Incepand de astazi pe Disney+ puteti urmari filmul „No One Will Save You”, un thriller psihologic SF care prezinta povestea lui Brynn, tanara creativa si talentata care a fost instrainata de comunitatea ei. Singura, dar mereu plina de speranta, Brynn isi gaseste alinarea intre zidurile casei in care a crescut pana cand este trezita intr-o noapte de zgomote ciudate, produse de intrusi nepamanteni.

Filmul spune povestea unei serii de confruntari pline de actiune intre Brynn si extraterestrii care ii ameninta viitorul si o obliga in acelasi timp sa se confrunte cu trecutul ei. Motivele pentru care este ostracizata sunt un mister la inceput, dar este clar inca din trailer ca Brynn a muncit mult pentru a avea o existenta linistita. Lupta impotriva extraterestrilor oglindeste si totodata expune luptele pe care protagonista le-a avut inca din copilarie.

Scris si regizat de Brian Duffield, filmul „No One Will Save You” o are ca protagonista pe actrita Kaitlyn Dever in rolul lui Brynn si este o metafora interesanta despre rezilienta si despre auto-motivare in fata obstacolelor vietii, unele reale, altele inchipuite.

Recent, echipa urban.ro a stat de vorba cu regizorul Brian Duffield pentru un interviu pe care va invitam sa il cititi mai jos si care nu include mai multe spoilere decat ceea ce se poate vedea deja in trailerul filmului. Inainte de a afla mai multe direct de la creatorul productiei, va prezentam cateva lucruri pe care merita sa le stiti despre el.

De origine americana, Duffield a devenit in ultimii ani unul dintre cei mai cautati tineri regizori, scenaristi si producatori din Hollywood, fiind apreciat pentru modul in care reuseste sa imbine diverse genuri cinematografice si sa impinga limitele a ceea ce se stie despre experienta vizionarii unui film. „No One Will Save You” este un bun exemplu in acest sens deoarece este un lungmetraj spectaculos creat special pentru micul ecran, regizorul avand grija ca fiecare aspect al filmului sa ofere o experienta imersiva fiecarui spectator. In timp ce dialogul este redus la minimum, toate celelalte componente ale produsului vizual final au un loc mult mai important decat in mod obisnuit: sunetul, luminile, efectele speciale, decorul, actoria si mai ales regia.

Brian Duffield a reusit o performanta rara in decurs de cativa ani: a lucrat cu o buna parte din cele mai mari studiouri de la Hollywood. A produs „Cocaine Bear” pentru Universal Studios, a scris „Love and Monsters” pentru Paramount Pictures si „Underwater” pentru 20th Century Studio si a produs „The Babysitter: Killer Queen” pentru Netflix”. 

„No One Will Save You” este al doilea lungmetraj din cariera lui, dupa „Spontaneous” care are un rating de 96% pe platforma Rotten Tomatoes, nota fiind oferita de critici de specialitate si publicul larg deopotriva.

Va invitam sa cititi mai jos interviul cu Brian Duffield, sa urmariti productia „No One Will Save You” pe Disney+ si apoi sa reveniti la interviu pentru a descoperi substraturi legate de anumite momente cheie ale peliculei.

Felicitari pentru film si pentru alegerea fascinanta de a nu avea aproape deloc dialog in film. Este o optiune care pune mai multa greutate pe partea de regie, pe actorie dar si pe toate celelalte departamente creative. De ce ati ales aceasta cale, ce a facut-o incitanta?

Nu am stiut ca voi face aceasta alegere pana cand nu am ajuns la jumatatea scenariului. Si atunci a devenit foarte interesant pentru mine, pentru ca m-a facut sa ma simt ca si cum nu acesta este motivul pentru care fac acest film. A fost un fel de accident fericit. 

Partea cea mai dificila a fost sa stiu ca filmul urma sa debuteze pe Hulu (n.r. a fost lansat pe Hulu in SUA, pe Disney+ in Romania si in alte teritorii), spre deosebire de cinematografe, asa ca am vrut sa filmez totul in asa fel incat, stiind ca vei fi acasa si ca te vei uita la film, sa poti urmari cu adevarat tot ce se intampla, sa o urmaresti cu atentie pe Kaitlyn si sa intelegi povestea ei.

Care a fost marea provocare in acest sens, ce a intervenit in crearea unei experiente cinematografice in confortul casei, in fata unui ecran mai mic?

Impreuna cu directorul de imagine Aaron Morton si cu Katilyn ne-am gandit cum putem face in asa fel incat oamenii sa poata vedea totul, chiar daca o mare parte din film se intampla noaptea. Ne-am preocupat de multe detalii, incepand cu faptul ca avem atat de multi extraterestrii in CGI, realizati cu efecte speciale. Insa cred ca odata ce am avut-o pe Kaitlyn in distributie, nu a mai fost nimeni ingrijorat. In momentul in care indrepti camera spre ea si apesi pe inregistrare, imediat iese un film. E un lucru miraculos pe care numai ea il poate face si nu exista niciun moment in care nu-ti poti da seama ce se intampla. Se vede pe chipul ei, este atat de expresiva si isi stapaneste atat de bine talentul. Iar faptul ca nu exista dialog — spre deosebire de ultimul meu film in care se vorbeste prea mult — sper ca a facut filmul si mai infricosator.

Kaitlyn Dever pentru rolul lui Brynn este o alegere foarte buna, are o expresivitate captivanta, reuseste sa atraga publicul in poveste. Ce a contat cel mai mult cand ati ales-o?

Am intalnit-o pe Kaitlyn in urma cu cativa ani si am devenit complet indragostit de munca ei. Unul dintre multele lucruri pe care le-am indragit la ea ca interpreta este faptul ca poate fi atat de amuzanta, o calitate pe care am vrut sa ma asigur ca o are Brynn. Dar, de asemenea, o mare parte din munca ei dramatica, cum ar fi ‘Unbelievable’ si ‘Dopesick’, este intr-adevar de neegalat. Ceea ce m-a entuziasmat foarte mult a fost faptul ca nu mai facuse un film ca acesta pana atunci si nu mai fusese vazuta intr-un film de actiune cu supereroi sau cu buget mare. Cred ca asta ridica miza, cand nu exista un cadru de referinta pentru a o vedea pe Kaitlyn trecand prin ceea ce trebuie sa treaca in acest film.

„Cand ti se intampla lucruri teribile, afli de fapt cine esti. Si la fel este si pentru protagonista mea, Brynn. In mare parte, asta a fost calatoria vietii ei, s-a intamplat ca sa isi dea seama cine este. Si vom vedea cum se va descurca pana la sfarsitul filmului.” (Brian Duffield)

Cum ati dezvoltat personajul lui Brynn, pentru ca este neobisnuit, are contraste si nuante care fascineaza, este un scenariu atipic.

Aveam in minte si o tanara fata pentru personajul Brynn, iar cele doua idei s-au cam ciocnit. Din cauza a tot ceea ce i s-a intamplat, Brynn este oarecum o extraterestra in comunitatea ei, dar a trecut deja prin greutatile ei cand, dintr-o data, incepe povestea extraterestra propriu-zisa. Incercarea de a nu fi rapita a fost cam cea mai dificila actiune fizica prin care poate trece, iar noi ajungem sa aflam despre ea, despre rezistenta ei si despre defectele ei. Partea amuzanta a fost sa creez acest personaj care a facut tot ce a putut sa faca pentru a fi bine in viata ei, sa i se smulga totul din mana si apoi sa incerce sa refaca aparenta de a fi bine din nou.

Urmarind filmul, am interpretat povestea ca fiind una despre rezilienta. Mai presus de toate, Brynn este rezilienta in fata faptului ca viata ei pare distrusa. Care a fost sursa de inspiratie pentru a scrie aceasta poveste?

Cred ca exact asta a fost. M-am gandit la acest personaj inainte de a ma gandi ca va juca intr-un film cu extraterestri. Este un personaj care a muncit din greu pentru a fi bine dupa ce a suferit multe traume in copilarie. Si apoi vine aceasta noua amenintare si ii intrerupe viata, i-o ameninta intr-un fel. Si apoi te intrebi daca ii pasa de fapt daca traieste sau moare. 

Insa se surprinde pe ea insasi prin cat de rezistenta este si cat de multa munca a depus pentru a ajunge acolo unde se afla inainte sa o invadeze extraterestrii. Si apoi, cat de rezistenta este prin faptul ca nu cedeaza nici un centimetru daca poate. Si cred ca si asta este ceva surprinzator pentru noi.

Cand ti se intampla lucruri teribile, afli de fapt cine esti. Si la fel este si pentru protagonista mea, Brynn. In mare parte, asta a fost calatoria vietii ei, de fapt s-a intamplat ca sa isi dea seama cine este. Si vom vedea cum se va descurca pana la sfarsitul filmului.

„Am facut ceva ce nu mai facusem niciodata inainte si pe care il vom face intotdeauna de acum inainte, si anume ca el a scris cea mai mare parte a muzicii inainte sa filmam ceva. Am avut ocazia sa ascultam muzica pe platou in timpul filmarilor. Si cred ca a ajutat foarte mult la obtinerea tonului si starii de spirit potrivite.” (Brian Duffield)

Am remarcat ca sunt trei tipuri diferite de fiinte nepamantene in film. Cum ati gandit aspectul fizic al extraterestrilor?

Am vrut sa fie un design destul de clasic. Pana acum nu a existat un film de groaza cu adevarat centrat pe designul clasic al lui Grey (n.r. se refera la extraterestrii Gri sau Zeta Reticulans, din primele descrieri ale oamenilor care au sustinut ca au fost rapiti de fiinte nepamantene), iar eu am vrut sa incerc sa creez acel film. 

De asemenea, am simtit ca, deoarece avem o abordare mai diferita fata de dialog si expunerea povestii, este important ca publicul sa recunoasca imediat ca este vorba de un extraterestru, nu de un ciudat diform care a intrat in casa. Si nici Brynn nu trebuie sa se intrebe vreodata: cu ce am de-a face?. Este foarte clar din prima secunda in care apare pe film ca este un extraterestru.

Dar am pornit de la modelul Grey si de acolo ne-am intrebat: care sunt diferitele caracteristici ale fiecaruia si cum putem continua sa aflam lucruri noi despre fiecare dintre ei. A fost foarte amuzant sa le proiectam si, desi intentia noastra a fost sa depasim designul clasic, ne-am dat seama ca acesta era clasic cu un motiv.

Coloana sonora creata de Joe Japanese joaca un rol important in experienta de vizionare a filmului. Stiu ca ati mai lucrat cu el anterior la „Spontaneous”. Cum a decurs lucrul pentru acest proiect, i-ati cerut ceva in mod special? 

A fost uimitor, sunt atat de mandru de coloana sonora. Am facut ceva ce nu mai facusem niciodata inainte si pe care il vom face intotdeauna de acum inainte, si anume ca el a scris cea mai mare parte a muzicii inainte sa filmam ceva.

A creat o tema muzicala a lui Brynn si multe dintre sunetele extraterestre, a facut niste casete de mixaj pe care le ascultam si ii spuneam ce imi place. Si astfel, am avut ocazia sa ascultam muzica pe platou in timpul filmarilor.

Iar Kaitlyn avea un playlist al ei cu muzica deja compusa si o asculta in timpul repetitiilor. Si cred ca a ajutat foarte mult la obtinerea tonului si starii de spirit potrivite. Pentru ca toata lumea intelegea tonul filmului dinainte sa fie gata.

Si cum a influentat prezenta extraterestrilor — sau mai degraba lipsa lor (n.r. deoarece nu existau in timpul filmarilor, au fost adaugati ulterior la montaj prin efecte speciale) regia muzicii?

Extraterestrii sunt cea mai parte a distributiei noastre, nu-i asa? Si astfel ei ne ofera o multime de lucruri legate de imaginatia noastra, de amenintarea pe care o ofera prezenta lor. Iar pe moment, la filmari, pentru ca nu aveam extraterestrii, nu era infricosator. Era un perete gol.

Dar avand muzica, cred ca i-a ajutat pe toti sa fie pe aceeasi lungime de unda. Si a devenit un fel de dialog al filmului. Le-am spus de la inceput lui Joe si lui Kaitlyn ca ei sunt un fel de co-protagonisti ai filmului. Iar Kaitlyn a mers de multe ori cu Joe cand inregistra cu orchestra, au vorbit mult despre muzica, ceea ce a fost extraordinar.

Si cred ca nu voi mai face vreodata vreodata un film 1 fara Joe, si 2 fara sa am muzica deja creata in prealabil, indiferent daca va exista sau nu dialog. A fost un lucru care ne-a entuziasmat pe toti, inclusiv pe cei din partea studiourilor. A fost de nepretuit.