Pe scena Teatrului National din Timisoara se joaca in aceasta seara „Furtuna” in limba italiana, in regia lui Alessandro Serra, o productie a companiei Teatropersona. Textul scris de Shakespeare in urma cu 400 de ani a fost jucat in premiera la curtea regala a lui James I.
Prima saptamana a lunii mai aduce la Timisoara evenimente importante pentru amatorii de cultura, in cele mai diverse variante ale acesteia. Unul dintre proiectele incluse in Programul Cultural Timisoara 2023 – Capitala Europeana a Culturii este Anotimpurile FEST-FDR care aduce „Furtuna” lui Shakespeare in viziunea regizorului italian Alessandro Serra.
Spectacolul va avea loc in aceasta seara, pe 3 mai la orele 19:00 si propune o reinterpretare speciala a textului clasic al lui Shakespeare. Va fi prezentat in Sala Mare a Teatrului National Timisoara, dureaza o ora si 45 de minute si este jucat in italiana, cu supratitrare in romana.
„Furtuna” in interpretarea lui Alessandro Serra este „un omagiu adus teatrului prin mijloacele teatrului”.
Dupa „Macbettu”, jucata in dialect de Sardinia, Serra si compania sa, Teatropersona, revin la Timisoara cu un text care are o puternica dimensiune politica. Serra semneaza atat regia dar si costumele si scenografia spectacolului.
Din distributie fac parte Andrea Castellano (seful de echipaj), Vincenzo del Prete (Stephano), Massimiliano Donato (Alonso), Salvo Drago (Sebastiano), Jared McNeill (Caliban), Chiara Michelini (Ariel), Maria Lrene Minelli (Miranda), Valerio Pietrovita (Antonio), Massimiliano Poli (Trinculo), Marco Sgrosso (Prospero), Bruno Stori (Gonzalo) si Marco Spinetta (Ferdinando).
Productia a fost asigurata de Teatro Stabile di Torino – Teatro Nazionale si Teatro di Roma – Teatro Nazionale, spectacolul fiind prezentat si la celebrul Festival de la Avignon. Biletele pot fi achizitionate de aici.
Alessandro Serra este un important regizor italian si fondator al Companiei de teatru Teatropersona, cu care a creat si a prezentat spectacole in majoritatea tarilor din Europa, dar si in Asia, America de Sud si Marea Britanie.
Punerile in scena ale lui Serra au fost recompensate cu numeroase premii internationale in ultimii 20 de ani — printre care Premium Hystrio, Marele Premiu Laurii de Aur pentru regie la Festivalul de la Sarajevo si Maschere del Teatro Italiano pentru scenografie —, el fiind totodata si dramaturg, exceland ca scenograf, fotograf si light designer.
Despre „Furtuna”, Serra ramane aproape de textul original dar ofera propria interpretare a textului: „toate personajele incearca sa uzurpe, sa-si consolideze sau sa-si reintareasca puterea de dominare. Prospero neglijeaza guvernarea, cum s-ar zice, nu se descurca cu puterea. (…) Insa, asa cum zice Simone Weill, „Cine este dezradacinat, dezradacineaza” asa ca, de indata ce ajunge pe insula, Prospero isi foloseste forta magica pentru a-l prinde pe Caliban, pe care il adopta, la inceput, iar mai apoi il inrobeste. (…) Tema unirii a doua regate este atotprezenta.”
Regizorul italian interpreteaza intentiile lui Shakespeare ca fiind „un imn inaltat teatrului, prin teatru, iar forta sa magica rezida tocmai in aceasta posibilitate unica si exceptionala a sa de a atinge dimensiuni metafizice prin bufoneria unei trupe de actori care tropaie pe patru scanduri de lemn, cu cateva obiecte si un maldar de costume peticite.”
William Shakespeare a creat „Furtuna” (The Tempest in limba engleza) in urma cu peste 400 de ani, fiind considerata de unii critici ca ultima piesa pe care a scris-o singur.
Scrisa in intervalul 1610-1611, piesa il are in centrul actiunii pe Prospero, Ducele de Milano, care a fost detronat de catre fratele sau, uzurpatorul Antonio, ajutat de Alonso, Regele de Napoli. Ca o directa consecinta a acestui act, Propsero si fiica lui, Miranda, sunt pusi intr-o barca si trimisi departe pe o insula nelocuita.
Cand Prospero incepe sa analizeze insula, descopera doi locuitori: Ariel, un spirit intemnitat intr-un copac pe care il elibereaza si care ii devine slujnic, si Caliban, fratele acestuia. In urmatorii 12 ani, Prospero isi practica abilitatile de vrajitor pentru a declansa o furtuna care cauzeaza ca vasul in care se aflau Antonio, Alonso si altii sa ajunga pe insula.
Nu exista o sursa unanim aprobata de specialisti in ceea ce priveste inspiratia lui Shakespeare pentru acest text insa cercetatorii au observat paralele cu „Naufragium” de Erasmus, „De orbo novo” al lui Peter Martyr si un raport scris de William Strachey despre viata unui naufragiat in Insulele Bermude.
Pentru dialoguri, Shakespeare s-a inspirat din eseul lui Montaigne din Canibales si discursul Medeei din Metamorfozele lui Ovidiu. Piesa a fost publicata prima data in First Folio, prima editie a operelor lui Shakespeare din 1623.
Prima punere in scena a spectacolului a avut loc, cel mai probabil, pe 1 noiembrie 1611 in fata curtii regale a lui James I de la Palatul Whitehall. A facut parte dintr-o serie de sase piese shakesperiene jucate pentru rege in iarna dintre anii 1612 si 1613.
Textul este unul dintre cele mai influente din istoria artei si a culturii, a inspirat spectacole de teatru, muzica, balet, opera, concerte corale, musical-uri, literatura, jocuri video, filme si seriale. Cele mai cunoscute ecranizari apartin lui Derek Jarman din 1979, Peter Greenaway care a regizat „Prospero’s Books” in 1981 cu John Gielgud in rolul lui Prospero, Paul Mazursky in 1982 — intr-o adaptare Hollywoodiana cu Susan Sarandon si John Cassavetes — si Julie Taymor care a regizat-o pe Helen Mirren intr-un lungmetraj lansat in 2010 in care rolul protagonistului este jucat de o femeie.
Articol realizat cu sprijinul Vodafone.
