Muzeul de Arta Moderna (MoMA) din New York gazduieste in prezent o expozitie inedita care prezinta opera artistului si gravorului american Ed Ruscha. Piesa centrala este reprezentata de instalatia „Chocolate Room” — „Camera de ciocolata” — o sala care are peretii acoperiti in intregime cu foi de ciocolata.

Instalatia a devenit populara datorita elementului senzorial pe care il detine, si anume mirosul puternic de ciocolata care il imerseaza pe vizitator intr-o atmosfera aparte. Lucrarea face parte din expozitia „Now Then” — „Acum Atunci” — si poate fi vizitata pana pe 13 ianuarie 2024 la MoMA. 

Peretii sunt acoperiti cu placi de hartie pe care a fost imprimata ciocolata folosind tehnica serigrafiei printr-un proces complex de lucru. 

Pentru realizarea placilor au fost folosite chipsuri de ciocolata belgiana Callebaut Couverture care au fost topite si turnate intr-un ecran urias de matase, specific tehnicii serigrafiei. In acest mod, ciocolata a fost transferata pe hartie, iar dupa ce s-a uscat a fost asezata cu atentie pe peretii salii de expozitie.

Instalatia este expusa pentru prima data in ultimii ani, Ruscha a creat-o initial pentru editia din 1970 a Bienalei de la Venetia, cand a avut un mare succes. La Bienala, Camera de Ciocolata a fost atacata de furnici, iar publicul a ajuns la un moment dat sa linga peretii de ciocolata. 

Curatoarea expozitiei, Ana Torok, a declarat ca „In acea perioada, Ruscha a explorat tot felul de substante neobisnuite in gravura sa si a rascolit supermarketurile locale in cautarea de noi materiale. La un moment dat a vazut intr-un magazin tuburile mici, metalice, de ciocolata Nestle care i-au amintit de tuburile sale de vopsea in ulei, asa ca a decis sa foloseasca ciocolata pe post de culoare pentru a serigrafia sute de foi de hartie. A asezat aceste foi pe toti cei patru pereti ai unei camere si asa s-a nascut instalatia.”

Placile de ciocolata sunt imprimate de fiecare data la fata locului, pentru a evita topirea materialului. Pentru fiecare expozitie, lucrarea este recreata de la zero, iar drepturile pentru aceasta sunt detinute in prezent de Muzeul de Arta Contemporana din Los Angeles.

Potrivit lui Edan McPherson, unul dintre responsabilii de fabricarea placilor de ciocolata, pentru crearea instalatiei s-au confruntrat cu provocari unice datorita materialului neconventional. Acesta a declarat ca „Nu multi oameni au imprimat de fapt ciocolata. Este diferita de cerneala prin faptul ca este zaharata, deci este mai groasa. Ciocolata se topeste la o temperatura foarte scazuta si este moale, ceea ce o face si mai dificila de manipulat.” 

Simpla plasare a mainii in spatele unei placi de ciocolata ar putea provoca topirea acesteia. Fiind un material organic si comestibil, se modifica in mod natural in timp. 

In alte expozitii in care instalatia a fost recreata, la cateva saptamani dupa expunere, placile au inceput sa „infloreasca”, adica sa capete un aspect albicios si prafuit.

Jessica Spaulding, un maestru ciocolatier care a lucrat la instalatie sustine ca „inflorirea ciocolatei este blestemul oricarui ciocolatier. Inflorirea poate fi cauzata de o schimbare de temperatura sau de umiditate. Deci, la un moment dat, acea bucata de ciocolata poate sa se fi topit putin sau sa se fi racit prea tare sau sa fi fost expusa la apa.”

Despre expozitie, aceasta a declarat ca „daca te afli intr-o camera plina cu panouri de ciocolata, primul meu gand ar fi cum naiba au facut asta. Ganditi-va doar la multiplele posibilitati. Cineva a placat o intreaga camera cu ciocolata. Ce ati putea face cand ajungeti acolo?”