In urma cu o saptamana au fost anuntate nominalizarile pentru premiile Oscar 2024 iar categoria care a starnit cel mai mare interes este, ca in fiecare an, “Cel mai bun film”.

Indiferent daca sunteti genul de persoana care citeste cartea inainte de a urmari filmul sau daca preferati sa vizionati ecranizarea si apoi sa mergeti la materialul sursa, mai jos veti gasi o lista de lectura care documenteaza 7 dintre cele 10 lungmetraje care intra in cursa pentru cel mai bun film lansat anul trecut. 

Trei dintre cartile recomandate au fost traduse in limba romana, doua romane au fost finaliste pentru Pulitzer iar unul dintre ele a castigat mult-ravnitul trofeu. 

Marele favorit al premiilor Oscar 2024, „Oppenheimer” este bazat pe cartea „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer”, scrisa de Kai Bird si Martin J. Sherwin si premiata cu Pulitzer. 

Scris si regizat de Christopher Nolan, lungmetrajul „Oppenheimer” a fost descris de numerosi critici de specialitate drept unul dintre cele mai bune si mai inteligente filme ale deceniului. Se bazeaza pe evenimente reale si se concentreaza pe rolul lui J. Robert Oppenheimer (jucat de Cillian Murphy) in dezvoltarea bombei nucleare.

In biografia American Prometheus, Kai Bird sustine ca Oppenheimer a fost un om fascinant dar oamenii aleg sa preia doar partea tragica a povestii lui. Creatia lui Christopher Nolan este primul lungmetraj care abordeaza viata savantului in intregime si il prezinta dintr-un alt unghi: cel al omului de stiinta carismatic, paradoxal, deseori neinteles, care a condus o noua generatie a omenirii.

Pana la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial in 1939, Oppenheimer se transformase intr-un fizician respectat la Universitatea California, Berkeley. Kai Bird spune ca „era un fel de caricatura a unui profesor excentric, un omnivor intelectual care citea sanscrita, iubea poezia elisabetana si calaria si prepara un martini excelent.”

Cartea care sta la baza scenariului, „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer” poate fi achizionata aici.

“Killers of The Flower Moon”, primul lungmetraj al lui Martin Scorsese din ultimii sase ani care ruleaza pe marele ecran, este bazat pe romanul cu acelasi nume al lui David Grann.

Cu un buget de peste 200 milioane de dolari, filmul a fost produs de Scorsese si Leonardo DiCaprio — care este protagonistul peliculei — si a fost finantat de Apple TV. Scenariul a fost scris de Eric Roth si Scorsese insa nu urmeaza intocmai romanul lui Grann.

Actiunea are loc in anii 1920 in Oklahoma si prezinta crimele in serie comise asupra membrilor tribului Osage dupa ce s-a descoperit petrol pe teritoriul acestora. Crimele au ajuns ajuns sa fie cunoscute drept “Domnia Terorii” si au declansat o ancheta majora a FBI care a esuat, asa cum a aratat mai tarziu investigatia lui David Grann.

Documentarea lui Grann a inceput in 2012 si a durat cinci ani in care a descoperit ca multe dintre decesele comise in Osage County nu au fost niciodata investigate corespunzator. In spatele crimelor era de fapt o conspiratie mai ampla care a implicat inclusiv autoritatile americane.

Grann a descoperit ca “era vorba, de fapt, despre o cultura a crimelor si o cultura a complicitatii. Multe dintre aceste crime au fost savarsite de indivizi care profitau de pe urma acestui sistem foarte corupt de a-i viza pe Osage, adesea casatorindu-se cu membri ai familiilor lor si apoi complotand sa-i ucida pentru a le fura banii din petrol si mostenirea.”

Cartea lui Grann ─ Crimele din Osage County ─ a fost tradusa si in limba romana la Editura RAO si poate fi achizitionata aici. 

The Zone of Interest, filmul de succes al lui Jonathan Glazer, este bazat pe romanul cu acelasi nume al scriitorului Martin Amis.

Cineastul britanic Jonathan Glazer s-a bucurat de un succes urias cu The Zone of Interest, un film care a avut premiera la Festivalul de la Cannes si a obtinut deja mai multe trofee importante. In prezent are 5 nominalizari la Oscar si 9 nominalizari la BAFTA.

Titlul romanului lui Martin Amis lansat in 2014 este preluat de la sintagma folosita de nazisti pentru a descrie zona Auschwitz. Cartea mizeaza pe o structura rotativa intre vietile a trei personaje principale: comandantul betiv Paul Doll, Thomsen, nepotul secretarei lui Hitler si Szmul, un prizonier evreu care se ocupa de disparitia cadavrelor.

A fost tradusa si in limba romana la Editura Pandora M cu titlul “Zona de interes”, exista foarte putine exemplare disponibile online, le gasiti aici.

Glazer a adaptat povestea, a schimbat firul narativ si a optat sa ii puna in centrul atentiei pe membrii familiei Höss, comandatul nazist Rudolf Höss si sotia acestuia, Hedwig, ambii fiind inspirati de persoane reale.

Filmul s-a aflat in lucru timp de 10 ani, Glazer a documentat doi ani povestea reala a familiei Höss, a facut vizite la Auschwitz si a obtinut permisiuni speciale pentru a acces arhive ale declaratiilor oferite de angajatii comandantului. O alta carte pe care s-a bazat a fost “Black Earth: The Holocaust as History and Warning” a lui Timothy Snyder din 2015. Aceasta a fost tradusa si in limba romana — Pamantul negru. Holocaustul ca istorie si avertisment — o puteti achizitiona aici.

Avand la baza doua carti, filmul „Maestro” prezinta relatia de o viata dintre dirijorul si compozitorul Leonard Bernstein si sotia lui, Felicia Montealegre. 

Cu sapte nominalizari la Oscar 2024, filmul nu este tocmai printre favorite la castigarea trofeelor. Acest lucru se datoreaza in parte faptului ca il are pe Bradley Cooper atat in rolul lui Leonard Bernstein dar si in calitate de regizor, scenarist si producator. Cooper s-a asociat cu Bernstein fara sa cunoasca anterior opera lui, fiind mai degraba interesat intr-o poveste cu potential de Oscar iar criticii de specialitate l-au penalizat pentru acest lucru.

Scris de Josh Singer alaturi de Cooper, scenariul se concentreaza asupra unui compozitor extraordinar, dirijor si geniu muzical complet, care a scris partiturile pentru West Side Story si On The Town, printre alte realizari.

Scenariul initial al lui Singer era mai degraba al unui film biografic cu o structura traditionala. Pe masura ce a inceput sa cerceteze viata lui Bernstein — studiind imagini, citind carti si ascultand ore intregi de interviuri cu Bernstein si Felicia —, Cooper s-a implicat in scrierea scenariului si a decis sa duca povestea in alta directie: “A iesit la suprafata aceasta relatie care a fost fascinanta. Exista o putere nucleara in muzica lui, dar am simtit ca ar putea fi un film despre mariajul cu un potential transcendent.”

Cineastul se refera la devotiunea pe care Bernstein si Felicia au avut-o unul pentru altul, familia pe care au avut-o impreuna — din care au rezultat trei copii — dar si aventurile compozitorului cu barbati, despre care sotia lui stia. Fiica lui cea mai mare, Jamie, a scris una dintre cartile care stau la baza scenariului: “Famous Father Girl: A Memoir of Growing Up Bernstein”. O gasiti aici.

Scrisorile dintre Leonard Bernstein si Felicia ─ care documenteaza o relatie greu de inteles pentru majoritatea oamenilor — au fost publicate in 2013 intr-o carte de 600 de pagini, The Leonard Bernstein Letters, editata de Nigel Simone, care a scris in prealabil un roman despre faimosul musical de pe Broadway al lui Bernstein, West Side Story. Poate fi achizitionata aici.

“Poor Things”, filmul lui Yorgos Lanthimos, este bazat pe cartea cu un titlu similar scrisa de scotianul Alasdair Gray.

Cu 11 nominalizari la premiile Oscar, Poor Things a fost adaptat de scenaristul Tony McNamara pentru a se potrivi cu viziunea regizorala foarte specifica a lui Lanthimos.

Cartea originala a lui Alasdair Gray se numeste “Poor Things: Episodes from the Early Life of Archibald McCandless M.D., Scottish Public Health Officer” si a fost lansata in 1992. Tradus in limba romana drept “Sarmane creaturi”, romanul preia si transforma intr-un mod inedit mitul livresc al lui Frankenstein. Poate fi achizionata aici.

Personajul central al cartii este frumoasa Bella Baxter, o tanara gravida care se sinucide aruncandu-se intr-un rau. Cadavrul recuperat este preluat de genialul chirurg Godwin Baxter, care foloseste trupul femeii si creierul copilului ei inca nenascut pentru a crea o fiinta noua: o femeie matura, dar cu mintea unui bebelus. Evolutia tinerei Bella Baxter si mai ales felul in care ea descopera lumea si invata sa o judece sunt o buna ocazie pentru Alasdair Gray de a-si da frau liber imaginatiei si sarcasmului.

Lanthimos a povestit in turneul de promovare al filmului ca “romanul are o structura foarte diferita, un fir narativ foarte diferit. Povestea Bellei este spusa de o multime de barbati, asa ca are diverse artificii literare care uneori anunta dinainte ca ceea ce spun ei este fals. Am facut o schimbare fata de roman pentru ca filmul este exclusiv despre calatoria ei, despre perspectiva ei. Si am simtit ca, daca vom face asta, aceasta lume trebuie sa fie vazuta prin ochii ei.”

Cel mai mare succes de box office al anului trecut, Barbie, are la baza o carte pe care regizoarea Greta Gerwig a citit-o in copilarie.

Scenariul filmului Barbie a starnit o multime de controverse in cursa pentru premiile Oscar unde a primit 8 nominalizari. Desi personajul papusii Barbie exista in cultura pop de mai bine de jumatate de secol — mai exact 65 de ani —, povestea din film nu are o baza texturala. 

Regizoarea peliculei, Greta Gerwig, a lucrat la scenariu alaturi de actualul ei sot, Noah Baumbach si au considerat textul lor drept o creatie originala pe care au vrut sa o inscrie la Oscar in cursa pentru cel mai bun scenariu original. Reprezentantii Academiei Americane de Film au decis ca scenariul se incadreaza de fapt la categoria “cel mai bun scenariu adaptat” deoarece povestea de fundal a personajelor Barbie si Ken exista de multa vreme si a fost utilizata ca atare de Gerwig si Baumbach.

Intr-un interviu acordat revistei Vogue, Gerwig a confirmat ca a existat o carte care a inspirat arcul povestii din Barbie. Este vorba despre “Reviving Ophelia” din 1994, un roman pe care l-a citit copilarie cand mama ei imprumuta publicatii despre parenting. Ulterior, a revenit asupra cartii in versiunea aniversara de 25 de ani, actualizata de Mary Phipher si fiica ei, Sara Pipher Gilliam. Poate fi achizitionata aici.

In timp ce romanul original se concentreaza pe nesigurantele unei fete ajunse la varsta adolescentei, editia revizuita pune in lumina efectul pe care finalul adolescentei il are asupra unei tinere femei.

O alta productie aflata in cursa Oscar pentru cel mai bun film al anului, American Fiction, are la baza un roman al lui Percival Everett.

Desi American Fiction nu a fost momentan lansat in Europa, filmul a fost foarte bine primit de criticii americani iar specialistii sustin ca pelicula regizata de Cord Jefferson va obtine cel putin unul sau doua trofee in cadrul ceremoniei de decernare a trofeelor.

Spune povestea profesorului de culoare Thelonious Monk Ellison — jucat de Jeffrey Wright — care publica o carte stereotipica pentru scriitorii de descendenta afro-americana intr-un stil satiric, insa romanul lui se bucura de aprecieri si vanzari uriase.

Filmul va fi lansat la inceputul lunii februarie pe platformele de streaming asa ca va recomandam sa cititi si cartea “Erasure” care sta la baza scenariului adaptat de Jefferson, o puteti achizitiona aici. A fost scrisa de Percival Everett si s-a aflat in finala pentru premiul Pulitzer. 

Jefferson a declarat ca “Percival are fani turbati, si pe buna dreptate. Cea mai infricosatoare proiectie a filmului a fost cand Percival a venit cu sotia lui la mine acasa si am urmarit un montaj al peliculei. Pana la final eram ud de transpiratie. Cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus a fost: “Ce imi place cel mai mult este faptul ca ai facut ca povestea sa fie a ta, pare ca este o opera de arta diferita.” A fost cel mai frumos compliment pe care il puteam primi.”