Olanda este renumita, printre altele, pentru arta marilor maestri ai picturii din secolul al XVII-lea, o perioada denumita de istoricii de arta “epoca de aur”. Pictori precum Johannes Vermeer, Jan Steen, Pieter Bruegel cel Batran si Rembrandt van Rijn au redefinit arta europeana si au pus bazele picturii de gen si a unor subiecte hibride (natura moarta si peisajul) care aveau sa schimbe cursul artei in urmatoarele secole. 

Datorita dezvoltarii unei clase de mijloc in Olanda secolului al XVII-lea, cu venituri din ce in ce mai bune si disponibilitatea pentru a le cheltui pe opere de arta, a intervenit o schimbare in ceea ce priveste subiectele reprezentate in picturile artistilor olandezi. Astfel, pictura religioasa si scenele biblice au inceput sa fie inlocuite de interioare domestice, scenele de gen, naturile statice si scenele cu caracter „moralizator” care adesea aveau o nota subtila de umor sau satira. 

Umorul era o calitate importanta pentru olandezii anilor 1600, cu peste 25 de carti de glume publicate doar in secolul respectiv. In acest sens, printre colectionari erau la mare cautare imaginile comice, mai jos puteti descoperi cinci exemple de picturi cu glume ascunse. 

Pictura „Femeie la toaleta” a lui Jan Steen este un exemplu important pentru opera plina de umor si simbolism a pictorului olandez. Steen foloseste intr-un mod creativ elementele din compozitie pentru a dezvalui un mesaj ascuns. 

Pictura realizata in 1663 face parte in prezent din Colectia Regala a Regatului Unit si este un exemplu tipic pentru arta lui Steen deoarece integreaza un joc de cuvinte ascuns. Femeia din imagine este reprezentata in timp ce isi pune ciorapul (in olandeza „kous”) langa oala de noapte (denumita „piespot”). Alaturarea celor doua elemente dezvaluie ca femeia era de fapt o prostituata – „pieskous”. In aceeasi nota ludica, Steen a facut o aluzie si la numele sau, care in olandeza se traduce prin „piatra” si s-a semnat pe coloana de piatra din stanga.

Steen este cunoscut olandezilor mai ales pentru interioarele sale dezordonate, in care multe lucruri sau situatii se intampla pe dos sau complet nefiresc. In acest sens, in Olanda exista si sintagma „casa a la Steen”, folosita pentru a descrie o casa dezordonata sau haotica. 

„Lectia de muzica”, cunoscuta si ca „Femeie asezata la un virginal”, a lui Johannes Vermeer cuprinde un element umoristic care face aluzie la posibila relatie controversata dintre personaje. 

Pictura a fost realizata in jurul anilor 1660 (posibil intre 1662 si 1664) si se afla tot in Colectia Regala a Marii Britanii. Desi reprezinta o scena inocenta la prima vadere, cu doi tineri indragostiti care se bucura de muzica virginalului (un tip de pian folosit mai ales intre secolele al XV-lea si XVII-lea), Vermeer exploreaza natura relatiei dintre cei doi, facand aluzie la o posibila controversa.

Prin violoncelul din fata care este asezat pe podea, pictorul a introdus un simbol falic, iar pe capacul virginalului a plasat o inscriptie care se traduce prin „Muzica este un companion in placere si un leac in suferinta”, pentru a atrage atentia asupra relatiei carnale dintre barbat si femeie.

Una dintre picturile in care pot fi identificate cele mai multe glume si satire sociale din Olanda este panza „Proverbe olandeze” a lui Pieter Bruegel cel Batran. Lucrarea cuprinde 126 de proverbe care circulau in secolul al XVII-lea prin spatiul olandez. 

Pieter Bruegel cel Batran a creat pictura in 1607 pentru a reprezenta superstitiile si proverbele olandeze, dintre care unele satirizeaza diversele clase sociale si tipologiile de oameni. Pictorul a creat un mediu rural, haotic, cu zeci de personaje, fiecare reprezentand cel putin un proverb. In alte cazuri, artistul a combinat chiar si patru proverbe intr-o singura sectiune. 

Printre acestea se afla un om care „musca dintr-un stalp” (insemnand ca este un ipocrit religios), o femeie care transporta intr-o mana un carbune aprins si in cealalata mana o galeata de apa (o imagine care reprezinta persoanele cu doua fete care fac probleme si care nu sunt de incredere), un barbat care pune un clopotel unei pisici (insemnand planificarea a ceva periculos sau fara reusita).

Pictura a fost atat de populara in epoca incat fiul artistului, Pieter Bruegel cel Tanar, a facut cel putin 16 copii ale acesteia.

Printre alte picturi satirice de Jan Steen, „Gluma” este probabil una dintre cele mai umoristice panze ale sale. Lucrarea are si o latura moralista care avertizeaza cu privire la placerea in exces.

Pictura reprezinta un barbat care goleste o oala de noapte peste capul unei tinere care a adormit cu capul pe masa dupa ce a baut prea mult. Steen prezinta unul dintre pericolele excesului de alcool, insa imaginea are si o dimensiune mai sinistra, sugerata de corsetul deschis al tinerei. Ca sa sublinieze acest lucru mai departe, pictorul a inclus intr-o versiune ulterioara a lucrarii, pierduta astazi, si o bufinita, un simbol traditional al raului in iconografia medievala. 

Printre primele exemple de picturi satirice sau cu nuante subtile de umor se numara si „Gradina placerilor lumesti” a lui Hieronymus Bosch. Desi a fost realizata in secolul al XVI-lea, este una dintre cele mai populare picturi olandeze cu glume ascunse. 

Hieronymus Bosch a creat tripticul suprarealist intre 1480-1505, incluzand trei versiuni imaginate ale raiului, iadului si pamantului. Pictorul a creat o serie de personaje extraordinare, de la un om-pasare, la un porc imbracat in calugarita, un barbat-copac si animale hibride, pana la structuri arhitecturale fantastice si scene carnale. Pe cat de suprinzatoare este pictura, pe atat de umoristice si absurde sunt unele sectiuni ale sale, amintind de lucrurile temporare si neesentiale dupa care alearga oamenii in viata de zi cu zi.