In luna martie, actorii si mamele lor sunt prezenti pe urban.ro intr-un proiect special care urmareste sa va arate cat de importanta e sustinerea parintilor in cazul in care tinerii aleg o meserie vocationala, dar si sa aduca multumiri emotionante mamelor de orice varsta si din orice generatie.

Nicholas Catianis are 31 de ani si a jucat in spectacole la Odeon, Tetrul National sau Excelsior. A fost unul dintre actorii care a fost selectionat in programul TIFF 10 pentru film.

E actor al teatrului ,,Andrei Muresanu’’ din Sfantu Gheorghe si actor al teatrului ,,Maria Filotti’’ din Braila.

E din generatia de actori care canta ( e contratenor) si danseaza, dar are si pregatire in multe sporturi (alpinism, baschet, scufundari). A fost protagonist in videoclipurile lui Carla’s Dreams, Praf de stele si Luna, l-ati vazut in Baieti de Oras si Atletico Textila.

Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Mama m-a sustinut si a crezut in mine pentru ca m-a vazut jucand din timpul liceului. Cand nu am intrat la facultatea de stat, am vrut sa stau un an si sa incerc inca o data dar ea a spus ca mai bine ma duc la privat si vad eu ce se intampla pe parcurs. Stiu ca a facut eforturi ca sa ma tina in facultate si nu a fost doar un an, au fost trei. Multumesc, mama! Ai facut alegerea buna.

Ti-a vazut spectacole/ filme/ emisiunile la tv? Care? Si ce opinie a avut

A vazut tot sau aproape tot. E cel mai dur critic dar si cel mai mare fan. Cand eram in facultate si ma ajuta sa invat textele avea mereu o parere personala despre text sau despre interpretare si a continuat si cand am inceput sa am proiecte dupa ce am terminat facultatea. Atunci ma enerva si acum ma amuz amintindu-mi. Multumesc mamei, cea mai buna co-repetitoare.

Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…

Sunt ce sunt datorita ei, datorita iubirii ei, datorita grijii pe care a avut-o, datorita momentelor cand nu aveam speranta si plangeam, datorita gesturilor de tandrete tacita, datorita increderii pe care a avut-o si ca e mereu in mintea si in sufletul meu. Bucuria nu vor fi si nu au fost premiile, reusitele profesionale, rolurile sau cronicile. Fericirea mea este ca pot sa o aud dimineata si seara, ca putem sa bem o cafea si sa fumam o tigara si sa ma uit in ochii ei. Momentul care transcede tot ce e lumesc este atunci cand zambeste. Restul nu mai conteaza si nu va conta vreodata. Multumesc mamei ca m-a invatat sa nu urc in vasul destinat scufundarii al individualismului. Mama m-a invatat sa pretuiesc ce am si sa dau si altora din ce am invatat si am. Te iubesc si inchei cu versurile lui Pasolini: ,,E greu de spus cu cuvinte de fiu acest lucru cuiva caruia in suflet prea putin ii seman. Tu esti singura pe lume care stie ce-a fost mereu in sufletul meu, inainte de orice alta iubire.”