirinei la varsta de 5 ani, a declarat, de asemenea, ca evenimentele istorice nu au nevoie de nicio cosmetizare.