Povestile reale care au inspirat-o pe Lady Whistledown, personajul intrigant din Bridgerton. Pamfletele de barfe au scandalizat aristocratia britanica in secolul al XVIII-lea. Erau publicate informatii false sau neverificate.
La doi ani de la lansarea sezonului 2, Netflix a lansat in weekend mult-asteptata continuare a celui mai urmarit serial de pe platforma de streaming: Bridgerton. Desi au aparut numai patru episoade din sezonul 3, povestea de dragoste pe care o acopera noul capitol este cat se poata de clara: relatia dintre Penelope Featherington si Colin Bridgerton.
Partea a doua a noului sezon va fi lansata pe 13 iunie si se va concentra pe incercarea de demascare a lui Penelope ca aflandu-se in spatele autoarei anonime Lady Whistledown, care publica fituici de barfe despre aristocratia britanica.
Desi Lady Whistledown este o inventie a autoarei Julia Quinn — care a scris romanele adaptate de Shonda Rhimes pentru micul ecran —, in spatele conceptului exista o istorie reala, cu mai multe surse bine documentate pe parcursul perioadei in care este plasata actiunea din Bridgerton.
Ziarele si pamfletele de scandal si barfe anonime erau foarte populare in anii 1700 si 1800.
O posibila sursa a autoarei Julia Quinn ar putea fi Elisa Haywood, o precursoare feminista a cronicarului de barfe din serial. Opera ei va fi republicata in curand, interesul in scrierile sale fiind influentat de succesul Bridgerton.
Unul dintre pamfletele lui Haywood se numea “The Parrot” (in limba romana, papagalul) si a fost publicat in 1746 intr-un ton distinct, batjcoritor, dezvaluind adevaruri nerostite in public la vremea respectiva. A aparut sub forma unui periodic scris din perspectiva unui papagal furios care expunea ipocriziile din societate, cu privire la rasa, gen si chestiuni politice. Autoarea a fost trasa la raspundere inclusiv de reprezentantii ai guvernului cu privire la parerile exprimate despre Charles Edward Stuart si revolta iacobitilor.
Pamfletul a fost publicat saptamanal, a avut 9 numere si era destinat cititorilor, predominant barbati, care frecventau cafenelele in care circulau astfel de periodice. “Papagalul” se descria drept o creatura inrobita, luat din cusca din Indiile de Est si trimis in Europa, ajuns in casa unei familii aristocrate din Londra unde observa modul in care barbatii si femeile se comportau in societatea engleza a vremurilor, comentand defectele si cruzimea acestora.
La fel ca Lady Whistledown, “Papagalul” avea perspectiva unei fiinte marginalizate care privea din exterior, reusind sa introduca idei revolutionare la vremea respectiva, referitoare la rolul femeilor si al persoanelor de culoare in societate.
„Ca si cum tenul corpului ar avea vreo influenta asupra facultatilor mintii. Totusi, doar din acest motiv se hotarasc, corect sau nu, sa condamne tot ceea ce spun in prealabil.”, scria Haywood.
Alte surse il considera pe Henry Dudley drept inspiratia pentru Lady Whistledown.
Istoricul Laura House a declarat pentru publicatia britanica Metro ca pamfletele cu barfe au luat amploare in anii 1770, in special datorita lui Henry Dudley, un barbat de varsta mijlocie care scria „stiri false”. Desi era un cleric si detinea functia de reverend, Dudley isi petrecea noptile scriind pentru The Morning Post, o publicatie notorie.
Spre deosebire de Lady Whistledown, Dudley nu scria sub pseudonim si continua sa publice orbeste zvonuri fara a verifica faptele. Desi nu voia sa ii numeasca in mod fatis pe cei despre care scria, cititorii reuseau sa ghiceasca identitatea personajelor din indiciile oferite de autor — de obicei dezvaluia prima initiala a numelui, pentru a se asigura ca persoana era recognoscibila.
Potrivit Laurei House: “Toata lumea stia cine era si chiar a avut probleme la tribunal pentru ceea ce facea. Scandalurile create au fost atat de atroce incat oamenii au ripostat si au existat procese in instanta. Trebuiau sa o faca pentru ca reputatia era atat de importanta.”
Dudley a fost incarcerat pentru stirile sale false in 1781, dupa ce l-a calomniat pe Ducele de Richmond, fiind provocat de mai multe ori la dueluri.
Un fragment picant din Morning Post din 1815 relateaza un moment scandalos din viata de familie a unor aristocrati.
Acesta scria: „Duminica dimineata, cand Lordul se intorcea de la biserica, a fost intampinat la intrarea in casa de fiica sa, un copil de numai sase ani, pe care a insotit-o pana la usa camerei copiilor, pe care a gasit-o inchisa si, uitandu-se prin gaura cheii, a vazut-o pe Lady cu un prieten intim al Domniei sale, intr-o situatie care nu poate fi descrisa”.
Laura House mentioneaza si o explicatie logica pentru faptul ca Lady Whistledown nu ar fi avut cum sa fie o femeie in vremurile respective. Jurnalismul era o industrie aproape exclusiv masculina, femeilor li s-a permis accesul in aceasta sfera mult mai tarziu. Totodata, zvonurile publicate in ziarele de barfe erau anonime deci ar fi putut fi trimise si de femei.
Mai jos puteti afla mai multe despre noile episoade Bridgerton, alaturi de un interviu exclusiv cu Luke Newton si Nicola Coughlan, protagonistii sezonului 3.