In perioada 15 februarie – 1 septembrie 2024, galeriile Tate Modern prezinta cea mai mare expozitie din Marea Britanie care celebreaza sapte decenii de creatii ale lui Yoko Ono.

Intitulata “Yoko Ono: Music of the Mind”, expozitia prezinta peste 200 de lucrari, inclusiv instalatii, filme, muzica si fotografie, subliniind abordarea radicala a lui Ono fata de limbajul artistic si arta participativa. De altfel, publicul este invitat sa fie implicat activ in cadrul expozitiei si sa completeze lucrarile lui Yoko Ono, printr-o serie de indicatii oferite de artista.

Arta lui Yoko Ono se invarte in jurul unor idei exprimate in moduri poetice, umoristice si profunde, totodata fiind recunoscut spiritul activist al lucrarilor ei.

Expozitia de la Tate Modern aprofundeaza rolul lui Yoko Ono in cercurile experimentale de avangarda din New York si Tokyo, concentrandu-se pe instructiunile care incurajeaza vizitatorii sa isi imagineze, sa experimenteze sau sa completeze lucrarea expusa. Este cea mai mare expunere care i-a fost dedicata pana acum in Marea Britanie, acoperind creatii de la mijlocul anilor 1950 pana in prezent — inclusiv anii petrecuti la Londra, unde l-a intalnit pe fostul ei sot, John Lennon.

Conceptul curatorial urmareste dezvoltarea practicii lui Yoko Ono si exploreaza unele dintre cele mai discutate lucrari si performance-uri artistice ale sale. Printre acestea se numara “Cut Piece” (1964), in care oamenii erau invitati sa ii taie hainele, pana la filmul interzis “Nr. 4 (Bottoms)” (1966-67), pe care l-a creat ca o „petitie pentru pace”. 

Vizitatorii sunt invitati sa ia parte atat la simple acte de imaginatie si contemplare, cat si la intalniri active cu operele lui Ono, cum ar fi Copacii dorintelor pentru Londra, unde vizitatorii pot contribui cu dorinte personale de pace.

In cadrul expozitiei, vizitatorii pot fi implicati in lucrarile de arta prin instructiunile lui Yoko Ono, care variaza de la fraze scurte precum „Asculta bataile inimii” si „Calca in toate baltile din oras” pana la exercitii de imaginatie precum “Tabloul urmeaza sa fie construit in mintea ta”.

Fiecare cuvant sau fraza urmareste sa stimuleze si sa “deblocheze” mintea cititorului. Vizitatorii sunt invitati sa activeze instructiunile, ascunzandu-se in lucrarea interactiva “Bag Piece” din 1964 — prezentata pentru prima data la Kyoto. 

Expozitia exploreaza, de asemenea, perioada petrecuta de Ono la Londra in anii 1960, unde a devenit parte a unei retele culturale bogate si l-a intalnit pe John Lennon. Acestora li se adauga lucrari care abordeaza teme-cheie precum pacea, feminismul si activismul: “SKY TV” din 1966 si “Helmets (Pieces of Sky)” din 2001, care reflecta angajamentul ei fata de pace si libertate. 

Sustinerea de catre Ono a cauzelor umanitare, in special a pozitiei anti-razboi pe care a avut-o alaturi de John Lennon, este evidentiata prin proiecte precum “Acorns for Peace” si campania de panouri publicitare “WAR IS OVER!”, ambele din 1969. 

Expozitia se incheie cu instalatia participativa “My Mommy Is Beautiful” (Mama mea este frumoasa), care invita vizitatorii sa ataseze fotografii ale mamelor lor si sa impartaseasca mesaje personale. 

Yoko Ono si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei in Tokyo, Japonia, locuind, de asemenea, pentru perioade scurte de timp in SUA. Muzica si performance-urile au reprezentat o parte importanta din viata de familie si din educatia ei timpurie. A studiat muzica clasica si a invatat cum sa transpuna sunetele cotidiene in notatie muzicala.

In primavara anului 1945, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fortele aeriene ale armatei americane au bombardat Tokyo. Ono, in varsta de 12 ani, si fratele ei mai mic au fost evacuati in mediul rural, unde au fost privati de mancare si alte lucruri esentiale. Ulterior a descris momentul respectiv — in care stateau pe iarba, priveau cerul si isi imaginau mese copioase — drept “prima mea opera de arta”.

In august, armata americana a lansat primele bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, ceea ce a dus la capitularea Japoniei si la incheierea razboiului. Ono noteaza ca „acele experiente au lasat o umbra lunga in viata mea”.

Dupa incheierea razboiului, Ono s-a intors la Tokyo, urmand mai tarziu sa urmeze cursurile Universitatii Gakushūin, fiind prima femeie studenta la filosofie. 

A plecat dupa doua semestre pentru a se alatura parintilor sai in statul New York. In 1953, s-a inscris la colegiul Sarah Lawrence, unde a studiat poezia si compozitia muzicala. In aceasta perioada, Ono a dezvoltat unele dintre primele sale instructiuni. Printre acestea se numara Lighting Piece – „Aprinde un chibrit si priveste pana se stinge”.

In 1956, la varsta de 23 de ani, Ono s-a mutat la New York cu compozitorul si pianistul japonez Toshi Ichiyanagi. In 1960, s-a mutat in Lower Manhattan unde sustinea concerte cu compozitorul La Monte Young, instaland pentru prima data picturile sale bazate pe instructiuni. Un an mai tarziu avea prima expozitie personala la Galeria AG, cu lucrarile care cereau in mod explicit participarea vizitatorilor.

Ono a calatorit la Tokyo in 1962 si s-a alaturat comunitatii artistice locale, incercand sa submineze cultura de masa. In aceeasi perioada s-a casatorit cu cineastul american Anthony Cox care a ajutat-o sa-si produca si promoveze activitatile — considerate avangardiste si chiar revolutionare la vremea respectiva  — in Tokyo, New York si Londra. In 1964 a prezentat “Insound and Instructure” la Yamaichi Hall din Kyoto: statea in tacere pe scena, imbracat intr-un costum de buna calitate, in timp ce publicul era invitat sa ii taie bucati din haine.

Mai multe despre expozitia Yoko Ono de la Tate Modern gasiti aici.

Deseori performance-urile si abordarea lui Yoko Ono au fost comparate cu cele ale artistei Marina Abramovic. Mai jos puteti descoperi mai multe in acest sens.