De astazi Netflix difuzeaza un nou serial , Eric, care il are drept protagonist pe Benedict Cumberbatch in rolul unui tata disperat ca i-a disparut fiul.

Romanul Ioachim Ciobanu (45 de ani) va fi prezent in 4 dintre cele 6 episoade ale acestui serial.

El  a studiat initial editare imagine la UNATC pentru ca tatal sau, actorul Ilarion Ciobanu, nu isi dorea ca fiul sa fie actor protejandu-l in vremea regimului comunist de participarea la orice serbare la care ar fi putut recita poezii dedicate lui Ceausescu. Si-a continuat studiile la San Francisco si, dupa ce a montat si regizat reclame si documentare, s-a indreptat catre pasiunea sa, actoria incepand din 2014. Cariera sa s-a extins rapid, incluzand roluri importante in filme de lungmetraj si seriale de televiziune, colaborand cu regizori premiati precum Cristian Mungiu (iBacalaureat), Jasmin Dizdar si Terrence Malick.

A jucat atat in Romania in filme regizate de Toma Enache (Intre chin si amin), Bogdan Mirica (Caini), cat si in productii internationale ca Mission Impossible Dead Reckoning Part One, sau serialul Black Mirror, alaturi de Josh Hartnett si Rory Culkin,  dar si in productia Amazon Comrade Detective cu Channing Tatum, Joseph Gordon Levitt si Florin Piersic Jr.

In Eric, miniseria care incepe pe Netflix pe 30 mai il interpreteaza pe Misha Varga.

Sa vorbim putin despre serialul Eric de la Netflix, cat puteti spune fara sa facem spoilere.

„Eric” este un thriller emotionant, plasat in New York-ul anilor 1980 si scris de minunata Abi Morgan (The Iron Lady, The Hour, Shame). Povestea e cam asa: cand lui Vincent (Benedict Cumberbatch), un papusar de succes, ii dispare fiul de 9 ani, omul se umple de ura de sine, de vinovatie si dezvolta o fixatie pentru desenele fiului sau Edgar. Desene ce prezinta o papusa – un monstru albastru, ERIC. Vincent incepe sa creada ca daca il va aduce pe Eric in emisiunea pe care o are la TV, atunci fiul sau se va intoarce acasa. Pe masura ce felul de a fi din ce in ce mai distructiv al papusarului ii indeparteaza familia, colegii de munca si detectivii care incearca sa-l ajute, Eric – o iluzie aparuta din necesitate – devine singurul sau aliat in incercarea de a-si aduce copilul acasa.

Cum ati ajuns in aceasta productie, ce face personajul dvs?

Am ajuns prin procesul normal, de casting. Am dat proba video prin intermediul agentului meu. A durat putin mai mult decat sunt obisnuit pana am primit un raspuns, insa, a meritat cu prisosinta, a dus la o experienta de neuitat.

Personajul meu, Misha Varga traieste ca imigrant rus in New York, unde munceste ca gunoier. Are o viata grea, singuratica. Poate de aceea dezvolta niste preocupari… ciudate. Cam atat pot sa va spun. Trebuie sa vedeti Eric pentru a afla mai multe.

Ati avut scene directe cu protagonistul, cat ati filmat si in ce tara?

Nu am avut scene in care sa interactionez direct cu Benedict Cumberbatch, am facut doar cunostinta, colegial, pe platou si apoi l-am vazut la lucru de mai multe ori, in persoana sau urmarind scene pe monitorul pentru regizor. Mi-a fost de folos.

Am lucrat cu McKinley Belcher III, cu Levi Torkoly si altii. A fost o colaborare excelenta si m-am simtit foarte bine in compania colegilor de platou. Filmarile mele au avut loc in etape, facand in perioada februarie – aprilie 2023 cateva drumuri la Budapesta pentru ca apoi, in luna mai sa merg la New York pentru trei saptamani.

Ati lucrat si in filme romanesti, si in productii straine filmate in RO, dar si in productii filmate integral in strainatate. Cat de diferita e abordarea Romania vs strainatate cand intalnesti echipele la lucru?

Filmarile sunt filmari oriunde. Abordarea este similara. Ore lungi, multa asteptare. Apoi trebuie sa dai pe loc ce ai mai bun si intr-un timp cat mai scurt.

Echipele difera putin, ca structura organizatorica. Iar pentru ca bugetele sunt mai mari afara, exista unele elemente suplimentare ce pot aparea. De exemplu, efectele de machiaj se folosesc mai mult, scenografia este mai bogata in detalii, costumele se aleg dintr-o varietate mai mare de optiuni disponibile, decorurile se pot arunca in aer mai des… (rade)

Ati avut curajul ca dupa scoala in montaj, munca in publicitate, sa mergeti catre actorie care a fost de fapt dorinta dvs din totdeauna… Ce a determinat switch-ul catre actorie? Parea ca mergeti pe o cariera in spatele camerei…

Am vrut sa invat procesul de lucru al actorului pentru a putea fi un regizor mai bun, care sa stie exact cum sa lucreze cu actorii. Intelegand cate ceva din asta si exersand pe texte din scene de film… m-a fascinat lucrul si m-a captivat meseria de actor. Am simtit pe neasteptate un impuls, o dorinta de neoprit sa fac asta. Asa ca am hotarat sa nu ma mai opun si am inceput din 2014 sa aplic pentru castinguri, la productiile din Romania.

V-a fost greu dupa switch? Banuiesc ca inca faceti si joburile „tehnice”…

Nu mi-a fost greu. E un privilegiu si o bucurie sa pot face ce-mi place. Si cand iti iubesti munca, vin si joburile. Mai mult din dorinta de a nu imi pierde celelalte abilitati si desigur, pentru toate proiectele proprii, mai lucrez uneori si din spatele camerei. E fun, dar intr-un mod diferit. Ce pot sa spun? Iubesc filmele.

Va cheama regizorii romani la casting, mergeti dvs la castinguri, in general?

As vrea sa merg mai des la castinguri in persoana, insa, din 2020, probele video au devenit metoda favorita a majoritatii productiilor din lume. Dau destul de multe probe in maniera asta si trebuie sa recunosc, exista si unele avantaje. Iti alegi singur: orele cand vrei sa te filmezi, partenerul de scena (cel care va citi celelalte personaje), lumina, dubla filmata pe care o trimiti…

Cu regizorii romani am mai colaborat ocazional. Desigur, mi-ar placea sa ma cheme mai des, dar asta e un lucru pe care l-ar spune orice actor. Sunt convins ca vor apela la mine atunci cand voi fi potrivit pe un rol in filmul lor.

Regretati ca ati respectat atatia ani dorinta tatalui dvs de a nu face actorie ? sigur, dansul voia sa va protejeze de impunerile regimului comunist…

Nu regret. Am fost un copil cu destul de multe probleme de sanatate si cu un suflet sensibil. El a vrut doar sa ma apere de durerea care vine odata cu respingerile – ceva cu care trebuie sa te obisnuiesti in aceasta meserie – si sa ma fereasca de dezamagirile si greutatile vietii de artist. Nu il voi invinui niciodata pentru asta. Si cred ca anii petrecuti facand altceva mi-au dat o experienta de viata care ma ajuta foarte mult in meseria de actor.

Ce pastrati dintre lectiile de viata, din cei 7 ani de acasa de la familia dvs?

Am fost invatat ca, in viata, cel mai important lucru e sa fii cinstit si demn. Am luat aceasta povata si o tin strans, langa suflet. Si incerc sa o aplic si fata de mine, sa nu ma mint singur. Uneori chiar imi reuseste.

Cand erati copil intelegeati amploarea tatalui dvs la nivelul cinematografiei? A fost vreun moment cand ati inteles ca nu e doar tata, ci si un mare actor?

Evident ca nu. Pentru mine a fost intotdeauna doar tata. Un om cu care poti glumi (haha, cu masura) si de la care poti invata o gramada de lucruri despre viata si oameni. 

Sigur, ii pot aprecia obiectiv cariera spectaculoasa si talentul unic. Nu am niciun dubiu ca a fost un artist deosebit. Am avut candva, pe la varsta de 2-3 ani, un moment de confuzie, cand l-am observat prima data la televizor. El exista, simultan, in ecranul TV si langa mine, in sufragerie. Nici azi inca nu-mi este clar – cum a facut asta?

V-a dus vreodata pe platourile de filmare?

Sigur. Am cateva amintiri frumoase cu el, de la filmari intr-o gradina zoologica, din natura, de la Timisoara… In pauzele de filmare, petreceam timp impreuna, citeam, ne jucam. Iar o data m-a dus la TVR, in platou, la serialul “Lumini si umbre”. Am prins din zbor o replica despre taranul roman care-si are locul “in partidul domnului Iuliu Maniu, dragutu”. A doua zi, m-am apucat sa repet in gura mare la gradinita. Cred ca anul era 1982. Va dati seama ce a iesit…

Aveti o fetita… daca ea va spune ca vrea sa se faca actrita ce veti face?

A spus de mult ca vrea sa faca actorie si a fost incurajata sa faca ce ii place. O cheama Clara Ciobanu si pentru ca este talentata si ii place munca de actor, are deja cateva credite bune de film. Apropo, vorbeste engleza cu un accent mai bun decat al meu.

Si pentru ca aveti experienta muncii in strainatate, dar si educatie in strainatate si in Romania, cum vedeti diferentele dintre scoala noastra si scoala americana, pe actorie, pe film si meseriile conexe…

Nu am studiat actoria la facultate, deci nu am cum sa fac aceasta comparatie. Pot doar sa spun doar ca, din experienta mea de student, in America se cerea mult mai multa practica pentru fiecare curs – teme saptamanale de fotografie, desen, animatie, montaj.

Era o presiune care mie mi-a convenit, m-a ajutat sa imi dezvolt mai bine etica de munca, m-a impulsionat sa fac si lucruri in plus fata de ce se cere – cred ca este un beneficiu major pentru oricine lucreaza intr-un domeniu creativ.

De ce ati ales sa ramaneti in Romania? Ati putea lucra foarte bine mai mult daca stati in America, data fiind piata de film de acolo…

E posibil ca multi sa ma considere naiv, insa am apreciat intotdeauna inaintea altor factori calitatea relatiilor cu oamenii. Iar cand am fost acolo la facultate, m-am simtit mai detasat de ei, mai distant. Imi place sa vad locuri noi, sa calatoresc prin lume, insa iubesc Romania si oamenii apropiati de aici si cred ca acum sunt exact acolo unde trebuie sa fiu.

Daca astazi ati avea 20 de ani, ati fi student la actorie in RO care ar fi lucrurile pe care le-ati urmari intotdeauna pentru ca, acum cu experienta de astazi, stiti ca v-ar eficientiza cariera?

Imi voi permite sa dau cateva sfaturi pe care le consider utile pentru tinerii actori.

In primul rand sa aveti cateva fotografii tip headshot cat mai bine facute, care sa va reprezinte realist pentru directorii de casting, nu imagini cosmetizate, in care “dati bine”. 

Sa va tineti CV-ul actualizat si sa va inscrieti pe toate platformele care ofera profil gratuit pentru actori. Apropo, un CV cu multe spatii la capitolul filmografie nu e o condamnare, mai ales cand esti tanar. Iar proiectele studentesti si independente cresc si ele un CV.

Iar cand nu jucati, scrieti si filmati. Un scurtmetraj urcat direct pe Youtube si vazut de multi poate fi si el de ajutor. Aveti telefoane, folositi-le!

Aplicati la castinguri unde va potriviti cu ce se cere si daca primiti o cerere de selftape INTOTDEAUNA trimiteti proba. Pentru mine e socant uneori cand aud povesti despre actori care accepta sa dea probe si apoi nu le trimit. Toate astea sunt sanse nefolosite.

Invatati cat mai bine engleza, cu un accent al unei tari anglofone. Poate si cateva dialecte. Exista multe resurse online pentru asta. Si orice limba straina cunoscuta este un plus.

Domeniul se cheama show-BUSINESS. A sti cate ceva despre cum se structureaza si se conduce un business este intotdeauna un avantaj. Marketing, promovare, sales, e nevoie de toate. Ca in orice afacere, trebuie un plan si e nevoie de investitii, de timp si de bani. Investiti in voi!

Faceti cunostinta cu directori de casting, regizori si producatori. Invatati de la ei cat puteti.

De la un punct incolo, veti avea nevoie de un agent. Nu pentru a va gasi de lucru (asta veti face voi majoritatea timpului), ci pentru a demonstra ca sunteti seriosi si evident, pentru negocieri.
Invatati sa scrieti un email in mod profesionist. Apoi il trimiteti, personalizat (catre 50-100 de agentii), prezentati-va in mod concis si intrebati daca sunt interesati sa va reprezinte. Pierzi 100% din sansele pe care nu ti le asumi niciodata.

Fiti colegi! Ajutati-va intre voi. Nimeni nu razbate de unul singur.

Chiar daca pare coplesitor, nu va descurajati. Actoria nu este un sprint, e un maraton. Lucrurile bune se realizeaza in timp, cu efort sustinut.

Este nevoie si de… Bafta!

Fiul actorului Ilarion Ciobanu, Ioachim Ciobanu, joaca alaturi de Benedict Cumberbatch in serialul Eric care are premiera pe 30 mai la Netflix.