Casa de licitatii Sotheby’s a vandut in 2015 doua vitralii circulare din sticla policroma care au apartinut la un moment dat de Catedrala Notre-Dame din Paris. In prezent, autoritatile franceze au deschis o ancheta asupra vanzarii dupa ce o organizatie de patrimoniu a reclamat ca obiectele au fost de fapt furate din Notre-Dame in 1862.

Cele doua piese vandute in urma cu opt ani au fost cumparate de catre persoane diferite. Una dintre ele reprezinta un inger care tine o lumanare, iar cealalta un inger care tine o cadelnita. Acestea au fost adjudecate la suma de 123.000 de euro, respectiv 110.000 de euro, depasind estimarile de 60.000 de euro initiale. 

In ciuda reclamatiei, casa de licitatii neaga orice acuzatie. Sotheby’s sustine ca vitraliile provin din lucrarile de restaurare din 1842, cand originalele au fost demontate si inlocuite de altele noi.

Potrivit catalogului licitatiei, cele doua piese au fost realizate in jurul anului 1250 si au aproximativ 40 de centimetri in diamentru. Acestea au facut parte din marea rozasa a transeptului nordic al catedralei, fiind demontate si inlocuite in 1842 in timpul amplelor lucrarilor de restaurare conduse de arhitectul Eugène Viollet-le-Duc. 

Potrivit Sotheby’s, cele doua vitralii au fost vandute ulterior de catre restauratorul Edouard Didron, ajungand in maini private candva intre 1877 si 1905. 

Legitimitatea vanzarii din 2015 este pusa in prezent sub semnul intrebarii dupa ce asociatia pariziana Lumiere sur le Patrimoine — Lumina asupra patrimoniului — a depus pe 11 septembrie o plangere legala impotriva casei de licitatii. Asociatia a fost infiintata la inceputul acestui an si s-a specializat in investigarea vanzarilor de obiecte de patrimoniu despre care suspecteaza ca ar fi fost, de fapt, furate. 

Reprezentantii organizatiei sustin ca vitraliile demontate de la Notre-Dame nu au apartinut niciodata lui Viollet-le-Duc sau lui Didron pentru a fi vandute deoarece orice lucru inlocuit sau dat jos de pe catedrala apartine automat statului francez. 

Descoperirea despre posibila vanzare ilegala a fost facuta de catre presedintele asociatiei, Philippe Machicote, care rasfoia cataloage vechi de licitatii cand a remarcat cele doua vitralii. Machicote a infiintat asociatia dupa ce Ministerul Culturii din Franta i-a ignorat sesizarea si ingrijorarile cu privire la potentiala ilegalitate. 

Acesta a declarat pentru ziarul francez Le Figaro ca „La aceea data (1877-1905), catedrala apartinea statului, si asta inca de la revolutie (n. r. Revolutia Franceza). Situatia este ridicola. Cele doua vitralii au fost ascunse printre alte tablouri, sculpturi si desene vechi care au fost puse in vanzare atunci.”  

Reprezentantii Sotheby’s sustin ca nu au fost contactati sau consultati de asociatie inainte de depunerea plangerii si neaga orice fel de acuzatie cu privire la potentialele abateri de la lege. 

Intr-un comunicat transmis publicatiei Artnet News, casa de licitatii a declarat ca „Sotheby’s respecta toate legile, regulamentele si restrictiile aplicabile oriunde ne desfasuram activitatea in lume. Inainte de a oferi orice bun material spre vanzare, efectuam, dupa caz, cercetari si verificari pentru a ne asigura ca nu exista obstacole legale.”

De asemenea, in comunicat se precizeaza ca o pereche similara de vitralii circulare se afla in prezent la Muzeul de Arta si Istorie din Geneva, provenind probabil tot din lucrarile de restaurare ale catedralei.

Declaratia continua cu alte detalii cu privire la vanzarea din 2015: „Inainte de a oferi aceste piese la licitatie, am obtinut toate permisiunile necesare si certificatele de export de la autoritatile relevante,  am anuntat expertii si curatorii de muzeu”.

Conform legii franceze a preemptiunii, statul si muzeele nationale au dreptul de a achizitiona orice bunuri culturale inainte ca acestea sa fie vandute publicului prin licitatie sau vanzare privata, insa suma oferita trebuie sa egaleze oferta declarata castigatoare de catre vanzator.

Vitraliile de la Notre-Dame sunt considerate printre cele mai importante capodopere ale artei gotice. Acopera o suprafata de aproape 1000 de metri patrati, unele fiind din epoca medievala iar altele au fost restaurate in intregime.

Arta vitraliilor s-a dezvoltat in secolul al XII-lea si a atins punctul culminant in secolul al XIII-lea. Folosirea geamurilor colorate in locul ferestrelor semi-opace a avut o intentie spirituala de a oferi credinciosilor sentimentul ca intra intr-un spatiu divin, de a le schimba starea de spirit si de a-i apropia de Imparatia Cerurilor. Cel mai des mentionat este Abatele Suger de la Bazilica Saint-Denis care a insistat sa foloseasca materiale scumpe pentru a construi un monument unic in lume. Ulterior, bazilicile din Chartres, Paris si Sainte-Chapelle au preluat obiceiul si s-au aventurat in fabricarea vitraliilor cu intensitate si mai mare a culorii. In vremurile respective, unii pigmenti erau rari si costisitori, deseori proveneau din tari indepartate, cum ar fi lapis lazuli exploatat din minele din Afghanistan.

Prima rozasa instalata a fost deasupra portalului de vest, fiind cea mai mica dintre cele care decoreaza Notre Dame. A fost creata in 1225 si are 9,6  metri in diametru. Din cauza calitatii pigmentilor folositi si a trecerii timpului, culorile au disparut aproape in intregime in anii 1800 si au fost inlocuite.

Vitraliile din transept sunt cele mai cunoscute, fiind mai mari si mai intens colorate. Rozasa nordica a fost creata in 1250 iar cea sudica in 1260, fiind donata de Regele Louix al IX-lea cu o dimensiune de 12,9 metri in diametru si aproximativ 19 metri cu tot cu zona periferica.

Rozasa sudica are 94 de medalioane aranjate in patru cercuri concentrice. Primul ilustreaza scene din viata lui Hristos si ale celor care au fost martori vremurilor sale. Cercul interior ii include pe cei 12 apostoli iar celelalte doua celebreaza martiri si sfinte fecioare si 20 de ingeri importanti pentru Paris – Saint Denis, Sfanta Margareta cu dragonul si Saint Eustace. Al treilea si al patrulea cerc includ si reprezentari din Vechiul si Noul Testament, pastrand o mare parte din ferestrele originale din secolul al XII-lea.

Incendiul din 2019 a lasat cele trei rozase medievale in stare buna, cu mici daune. Rectorul Catedralei a declarat ca una dintre acestea va fi demontata deoarece este instabila si este expusa riscului.

Dupa mai multe luni de dezbateri, autoritatile franceze au decis sa respecte traditia in reconstruirea Catedralei Notre Dame din Paris, in loc sa inlocuiasca turnul din secolul al XIX-lea cu un design contemporan.

Proiectata de arhitectul francez Eugene Viollet-le-Duc, turla s-a prabusit in incendiul din aprilie 2019 care a mistuit tavanul de lemn al bisericii. Identificat eronat ca o alarma falsa, incendiul a izbucnit necontrolat aproape cu o jumatate de ora inainte ca pompierii sa fie chemati la fata locului iar stingerea lui a durat 9 ore.

Initial, Presedintele Emmanuel Macron a spus ca „un gest arhitectural contemporan ar putea face Notre-Dame si mai frumoasa” insa ideea a fost intampinata cu scepticism din partea numerosi arhitecti, conservatori si academicieni, iar sondajele au aratat ca majoritatea parizienilor sunt in favoarea restabilirii designului lui Viollet-le-Duc. Turla originala, construita intre 1220 si 1230, a intrat in paragina si a fost demontata la sfarsitul anilor 1700.

Autoritatile spera ca deschiderea sa fie oficiata pe data de 8 decembrie 2024– Sarbatoarea Neprihanirii Zamislii, ceea ce inseamna ca aceasta catedrala din secolul al XII-lea, care a fost admirata anterior de aproximativ 12 milioane de vizitatori anuali, nu va putea primi participantii la Jocurile Olimpice pe care Paris le gazduieste in iulie si august 2024.

Intre timp, s-au finalizat lucrarile minutioase de curatare a peretilor interiori ai catedralei – in total 42.000 m2 –, impreuna cu cea de picturi murale, feronerie, tamplarie, vitralii si sculpturi care au supravietuit incendiului.

Despre noile lucrari care vor fi in Notre-Dame, Arhiepiscopul Parisului Laurent Ulrich a spus recent ca isi doreste „o calatorie educationala si spirituala… nu echivalentul unui muzeu”.