Scenografa Françoise Dupertuis este cea care a lucrat pentru proiectul Lupin inca de la primul film de lung metraj din 2004, cel regizat de Jean Paul Salome, realizand toate decorurile si tot contextual visual pentru acest film.

De altfel, colaboreaza frecvent cu acest regizor francez multi premiat; s-au reintalnit recent pentru La Syndicaliste, un film cu Isabelle Hupert care a avut premiera la Festivalul d efilm de l aVenetia si care a rulat in acest an si in cinematografele noastre si care a mai avut-o in distributie si pe romanca stabilita in Germania, Alexandra Maria Lara.

Pentru Lupin in versiunea Netflix lucreaza de la primele episoade din sezonul 1. Iata cateva detalii despre Lupin Partea III-a care tocmai a avut premiera pe Netflix.

Nevoit sa se ascunda, Assane trebuie sa invete sa traiasca departe de sotia si de fiul sau. Constient de suferinta pe care le-o provoaca, Assane nu mai rezista si decide sa se intoarca la Paris si sa le faca o propunere nebuneasca, si anume sa paraseasca Franta si sa inceapa o noua viata in alta parte. Dar fantomele trecutului nu sunt niciodata prea departe si un eveniment neasteptat ii va da toate planurile peste cap.

In noul sezon Françoise Dupertuis a avut de creat o noua casa ascunzatoare pentru Lupin, dar si de recreat din punct de vedere scenografic momente istorice cu notorietate globala, cum ar fi Cupa Mondiala de Fotbal din 1998.Despre aceste provocari povesteste in interviul de mai jos pus la dispozitie de Netflix.

Care au fost provocarile din Partea 3 din punctul de vedere al decorurilor?

Pe de o parte, ne-am dorit sa nu ne repetam, sa oferim in continuare surprize in anumite locuri, in special privind barlogul lui Assane. Am vrut sa gasim idei pentru ca barlogul sa nu fie un apartament clasic in care sa se ascunda Assane, ci sa imaginam un spatiu care sa fie diferit de cele din restul sezoanelor, dar cumva in acelasi ton. Ne-am dorit ca barlogul sa sugereze atat un laborator, cat si un spatiu de garderoba in care sa putem spune ca lucreaza ferit de priviri indiscrete. Asa ca m-am gandit la un hotel abandonat in care am regasit destul de mult iz parizian comparativ cu magazinul lui Férel, amplasat intr-un pasaj din Paris. Am avut mare noroc sa gasim acest loc, foarte potrivit din punctul de vedere al decorurilor, configuratiei si distributiei spatiilor. In rest, am incercat sa aducem la lumina locuri cunoscute care sa fie cinematice, sa ne permita sa spunem povestea noastra, dar si pe cea a Parisului. 

Cum v-a venit ideea hotelului?

Pentru ca in sezonul trecut, barlogul lui Assane a fost deconspirat si a avut loc o perchezitie acolo, a aparut problema unui nou barlog. In timp ce cautam o alta locatie la finalul sezonului trecut, am observat acest hotel care fusese inchis si m-am gandit ca ar putea fi noul barlog al lui Assane. Asa ca am rugat echipa care se ocupa de cautarea locatiilor sa contacteze proprietarii ca sa vedem cum arata interiorul, daca ideea mea era realizabila sau doar o nebunie curata. Mi-am spus ca daca la parter ar exista un hol neasteptat, un fost bar sau un spatiu care sa nu fie doar un hol mic de intrare cu niste scari, mi-ar placea tare mult, in special daca ar exista si un coridor care sa duca la camere, care ar fi invocat si el ideea evadarii. Din fericire, hotelul indeplinea criteriile noastre si era disponibil. Desi am cautat in continuare, nu am gasit niciun hotel care sa fie la fel de potrivit ca acesta. Apoi, ne-am instalat in locatie, am decis cum o sa folosim spatiile, unde putea instala garderoba si laboratorul, cum sa folosim camerele si ce spatii sa lasam goale. 

Care a fost intentia dvs.?

Am vrut sa revenim la ceea ce facusem in sezonul anterior, sa pastram acea combinatie de modern, tehnologie si mecanica. Cu alte cuvinte, toate lucrurile sofisticate pe care le aduc computerele si imprimantele 3D, dar si lucruri care sunt mult mai mecanice, mai artizanale, cum ar fi latexul si imprimeurile, dar cu o tenta discreta de Houdini. Sunt elemente de mobilier de designer, dar si lucruri vechi, care ar putea apartine unui dulap cu piese de colectie, cum ar fi plansele Deyrolle. Asemenea sertarelor unui antropolog, unde gasesti insecte, mustati, ochi, elemente de transformare etc. Intentia noastra este sa fim mereu la granita dintre doua lumi, una foarte ancorata in universul tehnologiei si cealalta foarte mecanica si manuala, unde totul este o iluzie, dar o iluzie a miraculosului, situata la limita dintre basme si magie. Combinatia celor doua creeaza o forma de poezie si ofera acest echilibru care ne permite sa pastram emotia. Pentru ca, atunci cand recurgem la prea multe efecte speciale si trecem catre virtual, cred ca pierdem sensibilitatea si emotia.

Ati devorat cartile?

Imi place foarte mult ideea de a porni de la un personaj care se crede Lupin, desi nu este el, mai ales ca am colaborat la Arsène Lupin de Jean-Paul Salomé si am studiat personajul lui Maurice Leblanc indeaproape. Scenaristii serialului au fost, desigur, inspirati de carti, semanand indicii discrete in materialul scris. De exemplu, gasim o tinuta de-ale lui Lupin in garderoba din barlog. Trebuia sa fie ceva intamplator, fara exagerari.

Care este decorul dvs. preferat din acest sezon?

Mi-a placut foarte mult magazinul de bijuterii. Desi a fost fara indoiala cel mai spectaculos din perspectiva universului, a reprezentat totusi o mare provocare si, dupa parerea mea, a fost si un mare succes. Avand in vedere tema serialului, a fost desigur imposibil sa fim primiti intr-un magazin de bijuterii adevarat. Cu toate acestea, ne-am dorit ca magazinul sa fie amplasat intr-un cartier sic al Parisului. Nu ne-a luat mult sa alegem Place Vendôme, mai ales ca locatia nu fusese folosita inca. Am reusit sa surprindem si niste cadre extraordinare ale pietei si ale punctului de observatie „cuibul vulturului”, care caracterizeaza serialul. 

Odata locatia stabilita, a trebuit sa gasim un posibil exterior, un pariu destul de riscant. Dupa ce am obtinut permisiunea sa construim exteriorul magazinului nostru de bijuterii, a trebuit sa gasim o locatie in care sa concepem interiorul. Am avut mare noroc, pentru ca am putut filma interioarele in doua locatii: prima a fost o locatie inchisa in afara Place Vendôme, dar pentru spatiul cu saloanele si peisajele care iti taie respiratia, am avut sansa de a folosi un hotel cu vedere spre Vendôme. Este o locatie goala, folosita pentru defilari si evenimente si am reusit sa gasim timpul necesar pentru a ne fabrica propriile bijuterii. 

Unde ati filmat scenele de la Ministerul de Interne? 

Cadrele de la Hotelul Beauvau au fost filmate la Ambasada Italiei la Paris, care are un decor francez, cu exceptia salonului, care a fost refacut in stil baroc italian. In plus, cladirea este adesea folosita pentru scene care au loc la Élysée sau Beauvau si, in general, pentru a evoca luxul Republicii.

Ati colaborat cu Camille Janbon, creatoarea de costume?

Da, foarte mult! Colaborarea este importanta, de exemplu, la un decor neconventional, cum este barlogul, plin de simbolistica. I-am prezentat lui Camille gama de culori pe care o foloseam, ca sa existe armonie intre costume si decoruri si, la randul meu, am imprumutat foarte multe lucruri de la ea, cum ar fi costumele lui Lupin. Ca idee generala, vorbim despre culori si modele, in special daca decorul include un tapet. 

Cum ati lucrat cu diferitii regizori?

Incepusem colaborarea cu Louis Leterrier, care si-a lasat amprenta asupra serialului, avand in vedere ca a regizat primele trei episoade si cred ca amprenta lasata de el a ramas tangibila si in noile episoade, care nu pot fi complet diferite de celelalte. Eu si Camille [Janbon] suntem aici de la inceput si desi regizorii si realizatorii se schimba, exista o continuitate artistica. In plus, punerea in scena este adaptata la continutul scenariului, axata mai mult sau mai putin pe dialog si actiune, emotii sau cascadorii, insa identitatea vizuala ramane aceeasi. Cand vine un nou regizor, el paseste in cultura episoadelor anterioare si, in ceea ce ma priveste, discut cu ei despre decorurile recurente si incerc sa mentin o forma de continuitate si un echilibru, astfel incat totul sa fie coerent.

Cum ati abordat biroul lui Guédira?

Ideea este ca a fost putin trecut in umbra, dar nu am vrut nici sa fie prea izolat. De aceea, are un birou cu ferestre mici prin care intra lumina. Dupa perchezitie, are aceeasi obsesie pe care am vazut-o in episoadele anterioare, dar care incepe sa se amplifice. Dintr-o data, asa cum vedem la Boris Vian, elementele lui Lupin incep sa puna stapanire pe el, iar spatiul lui personal se micsoreaza. Brusc, acest spatiu cu tavan inalt, cu lumina care pare a veni dinspre tavan, este aproape in totalitate stapanit de Lupin, ca si imaginea lui Chloé din Spuma zilelor. 

Si barlogul lui Cisco?

Vorbim despre un loc oarecum insolit in universul Lupin, cu o latura ostentativa, care doreste sa epateze, mergand spre kitsch si nouveau riche, si nu tocmai de cel mai bun gust! Personajele, care sunt aproape caricaturi, apar in decoruri foarte incarcate, accentuate, pe care mi-a facut placere sa le aduc la viata.

Din pietele deschise, ne mutam in spatii mai ascunse. 

In primele episoade, intre spargerea magazinului de bijuterii, cascadoria pe acoperisuri, caderea lui Assane etc., protagonistul se regaseste in decoruri in care este in continuare destul de vizibil si care tin de piese de decor pe care le-am vazut deja. Din acel moment, a ales calea clandestinitatii, in barlogul lui, in spatii mai intunecate, mai putin expuse. Dar cand reapare ca „Lupin”, cand nu se ascunde, este in continuare in locatii oarecum obscure care vin din scenariu.

Cum ati reconstruit interiorul Coloanei Vendôme?

In interiorul Coloanei Vendôme reale, exista o scara care iti permite sa ajungi pe balconul din varf. Sigur, nu am filmat in interiorul coloanei. Am creat un decor mai amplu care a inclus un spatiu pentru echipa tehnica. Prin urmare este o reprezentare fictiva, diferita de locul real. 

Care a fost cea mai mare provocare?

Din punctul de vedere al decorurilor, cea mai mare provocare a fost sa asamblez unitar diferitele spatii ale magazinului de bijuterii. A trebuit sa ne asiguram ca magazinul de bijuterii este credibil: zona de acces, interiorul, deplasarea intre spatii… totul trebuia sa devina un tot unitar la final. A trebuit sa gasim si un loc care sa corespunda naratiunii si duratei si sa fie destul de cinematic si subtil pentru a permite mai multe actiuni, mai multe schimbari de locatie sau de comportament in interiorul lui. Cu alte cuvinte, decorul trebuia sa ne permita sa scriem un alt episod, sa adaugam lucruri care nu fusesera deja vazute sau facute, fara sa cream senzatia ca am adaugat o piesa sau am marit puzzle-ul, si ca, in interiorul puzzle-ului, exista in continuare piese care nu au fost descoperite. Aceasta este dificultatea cu acest tip de decor care este recurent, dar pentru care nu cunoastem neaparat toate utilizarile in momentul productiei, pur si simplu pentru ca nu avem toate episoadele. 

Cum ati abordat reconstituirea finalei Cupei Mondiale de Fotbal din 1998?

Desi 1998 nu se mai inscrie in perioada curenta, totusi nu a trecut atat de mult timp de atunci. De exemplu, strazile Parisului s-au schimbat si, in perioada respectiva, nu existau trotinete. Asa ca am incercat sa gasim locatii fara strazi noi si sa folosim masinile din perioada respectiva. Apoi, a fost necesar si sa schimbam afisele de pe pereti, stilul reclamelor si stilul vestimentar al oamenilor. Dar contrastul intre 1998 si 2022 nu este atat de frapant si, daca dam la o parte electronica si computerele, spatiul urban al Parisului nu s-a schimbat foarte mult. 

Parisul ramane central in acest nou sezon. 

Cand suntem in cautare si cand eu propun locatii, intotdeauna am in minte ideea aceasta ca Parisul este unul dintre personajele serialului. Si cum contrastele sunt cheia, exista Parisul si apoi exista suburbiile, cartierele sic si cele mai populare, centrul Parisului si districtele de la periferie etc. Exista intotdeauna aceasta dihotomie intre cei instariti, care traiesc in cartierele exclusiviste si viata orasului, cu tineri, box si sport in general. Cand cautam locatii, avem o oarecare viziune sociala a acestora, cu diferenta dintre cele in care gasesti oameni instariti si cele in care oamenii nu au aceleasi resurse si traiesc in alte cartiere. 

Sunt si personaje si decoruri care apartin Parisului viu, cum ar fi Férel, de exemplu, care a fost creat in Parisul magazinelor si targurilor de vechituri si care, pentru ca acum e amplasat intr-un pasaj, este in continuare ancorat in Parisul istoric. Alaturi, sunt ministere, cum ar fi Casa Beauvau, sau cartierul elegant al magazinelor de bijuterii. Serialul traseaza o geografie a Parisului bazata pe zonele in care locuiesc sau lucreaza oamenii. Sper ca, asa cum s-a intamplat si in sezonul trecut, veti observa ca am incercat sa creionam un Paris pe care nu il vezi in fiecare zi, cel pe care ajungi sa-l cunosti daca locuiesti acolo, care este diferit de cel pe care il vezi intr-o vacanta de o saptamana. Ne-am axat pe coltisoare, piete mici, cafenele mici, Parisul asa cum il stiu cei care locuiesc in el, Parisul celor care se plimba prin el, al celor care lucreaza aici. Cred ca este o perspectiva asupra Parisului care va va permite sa vedeti orasul intr-o lumina noua.