In fiecare an, in iunie si iulie atentia iubitorilor de tenis, dar si a celor care sunt cumva interesati de un stil de viata elegant si rafinat, e indreptata care Wimbledon unde este turneul de tenis.

Cum turneul e in plina desfasurare si fiecare dintre noi are deja preferati, iata cateva detalii de context pentru cultura noastra generala.

Primele campionate de la Wimbledon au avut loc pe 9 iunie 1877, au fost anuntate ca fiind o „intalnire de tenis pe iarba, deschisa tuturor amatorilor” si s-au jucat pe Worple Road in Wimbledon, nu departe de actuala casa a tenisului din Wimbledon.

Spre deosebire de turneul de astazi, care include patru competitii pentru juniori si patru competitii pe baza de invitatie, alaturi de cele cinci concursuri principale – meciurile de simplu si dublu masculin, meciurile de simplu si dublu feminin si meciurile de dublu mixt – primele campionate de la Wimbledon au avut o singura proba, cea de simplu masculin.

Femeile nu aveau voie sa joace la aceasta prima intalnire, insa 22 de barbati s-au prezentat la concurs si au platit taxa de 1 lira sterlina si 1 siling pentru a participa. 200 de persoane au urmarit primele meciuri care s-au jucat cu rachete de lemn si mingi de flanela cusute manual.

Abia in 1884, All England Club a fost de acord sa deschida campionatele pentru ambele sexe, iar Lottie Dodd, din Cheshire, si-a pus amprenta asupra Wimbledon cativa ani mai tarziu, fiind cea mai tanara femeie  care a castigat titlul la varsta de 15 ani. Recordul ei este in continuare neinvins de o jucatoare din epoca moderna. Ea a continuat sa castige campionatele in urmatorii patru ani, demonstrand ca femeile meritau un loc in acest campionat.

Pana in anii 1900, campionatele de la Wimbledon au devenit o afacere internationala, iar in 1905 May Sutton din Statele Unite a devenit prima campioana de peste ocean, cand a castigat titlul la simplu feminin.

In 1908, clubul Wimbledon a gazduit turneul olimpic de tenis la baza sa din Worple Road, iar in 1922 campionatele s-au mutat in actualul sau sediu de pe Church Road.

Campionatele de la Wimbledon au atras de mult timp un public regal si au vazut chiar si un membru al familiei regale pe teren.

In 1926, ducele de York, care mai tarziu a devenit regele George al VI-lea (tatal reginei Elisabeth), a concurat in proba de dublu masculin. Meciul sau a facut parte din Campionatele Jubileului, unde Regele George al V-lea si Regina Maria au prezentat medaliile comemorative. Din pacate, el si partenerul sau au pierdut in doua seturi.

Fred Perry, favoritul britanicilor, a atras atentia natiunii cand a castigat campionatele in trei ani consecutivi, incepand cu 1936 – pana la victoria lui Murray din 2013, el a fost ultimul britanic care a castigat turneul de la Wimbledon.

In acest moment cele mai multe trofee Wimbledon le detine Roger Federer, cu 8 victorii, urmat de Novak Djocovi care are 7 victorii si isi doreste ca in acest an sa egaleze recordul.

In 1937 Campionatele de la Wimbledon au fost transmise pentru cei aflati pe o raza de 40 de mile de la emitatoarele BBC din nordul Londrei.

Desi nu au avut loc turnee la Wimbledon in perioada 1915-1918 si 1940-1945 din cauza Primului si celui de-al Doilea Razboi Mondial, jocul a continuat sa creasca in popularitate. In anii ’50, clubul s-a mutat de la sediul inițial inchiriat de pe Worple Road la sediul mai mare, actualul Church Road, iar in 1967 turneul a intrat in istorie cand a devenit prima emisiune televizata in culori.

Dupa incheierea celor cinci competiții majore, castigatorii primesc trofeele tradiționale de la Wimbledon.Dupa ce a fost nevoit sa inlocuiasca atat Cupa Field in 1883, cat si Cupa Challenge in 1886, All England Club a decis ca trofeele viitoare sa nu mai fie proprietatea castigatorilor campionatului, care vor primi in schimb o replica a trofeului, in timp ce originalele vor fi adapostite in muzeul din Wimbledon.

In timp ce trofeele ravnite erau foarte apreciate, abia in 1968 s-au acordat premii in bani la Wimbledon. Acesta a fost, de asemenea, primul an in care clubul a permis jucatorilor profesionisti sa concureze.

Cu toate acestea, in mod surprinzator, doar recent, in 2007, premiile in bani pentru barbați si femei au devenit egale. La editia din 1968 castigatorul la masculin obtinea 2000 de lire, doamna care castiga la feminin obtinea 800 de lire. La editia 2023 castigatorii obtin fiecare cate 2, 35 milioane de lire sterline, o crestere fata de anul trecut. Tot 7 trofee detine si Pete Sampras, dar jucatorul American este retras din competitii din 2002.

Romania, desi nu are niciun teren pe iarba unde sportivii sa se poata antrena, are rezultate foarte frumoase datorate exclusiv talentului, ambitiei si perseverentei sportivilor.

Ilie Nastase a jucat finala la simupl de doua ori, in 1972, jucand impotriva lui Stan Smith si, in 1976, impotriva lui Björn Borg. El a castigat trofeul la dublu, in 1973 in echipa cu Jimmy Connors. Nastase era cunoscut pentru glumele sale din arena, dar si pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty („Rautaciosul”) dupa cateva incidente.

Cosmin Hodor, producatorul filmului Nasty care prezinta viata lui Ilie Nastase, povestea intr-un interviu exclusiv pentru urban.ro: “In imaginile de arhiva, am vazut cate televiziuni au facut cu el reportaje in toata lumea. Stiam ca a fost un mare jucator de tenis, am crescut cu el si poate sunt subiectiv, dar nu am inteles pana acum influenta lui impresionanta in acest sport. In plus, imaginile aratau si lumea la care el a avut acces, care il aprecia, si, iti spun sincer, cred ca in sportul romanesc nu a fost un alt personaj de magnitudinea lui din acei ani. Andy Warhol, Mick Jagger, Trump, Nelson Mandela, Muhammad Ali, Robert DeNiro isi doreau sa fie in prezenta lui.”

Exclusiv TIFF. Cosmin Hodor, producatorul documentarului Nasty „In sportul romanesc nu a fost un alt personaj de magnitudinea lui Ilie Nastase din acei ani. Andy Warhol, Mick Jagger, Trump, Nelson Mandela, Muhammad Ali, Robert DeNiro isi doreau sa fie in prezenta lui.”

In 1978 Virginia Ruzici a jucat finala de dublu la Wimbledon avand-o partenera pe Mima Jaušovec, finala pierduta in fața cuplului australian Kerry Melville Reid/ Wendy Turnbull.

Horia Tecau a jucat 4 finale la Wimbledon in 2010, 2011 si 2012 cu Robert Lindstedt  si in 2015 alaturi de Jean-Julien Rojer cand a si castigat trofeul.

In 2017 Monica Niculescu a jucat finala de dublu feminin in echipa Hao-Ching Chan, dar au pierdut in fata dublului  Ekaterinei Makarova si  Elena Vesnina.

Simona Halep a castigat turneul in 2019 intr-o finala cu Serena Wiliams intr-un meci al carui scor final a fost foarte curat si a aratat suprematia sportivei noastre, 6-2, 6-2, cu doar 3 greseli nefortate in tot meciul.

Desi s-au schimbat multe de la prima editie a Campionatului de la Wimbledon, din 1887, astazi, cand ne gandim la cele doua saptamani de Wimbledon, exista o serie de imagini care inseamna traditia de peste ani.

Astazi clubul are 38 de terenuri, dintre care 18 competitionale si 20 pentru antrenamente.

Capsunele si crema cu frisca sunt delicatesa turneului (se estimeaza ca in fiecare an se consuma 28.000 de kilograme de capsuni englezesti si 7.000 de litri de crema), exista un cocktail traditional care poarta marca acestei competitii, codul vestimentar alb sau aproape complet alb, care este unca o cerința, sau legaturile puternice cu familia regala care patroneaza turneul sunt lucruri care marcheaza traditia de 150 de ani a turneului.

In mod traditional, prima duminica a turneului a fost intotdeauna libera pentru a permite terenurilor de iarba sa se refaca. De la infiintarea Wimbledon, in 1877, Middle Sunday a gazduit meciuri doar in cinci ocazii – 1991, 1997, 2004, 2016 si anul acesta 2023-, toate fiind fortate din cauza intarzierilor cauzate de ploaie.

In 2024 turneul se va desfasura in perioada 1-14 iulie.