Din anuntul Printesei de Wales ca se confrunta cu o forma de cancer abdominal au iesit in evidenta mai multe aspecte delicate. Unul dintre ele este modul in care le vorbeste despre diagnosticul ei si probleme de sanatate copiilor George, Charlotte si Louis. Afirmatiile ei curajoase au inspirat mai multe organizatii din Regatul Unit sa emita sfaturi pentru parinti, pentru a-i ajuta sa comunice cu prudenta catre cei mici in astfel de cazuri.

In videoclipul emotionant, fara precedent in istoria familiei regale, Printesa de Wales a declarat: “William si cu mine am facut tot ce am putut pentru a procesa si gestiona acest lucru in privat, de dragul tinerei noastre familii. Dupa cum va puteti imagina, acest lucru a necesitat timp. Mi-a luat timp sa ma recuperez dupa o interventie chirurgicala majora pentru a-mi incepe tratamentul. Dar, cel mai important, ne-a luat timp sa le explicam totul lui George, Charlotte si Louis intr-un mod adecvat pentru ei si sa ii asiguram ca voi fi bine.”

Atat Printesa Catherine cat si Printul William sunt mari activisti ai sanatatii mintale si emotionale, in special in ceea ce priveste educatia copiilor in acest sens. 

Conversatiile despre cancer sunt dificile pentru adulti, dar poate fi si mai greu ca parinte sa stii cum sa explici diagnosticul tau copilului tau.

Daca v-ati intrebat ce sfaturi ar putea fi date parintilor care trebuie sa comunice diagnosticul de cancer copiilor sau membrilor mai tineri ai familiei, Cancer Research UK, cea mai mare organizatie independenta de cercetare in domeniu, a oferit o serie de recomandari in acest sens. Poate fi vorba despre un diagnostic care v-a fost pus dvs sau unui alt membru al familiei. 

Cel mai important este sa fiti sincer cu cei mici. Desi este posibil sa doriti sa obtineti sfaturi de la echipa medicala sau de la un terapeut inainte de a incepe discutiile, retineti ca deschiderea dvs ii va ajuta pe copii sa inteleaga, sa se simta mai siguri si sa faca fata propriilor emotii.

Prima conversatie ar trebui privita ca un punct de plecare – nu trebuie sa aveti toate raspunsurile imediat si este posibil sa existe mai multe discutii in continuare. Rabdarea si pregatirea emotionala pentru aceste discutii sunt esentiale.

Astfel, se recomanda sa vorbiti mai intai cu medicul, asistenta sau consilierul medical inainte de a vorbi cu copiii. Va pot ajuta sa pregatiti ce sa spuneti si cum sa raspundeti la orice intrebare pe care copilul ar putea sa o aiba.

Un alt pas este sa repetati ceea ce urmeaza sa spuneti sau chiar sa scrieti textul si sa rostiti cu voce tare (daca este vorba de diagnosticul dvs): “Am cancer”,  astfel incat sa fie mai putin socant atunci cand le spuneti copiilor.

Trebuie sa folositi un limbaj simplu, clar si propozitii scurte, sa mentineti informatiile relevante pentru situatia actuala, si nu neaparat despre lucrurile care s-ar putea intampla in viitor. De asemenea, ii puteti intreba pe cei mici ce stiu despre cancer (sau despre alte boli grave) si sa le explicati ce au inteles gresit. 

Reactiile celor mici pot fi neasteptate, trebuie sa fiti pregatit pentru ca ei sa reactioneze in propriul mod si sa ii intrebati daca mai doresc sa stie ceva suplimentar.

Se recomanda sa repetati informatiile pentru copiii mai mici, in special pentru cei sub sapte ani, deoarece este posibil ca acestia sa nu le asimileze sau sa nu le inteleaga pe toate.

Nu trebuie sa le spuneti totul, le puteti oferi franturi de vesti si sa le construiti treptat o imagine a bolii si ce presupune. Nu presupuneti ca au aceleasi preocupari sau frici, puteti fi sincer si sa le spuneti ca nu stiti unele raspunsuri.

Un aspect important este sa mentineti conversatia despre ceea ce se intampla in prezent.

Nu trebuie sa preziceti viitorul sau ce s-ar putea intampla. Puteti sa le explicati copiilor cum ar putea sa le afecteze viata si rutina de zi cu zi. De exemplu, daca sunteti in spital, cine ii va duce la scoala sau va fi acolo cand se vor intoarce acasa.

Pentru astfel de schimbari — care ar putea fi bruste in unele cazuri —, este importanta stabilirea unei rutine cu un calendar expus la vedere. Rutina ar putea include activitati distractive dar si instrumente precum o cutie a emotiilor in care cei mici sa scrie sau sa adauge un obiect de fiecare data cand se simt ingrijorati in legatura cu acest subiect. 

Se recomanda sa incurajati exprimarea emotiilor, sa ii ajutati sa le inteleaga si sa introduceti anumite obiecte care le-ar putea oferi confort in legatura cu anxietatea pe care o resimt la separarea temporara.

Potrivit Cancer Research UK, “nu conteaza daca plangeti sau daca le aratati ca sunteti suparat. Ii poate ajuta sa vada ca este normal sa planga si sa fie sinceri cu privire la emotiile lor. Aratati-le copiilor ca ii iubiti, spunandu-le acest lucru, imbratisandu-i si amintindu-le ca vor fi mereu ingrijiti.”