Cel mai cunoscut scriitor in viata din Peru, Mario Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel, a anuntat ca cele sapte decenii de cariera literara se apropie de sfarsit si ca ultimul sau roman va fi ultimul.

Intr-un post-scriptum la noua carte, Le dedico mi silencio (Iti dau tacerea mea), romancierul in varsta de 87 de ani scrie: „Cred ca am terminat aceasta carte. Acum as vrea sa scriu un eseu despre [Jean-Paul] Sartre, care mi-a fost profesor in tinerete. Va fi ultimul lucru pe care il voi scrie”.

Le dedico mi silencio a fost descrisa ca o scrisoare de dragoste catre Peru si catre muzica criolla, amestecul distinctiv al tarii de valsuri europene cu influente afro-peruviene si andine.

In interviurile acordate joi presei spaniole, scriitorul a declarat ca, desi simte ca nu mai are suficient timp la dispozitie pentru a livra un al 21-lea roman, spera sa continue sa scrie si este hotarat sa isi termine eseul despre Sartre.

“Am 87 de ani si, desi sunt un optimist, nu cred ca voi trai suficient de mult pentru a lucra la un nou roman, mai ales ca imi ia trei sau patru ani sa scriu unul”, a declarat el pentru La Vanguardia. „Dar nu voi inceta niciodata sa lucrez si sper ca voi avea puterea de a continua pana la sfarsit.”

Vargas Llosa, care locuieste la Madrid si are dubla cetatenie peruana si spaniola, este ultimul supravietuitor al fenomenului literar latino-american cunoscut sub numele de el boom, explozia culturala din anii 1960 si 1970 care a facut cunoscute in lume scrierile lui Gabriel García Márquez, Carlos Fuentes, Julio Cortázar si multi altii.

In intalnirea cu presa legata de lansarea ultimului sau roman,  Vargas Llosa a declarat ca, desi interesul „barfelor” pentru afacerile sale private – nu in ultimul rand relatia sa recenta de sapte ani cu Isabel Preysler – a patruns in viata sa, nu a fost „deranjat sau jignit de aceasta”.

„Lucrul important pentru mine vor fi intotdeauna romanele si eseurile, cultura si ideile liberale pe care mi-am petrecut ani de zile aparandu-le”, a declarat el unui grup de jurnalisti. „Oamenii care au clar aceste prioritati nu acorda atentie prostiilor pe care presa le scrie despre viata mea, si care sunt adesea inventate”.

Acordandu-i lui Vargas Llosa premiul Nobel pentru literatura in 2010, comitetul a declarat ca l-a ales pe scriitor „pentru cartografia sa a structurilor de putere si pentru imaginile sale transante despre rezistenta, revolta si infrangerea individului”.

MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru.

Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat Premiul Nobel pentru literatura, iar in 2023 a fost primit in Academia Franceza, ocupand cel de-al optsprezecelea fotoliu si devenind astfel primul membru al asa-numitilor Immortels fara ca vreuna dintre cartile sale sa fi fost scrisa in limba franceza.

La Editura Humanitas au aparut: Orasul si Cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleón si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).

La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021), Vremuri grele (2021), Conversatie la Catedrala (2021), Visul celtului (2021), Doua singuratati. Despre roman in America Latina: Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel García Márquez (2022), Jumatate de secol cu Borges (2022), Vanturile (2023), Razboiul sfarsitului lumii (2023).