Michelangelo Buonarroti, cunoscut ca Michelangelo, a fost una dintre figurile emblematice ale perioadei de sfarsit a Renasterii Italiene si unul dintre cei mai desavarsiti maestri ai secolului al XVI-lea. A fost atat sculptor, cat si pictor, desenator si arhitect, si chiar poet, producand in decursul vietii sale unele dintre cele mai celebre opere, printre care sculptura David, frescele de pe plafonul Capelei Sixtine si Bazilica Sfantul Petru din Vatican. 

Desi Michelangelo a murit in urma cu aproape 460 de ani, geniul sau artistic a supravietuit prin capodoperele sale, devenind in decursul ultimelor secole unul dintre cei mai influenti si faimosi artisti din toate timpurile. Maestrul a fost activ pe parcursul a aproape sapte decenii, iar cele mai uimitoare opere ale sale, considerate de unii ca fiind cele care ating perfectiunea, sunt sculpturile, Michelangelo considerandu-se intai de toate sculptor, mai degraba decat pictor sau arhitect. 

Va invitam sa descoperiti geniul lui Michelangelo prin sase dintre cele mai cunoscute sculpturi ale sale, unele dintre ele continua si astazi sa influenteze si sa inspire artisti de pe tot globul. Intalnirile cu opera  celui pe care Giorgio Vasari l-a numit „Il Divino Michelangelo” (Divinul Michelangelo) sunt momente cheie care schimba de obicei traiectoria lor artistica.

Pentru cei pasionati de arta, va recomandam sa incercati sa vedeti lucrarile lui cand calatoriti prin Europa, este exemplul suprem despre cum pot fi create un amalgam de emotii in piatra, despre cum un material inert poate fi adus la viata.

David este una dintre cele mai recognoscibie lucrari de arta din lume, fiind de cele mai multe ori prima capodopera asociata cu maestrul renascentist. Sculptorul avea doar 26 de ani cand a inceput sa o realizeze. 

Michelangelo a fost insarcinat in jurul anului 1500 cu realizarea unei statui care sa fie amplasata in varful domului Catedralei Santa Maria del Fiore din Florenta. Aceasta a ales sa-l reprezinte in marmura pe eroul biblic David intr-o postura numita „contrapposto” (cu greutatea lasata pe un singur picior), in timp ce personajul se uita in lateral, avand o prastie in mana. 

„David” a fost realizat intre 1501 si 1504, a devenit la scurt timp dupa amplasare o emblema a Republicii florentine si a fost aclamat pentru realismul anatomiei si a musculaturii armonioase, cat si pentru modul in care David era reprezentat ca un tanar calm, rece si pregatit de lupta. Cand il veti vedea de aproape, merita sa urmariti detaliile, mai ales modul in care a reusit sa creeze tensiune prin sculptarea venelor de pe maini. 

Datorita inaltimii de 5,17 metri si a greutatii mult prea mari, sculptura nu a putut fi ridicata pe varful domului, asa cum se dorea, astfel a fost amplasata in Piazza della Signoria din Florenta, piata centrala a orasului. Astazi poate fi vazuta la Galleria dell’Accademia din Florenta. O copie in marime naturala se afla in Piazza della Signoria pe locul unde a fost expus originalul pana in secolul al XIX-lea. 

Recent, capodopera s-a aflat in mijlocul unor controverse majore, starnind o serie de dezbateri legate de diferentele dintre arta si pornografie.

O alta sculptura celebra realizata in tinerete este Bacchus, prima lucrare realizata dupa ce artistul s-a mutat la Roma, cand avea 21 de ani. 

Michelangelo s-a mutat la Roma la invitatia unuia dintre primii sai patroni, cardinalul Raffaele Riario, care i-a comandat tanarului artist o sculptura supradimensionata a zeului roman al vinului, Bacchus. Artistul a realizat sculptura in marmura intre 1496 si 1497 si are o inaltime de 2 metri.

Este printre primele lucrari in care sculptorul demonstreaza abilitatile sale exceptionale de a lucra marmura si de a crea sculpturi care au concurat si chiar depasit sculpturi antice grecesti, laudate mult de catre artistii care ii erau contemporani. 

A ales sa-l reprezinte pe Bacchus in timp ce ridica o cupa cu vin, fiind usor aplecat intr-o maniera care sugereaza betia. Din aceste motive, Riario a respins sculptura, considerand ca era prea sexualizata. Ulterior, Bacchus a fost cumparat de bancherul cardinalului si a fost initial amplasat in gradina acestuia. In decursul timpului, lucrarea a ajuns la Florenta, unde se gaseste si astazi la Museo Nazionale del Bargello.

In aceeasi perioada timpurie petrecuta la Roma, Michelangelo a realizat si Pietà, una din sculpturile sale care se afla astazi in Bazilica Sfantul Petru din Vatican si la care se face referire constant in cultura pop. 

In contrast cu Bacchus, Michelangelo a realizat in primii ani la Roma si Pietà, o lucrare comandata in 1497 de catre ambasadorul Frantei de la Palatul Papal. A creat-o in marmura intre 1498 si 1499, avand o dimensiune de 1,74 x 1,95 m. Este, alaturi de Bacchus, singura sculptura care se pastreaza din aceasta perioada timpurie de la Roma. 

Desi nu reprezinta un episod bilbic, tema a fost folosita des in arta crestina si o reprezinta pe Fecioara Maria tinandu-l pe Iisus in poala ei, imediat dupa rastignire. Michelangelo a sculptat scena dintr-un singur bloc de marmura de Carrara si a fost o lucrare revolutionara in epoca datorita tratamentului utilizat in sculptarea pietrei, cat si a compozitiei piramidale care creaza un echilibru vizual intre elemente.

Pietà s-a bucurat de un mare succes imediat dupa ce a fost expusa in public, fiind si singura sculptura pe care Michelangelo s-a semnat vreodata, intr-un acces de furie dupa ce a auzit vizitatori care atribuiau opera unui alt artist. In prezent, este expusa in Bazilica Sfantul Petru din Vatican in spatele unei sticle protectoare care a fost pusa dupa ce in 1972 un barbat a atacat sculptura cu un ciocan, deteriorand grav mai multe parti din reprezentarea Fecioarei Maria.

In total, artistul a creat trei versiuni pentru Pietà, mai jos puteti citi mai multe despre o a doua varianta in care Michelangelo si-a sculptat un autoportret in figura lui Nicodim.

Michelangelo a realizat sculptura in ultima parte a vietii sale, intre 1547 si 1555 cand trecuse de varsta de 70 de ani. A abandonat lucrul asupra ei deoarece blocul de marmura pe care il cioplea incepuse sa se fisureze, fapt care l-a dezamagit pe artistul care isi pregatea propria sculptura funerara.

Desi este o opera nefinisata a artistului florentin, lucrarea a avut mereu o simbolistica aparte asupra modului in care Michelangelo privea moartea spre finalul vietii.

In faimoasa lucrare publicata de Giorgio Vasari – ”Vietile artistilor”, se mentioneaza ca marmura aleasa de Michelangelo era diferita fata de cea folosita la celelalte sculpturi si ca de fiecare data cand artistul cioplea, ieseau scantei din locul coliziunii. In interiorul marmurii sunt diferite zone care contin pirita, un mineral cu aspect metalic, datorita caruia apareau scantei la cioplire. 

Dupa ce a renuntat la sculptura, Michelangelo a incredintat-o unuia dintre servitorii sai care in schimb a oferit-o lui Tiberio Calcagni, un ucenic al artistului care a continuat sa o lucreze. In jurul anului 1560 a fost cumparata de Francesco Bandini, iar din acest motiv este adesea cunoscuta sub numele de Pietà Bandini. Capodopera a fost restaurata recent, mai jos puteti citi mai multe despre acest proiect spectaculos, in prezent poate fi vizitata in cadrul Muzeului Opera del Duomo din Florenta.

Michelangelo s-a apropiat de maturitatea artistica odata cu proiectul comandat de Papa Iuliu al II-lea, care a cerut un plan pentru mormantul sau. Sculptorul a creat cu acest prilej sculptura Moise, cunoscuta astazi in toate scolile de arta din Romania deoarece serveste ca model pentru studiul desenului. 

Intre 1513-1515 Michelangelo a lucrat la Mormantul lui Papa Iuliu al II-lea, realizand ca piesa centrala sculptura care il reprezinta de Moise, unul dintre protagonistii Vechiului Testament si cel mai important profet al crestinismului si iudaismului. Moise este singura sculptura finalizata de artist pentru acest proiect, Michelangelo propunandu-si sa realizeze un mormant mult mai complex si mai costisitor care avea in spate o filosofie neoplatonica. Exista numeroase schite ale proiectului si, daca ar fi fost realizat, ar fi devenit cel mai spectaculos proiect funerar din Europa. 

Profetul Moise este reprezentat intr-un moment de contemplare, cu o mana cu care isi mangaie barba si cu un atribut neobisnuit: doua coarne pe cap care se datoreaza unei traduceri gresite a Bibiliei latine de la acea vreme. Au fost numite coarnele intelepciunii. Prin aceasta sculptura, Michelangelo demonstreaza abilitatea sa de a crea diferite texturi si suprafetele in marmura, cat si un studiu atent al anatomiei si al muschilor. 

Sculptura are dimensiunile 2,35 x 2,10 m si se poate vedea la Biserica San Pietro in Vincoli din Roma, Italia, atasata de Mormantul lui Iuliu al II-lea.

Tot din planul pentru Mormantul lui Iuliu al II-lea au facut parte si Sclavii, o serie de sculpturi neterminate care nu au mai fost adaugate in monumentul final.

Michelangelo a lucrat la mormant timp de 40 de ani si a amanat de mai multe ori lucrarile datorita comenzii venite pentru realizarea plafonului Capelei Sixtine, astfel ca in cele din urma nu a mai reusit sa realizeze pe deplin proiectul. Sclavii sunt sase lucrari care se afla in prezent in locuri diferite, insa cele mai populare sculpturi din aceasta serie sunt cele doua de la Muzeul Luvru din Paris, Sclavul Muribund si Sclavul Razvratit, care sunt si cele mai finalizate. 

Maestrul a lucrat la seria de sclavi intre 1513 si 1516, 1520 si 1523, si 1530 si 1534. Au fost realizati din marmura si prezinta o tehnica denumita ulterior de experti „non-finito” — „neterminat”. Figurile au fost reprezentate in posturi dinamice, ca si cum ar incerca sa se elibereze din blocul de marmura, lasand totusi o parte din piatra necioplita pentru a sugera faptul ca opera de arta ideala nu poate fi niciodata finalizata. In imaginile de mai sus nu se poate observa acest lucru, va recomandam sa vedeti in realitate cei doi sclavi de la Luvru pentru o experienta completa.

In proiectul initial al mormantului, Michelangelo a dorit sa realizeze 40 de astfel de figuri, fiecare cu o inaltime de peste 2 metri. Ceilalti patru sclavi se afla in prezent la Galleria dell’Accademia din Florenta.

In timpul perioadei de maturitate artistica, Michelangelo a lucrat atat la Roma, cat si la Florenta si a realizat planurile si sculpturile pentru Noua Sacristie a Familiei Medici din Bazilica San Lorenzo din Florenta. Acolo se pot vedea si astazi sculpturile sale cu alegoriile Zilei, Noptii, Aurorei si Amurgului.

Familia de bancheri florentini Medici a reprezentat pentru Michelangelo o sursa constanta de comenzi in timpul maturitatii sale artistice. Artistului i-a fost insarcinata proiectarea noii capele funerare de la Bazilica San Lorenzo din Florenta, inital lucrand ca arhitect si ulterior ca sculptor pentru mormintele lui Lorenzo si Giuliano de Medici. 

Ceea ce l-a facut pe Michelangelo un geniu, dincolo de abilitatile sale artistice, este dimensiunea intelectuala a operelor sale.

Fiind un bun cunoscator al scrierilor antice dar si a celor contemporane, reusind sa redea in marmura sau in piatra o serie de concepte filosofice neoplatonice. Aceste concepte ofera mai multe chei de interpretare a operei sale. Pe de o parte misterioase si aproape niciodata nu se poate spune cu certitudine care au fost intentiile lui. In acelasi timp, a distilat sub forma unor metafore anumite idealuri sociale ale vremurilor respective. O anumita pozitie a piciorului putea sa insemne ca personajul reprezentat a fost un om de stat, un patrician important, dar si o personalitate puternica si rationala. O privire orientata spre exterior, spre departare, era menita sa reprezinte latura artistica sau meditativa a unei persoane.

Michelangelo a creat pentru mormantul lui Lorenzo atat o reprezentare alegorica a celui defunct, cu musculatura proeminenta si caracteristici specifice stilului sau sculptural, cat si doua sculpturi, una care reprezinta Aurora, o ipostaza feminina a zorilor zilei, si cealalta care reprezinta Amurgul, o ipostaza masculina a apusului. 

Pentru mormantul lui Giuliano a realizat o reprezentare a figurii lui Giuliano in haine de comandant militar, flancat de doua sculpturi care reprezinta alegoric Noaptea si Ziua, o reprezentare feminina si una masculina. Sculpturile cu reprezentari feminine din cadrul Sacristiei sunt singurele nuduri de femei pe care Michelangelo le-a realizat vreodata.

Artistul a lucrat la acest ansamblu sculptural intre 1524 si 1534, toate elementele fiind sculptate in marmura si pot fi vazute astazi in Sacristia Noua a Capelei Medici din Bazilica San Lorenzo din Florenta.

Raritatea lucrarilor lui Michelangelo se datoreaza faptului ca si-a distrus majoritatea schitelor. Mai jos puteti afla mai multe despre cariera lui de pictor.

Desi a fost pe parcursul vietii sale un om cu o stare materiala buna, Michelangelo a continuat sa traiasca intr-un atelier mizerabil, sa se imbrace foarte prost si sa-i deranjeze pe cei din jurul sau pentru ca nu prea se spala.

Capela Sixtina nu a fost in plan sa fie pictata de el. Initial Rafael a fost cel ales, dar acesta – pentru ca avea prea multe comenzi si nu voia sa-si blocheze foarte mult timp cu un asemenea proiect – l-a recomandat lui Papa Iuliu al II-lea pe Michelangelo, care era un tanar in proaspata ascensiune si care se exprima atat ca pictor cat si ca sculptor. Rafael voia sa arate lumii artistice ca Michelangelo nu poate picta, ca sa-l puna – din rivalitate – pe linie moarta cand era vorba de comenzile marilor mecena in arta ai vremii.

Astfel, Capela Sixtina a fost pictata intre 1508 si 1512, artistul a folosit cei 800 de metri patrati ai tavanului pentru a-si dovedi talentul ca pictor, nu doar ca sculptor sau arhitect asa cum devenise cunoscut pana atunci. 

Compozitiile sale ilustreaza intr-un mod idealizat evenimentele descrise in Vechiul si Noul Testament, de la Geneza si pana la Judecata de Apoi. Papa si-a dorit ca frescele capelei sa fie decorate cu scene care ii infatiseaza pe cei 12 apostoli, dar Michelangelo sustinea ca aceasta tema nu este suficient de complexa asa ca a propus o extindere a unor teme mai vaste care sa cuprinde diverse scene veterotestamentare si neotestamentare care au intrigat clerul cat si laicii pana in zilele noastre. 

Michelangelo a pictat Geneza in 9 registre centrale ale tavanului capelei, printre care cea mai cunoscuta si controversata este ”Crearea lui Adam”.

In timp ce un ciclu de fresce cu aceasta tematica incepe cu crearea pamantului si a oamenilor si se sfarseste cu caderea omului in pacat si izgonirea din rai, Michelangelo a decis sa includa si scene din viata lui Noe si alte scene biblice, reprezentari de profeti si sibile ale Antichitatii. Cu toate acestea, artistul si-a folosit si abilitatile de arhitect pentru a picta rame si cadre arhitecturale care sa sustina picturile si sa creeze un efect tridimensional care sa accentueze dinamismul compozitiilor. Mai tarziu, dupa 4 ani si jumatate, pe 1 noiembrie 1512 frescele pictate de Michelangelo Buonarroti au fost inaugurate si aclamate de catre cler, intregul ciclu pictural fiind realizat de unul singur, in conditii de lucru dificile.

20 de ani mai tarziu, in 1536, Michelangelo s-a intors la Roma la cererea Papei Clement al VII-lea care comandase o noua fresca pentru peretele altarului capelei. Artistul a lucrat 5 ani, pana in 1541 pentru a crea ”Judecata de Apoi” care il infatiseaza pe Isus in centrul compozitiei ca mare judecator care separa oamenii intre cei alesi si cei damnati. 

AICI veti gasi un tur virtual gratuit prin Capela Sixtina care va permite sa priviti mai indeaproape capodopera.