Cu o experienta de peste 20 de ani in industria modei, Lucian Broscatean este deopotriva unul dintre cei mai influenti oameni din moda romaneasca dar si unul dintre cei mai discreti, modesti si smeriti artisti. 

Este apreciat pentru design vestimentar, directie artistica, curator, costume de teatru si opera dar si pentru activitatea didactica, toate acestea sunt extensii creative ale brandului pe care si l-a construit. 

Va invitam sa il descoperiti in amanunt mai jos, intr-un interviu realizat imediat dupa participarea la o noua editie Romanian Creative Week, evenimentul industriilor creative locale, desfasurat la Iasi. 

Lucian Broscatean a castigat mai multe premii importante si a participat la evenimente precum Mercedes-Benz Berlin Fashion Week, International Fashion Showcase la London Fashion Week si MQ Vienna Fashion Week.

A devenit cunoscut mai intai ca designer, avand o semnatura specifica si usor de recunoscut pe un podium de moda dar si pe scenele de teatru. Mizeaza deseori pe un minimalism asiatic si contrastul non-culorilor alb-negru specifice portului traditional din Marginimea Sibiului (locul de origine). Formele sunt declinate din piese clasice, hibridizate cu volume geometrice, fiind inspirate de secvente din filmele lui Ingmar Bergman sau Yasujiro Ozu dar si din istoria artei si costumului. 

Criticii de moda internationali l-au descoperit imediat dupa absolvire, l-au considerat un prodigy al generatiei sale si l-au invitat sa-si prezinte colectiile in cadrul unor evenimente de moda cu renume. Insa cu o generozitate iesita din comun, si-a utilizat relatiile create cu personalitati importante din lumea modei pentru a-i ajuta pe studentii Departamentului Moda-design vestimentar de la UAD Cluj-Napoca, unde preda din 2008. In prezent, ocupa pozitia de director al departamentului.

Lucian este motivul pentru care designerii absolventi de la Cluj se bucura de succes mult mai mare la nivel european fata de absolventii de la Bucuresti sau Timisoara. Ii ajuta sa gaseasca internshipuri in atelierele marilor case de moda sau branduri, ii incurajeaza sa aplice la burse si le curatoriaza mereu colectiile de absolvire pentru a se asigura ca pleaca din facultate cu o serie de produse vizuale de o coerenta remarcabila. Nu ii place sa promoveze acest lucru si nici sa se stie insa isi recomanda constant studentii pentru joburi, de la joburi de o zi (styling) la joburi de director de creatie care dureaza cativa ani si definesc imaginea multor branduri romanesti din zona modei.

Este un model splendid de mentorat iar abordarea lui, daca ar fi aplicata si de alti profesori din sistemul educational romanesc, ar putea sa il revolutioneze.

Intre 2011-2017 a fost director de creatie al brandului irina schrotter, ulterior si-a recomandat studentii sa lucreze in locul lui. 

La Romanian Creative Week Iasi, a coordonat sectiunea Innovative Future Platform, al carei consultant creativ este Ioana Ciolacu. Insa a lucrat si la Romanian Design Week la Bucuresti unde anul trecut a fost curator al sectiunii de moda, alaturi de Julian Roberts si Mari Bendeliani.

Ai realizari impresionante, atat la nivel national dar si international. insa esti de o modestie incredibila, nu te promovezi deloc, iti faci treaba in liniste si lasi cumva munca sa vorbeasca de la sine. De unde vin modestia si smerenia?

Discretia mi se pare ca a devenit o virtute in tot bruiajul informational cu care ne confruntam zilnic. Mi-au ramas in minte cuvintele pline de profunzime ale lui Monsieur Dior, care spunea ca: „J’aime les réunions intimes entre amis fidèles; je déteste le bruit, l’agitation mondaine.” („Ador reuniunile intime intre prieteni fideli; detest zgomotul si agitatia mondena”). Citatul a fost folosit in documentarul „Dior and I” realizat de Frédéric Tcheng, despre un geniu al modei contemporane – Raf Simons. E bine, cateodata, sa descoperi ca la cel mai haute nivel al domeniului, disocierea intre persoana publica si cea privata este bulversanta.

Intorcandu-ne din Panteon spre mundan… cred ca modestia si smerenia sunt adanc inradacinate in tot ceea ce fac, ajungand, de-a lungul timpului sa fie parte din mine. Nu e vreun truc de PR, nu e nici vulnerabilitate ascunsa intr-o haina a recluziunii, e ceea ce simt ca trebuie sa fac pentru a putea respira, gandi, procesa, genera. Nu am fost tot timpul asa – ceea ce ma face sa sper ca am evoluat la nivel emotional, empatic, uman.

Esti considerat unul dintre cei mai influenti oameni din industria modei locale. Esti profesor, designer vestimentar, designer de costume, curator si mentor al unor generatii intregi de studenti care au absolvit moda la Cluj. Vorbim aici de o influenta reala, la nivel de mentalitate dar si al productiei artistice si al rezultatelor pe termen lung. Cum privesti acest concept, simti o responsabilitate in acest sens?

Ma onoreaza aceste cuvinte, dar sunt aspecte ale carierei mele pe care, evident, le percep dintr-o perspectiva personala si vad, de cele mai multe ori, partile care lipsesc, care trebuie acoperite, unde e nevoie sa mai insist, ce pot duce mai departe. Cat despre influenta, as tinde sa cred ca sunt energii care converg spre transformarea unor visuri in realitate, a unor pasiuni pentru moda in joburi profesioniste. E ca imbarcarea intr-o calatorie in care invatam unii de la atii, comunicam, intuim traseele, ne mai ratacim uneori, dar stim ca drumul in sine e poate mai important decat una sau alta din posibilele destinatii.

Toate fatetele mele profesionale s-au bazat si pe decizii radicale, care m-au ajutat, de mai multe ori sa ma reconfigurez, pentru a avea claritate in decizii. Spre exemplu, de cand am fost ales in unanimitate ca Director al Departamentului Moda-design vestimentar si ca Presedinte al Asociatiei Departamentul Creativ, am decis ca e momentul sa renunt, complet, la a mai face moda comerciala (pe care oricum nu aveam timpul fizic sa o dezvolt,  exceptie facand anii 2011-2017 cand am fost director creativ al brandului irina schrotter – si unde am facut performanta si pe zona de business) si nu voi mai face nici colectii de podium.

Ma voi axa pe 1 sau 2 proiecte de Fashion/Art pe an, dar nu vor mai tine de un calendar/festival, ci vor fi extensii care ma ajuta sa respir la nivel creativ, intre toate demersurile pline de rigori si restrictii ale mediilor academice.

Ce anumite te misca, te inspira si te motiveaza sa continui sa muncesti pentru a schimba moda si arta romaneasca, fara sa astepti nimic in schimb? Pentru ca lasi urme minunate in urma ta.

Ma misca sa vad ca demersurile echipelor in care sunt implicat au un impact benefic asupra studentilor, masteranzilor, absolventilor; ma inspira entuziasmul fiecarei generatii care vine cu noi repere si cu alte tipuri de asteptari; ma motiveaza povestile de succes ale celor care au ajuns sa fie parte din industria modei si din industriile creative, la nivel national sau/si international.

Sunt recunoscator sa fac parte din atat de diverse contexte creative, simt presiunea constanta, apasatoare si responsabilitatile care sunt, uneori, sufocante. Ma dedic altora, cu riscul de a ma pune pe mine pe plan secund… desi in avion se spune ca pentru a-i ajuta pe ceilalti, e necesar sa ne punem noi, intai, masca de oxigen.

Mi s-a intamplat, nu o data, sa transmit energii pozitive care luau forma unor proiecte frumoase si sa primesc inapoi reactii opuse. E un risc asumat, nu?

M-am gandit, de multe ori, daca acest ritm intens al implicarii in atatea proiecte, nu e, de fapt, o cale de evadare. Poate ca e asa, dar, cu siguranta nu este o zona de confort, ba dimpotriva.

Unul dintre rolurile in care am avut privilegiul sa te vad lucrand este cel de mentor, de profesor (actual director de departament) al departamentului Moda-design vestimentar al Universitatii de Arta si Design din Cluj. Mai putin stiut este ca folosesti conexiunile sociale create prin succesul propriu sa ii ajuti pe tinerii absolventi sa-si gaseasca burse si joburi la marile branduri internationale. Ne poti da cateva exemple in acest sens si cum functioneaza pentru tine acest lucru?

Da, tot timpul am facut asta si in industria modei sunt multi cei care au vazut ca militez mai mult pentru succesul altora. De multe ori editori ma invitau sa trimit un lookbook sau o campanie cu proiecte personale, dar preferam sa trimit fotografii cu lucrarile anilor terminali. 

Pare paradoxal, dar de doua decade asa procedez. De cate ori s-a ivit ocazia, am recomandat pentru un internship, un job sau am facut lobby la nivel international, prin intermediul unor enclave creative care au un rol instrumental in promovarea designerilor – spre exemplu British Fashion Council sau Arts of Fashion.

Ce cred ca este important de spus e ca tinem, constant, legatura cu multi din designerii si brandurile care vin spre noi pentru a descoperi noi talente si pentru a angaja absolventi. Alaturi de echipa departamentului – suntem atenti la nevoile industriei – tocmai de aceea am introdus noi continuturi care dezvolta aspecte mult mai practice, mai axate pe tehnologie, pe craft, pe abilitati de coasere manuala sau la masina, pe matematica tiparelor, pe practica, lucrul in fabrici specializate. in acelasi timp dezvoltam curricula si spre zona de project management, business si image-making. Tocmai pentru ca studentii si masteranzii sa aiba o pregatire cat mai complexa, chiar daca nu vor sa exceleze pe toate aceste directii, ci isi aleg doar una sau doua.

Si la nivel international, e o bucurie si o responsabilitate sa avem interni care sa lucreze la branduri cunoscute sau chiar angajati ce au semnat contracte pe cativa ani.

Cum anume iti vezi rolul, in aceasta directie? Te-a inspirat un model pe care l-ai vazut sau este ceva din educatia ta?

Da, in primul rand am avut parte de mentori extraordinari. De la fiecare am invatat ce inseamna excelenta pe zonele lor de expertiza: fie ca e mentorat, demersuri academice, business, tehnologie (cei sase ani de dezvoltare a know-how-ului tehnic in fabricile si atelierele irina schrotter sunt de nepretuit), comunicare sau critica si management cultural.

Comunitatea UAD este cea in care sunt conectat la ce e nou, la un ecosistem creativ generator de inovatie.

Educatia este un constant exercitiu de empatie si dezvoltare personala. Smerenia regleaza orgolii, dezamagirile pot fi imbolduri seminale, diplomatia e echilibristica fara plasa de salvare, recunostinta e cea mai actuala haina pe care mi-o pot croi si apoi purta.

Cum privesti tendintele din moda si cum reusesti sa ramai relevant, inovator dar si atemporal — asa cum sunt creatiile tale vestimentare — intr-o industrie care se schimba atat de rapid?

Tendintele sunt ca un motor al consumerismului – pe cat de functional pe atat de nociv. Sunt poate singurele reguli care merita incalcate, consumate, intelese sau total ignorate. „To free us from the expectations of others, to give us back to ourselves – there lies the great, singular power of self-respect.” („Sa ne eliberam de asteptarile celorlalti, sa ne intoarcem spre noi insine – in asta consta puterea importanta si singulara a respectului de sine”). Joan Didion, care a lucrat pentru putin timp la Vogue in New York inainte de fulminanta cariera literara, are o perspectiva care taie ca o lama ascutita prin aparente, la fel precum panzele spintecate ale lui Lucio Fontana.

In luna mai ai fost la Romanian Creative Week in Iasi, cum a fost experienta ta acolo, ce rol joci in cadrul evenimentului?

De Iasi ma leaga multe aspecte profesionale si amintiri. Daca descoperirea mea de catre Doina Levintza a fost in 2001, la Bucuresti, debutul pe podium a fost la RFW Iasi, 7 ani mai tarziu, in 2008 – lucru care li se datoreaza Irinei Schrotter si lui Ovidiu Buta.

La RFW am fost implicat prima data ca voluntar, ca designer, apoi ca parte a delegatiilor internationale sub marca inregistrata Romanian Designers. Din 2020 sunt parte din echipa de organizare a festivalului care se axeaza acum pe toate industriile creative, Romanian Fashion Week ramanand unul dintre pilonii principali.

Decizia de a nu mai face colectii de podium mi-a luat o parte din stresul aferent fiecarei editii. Asta nu inseamna ca nu au venit alte task-uri si deadline-uri, unele neprogramate, altele minutios pregatite – exact cum se intampla intr-un altfel de festival complex.

Am un respect deosebit pentru toata echipa RCW, magistral coordonata de Irina Schrotter (Presedintele Federatiei Patronatelor din Industriile Creative – FEPIC), de Catalin Alionte – Directorul RCW. Sunt zeci de profesionisti in echipa, sute de voluntari, mii de oameni care participa activ la desfasurarea de forte ce schimba, in bine, scena creativa nationala, avand si percutanta internationala.

Ceea ce nu se stie, poate, e ca cei care fac ca totul sa functioneaza flawless sunt membrii echipei de peste 30 de ani ai brandului irina schrotter, a caror loialitate, dedicare, implicare si energie debordanta m-au si ne-au facut pe toti sa ne simtim ca parte din marea lor familie creativa. „Omul sfinteste locul” – e o zicala potrivita.

Cum vezi Romanian Creative Week influentand scena creativa locala?

Pe langa tot ce inseamna awareness-ul, platformele de promovare, premiile, sustinerile financiare, pachetele de participare pentru artisti si designeri, ceea ce creste de la un an la altul este si mentoratul dat pe zona de business pentru tinerii antreprenori. Remarcam cum, dupa patru editii, input-urile creative ale Adei Teslaru, alaturi de Anca Ungureanu si intreaga echipa UniCredit Bank, prin pilonul Creative Entrepreneurship au reusit ceva cu adevarat remarcabil – sa mentoreze tineri designeri care au invatat mecanisme de promovare si business pe care acum le aplica cu succes.

Un moment cu semnificatie aparte a fost anul acesta lansarea cartii „O noua victima a modei” in Palatul Culturii, de catre Ovidiu Buta – one of the beating hearts – a Romanian Fashion Week.

Proiectul „Fashion & Film” curatoriat de Domnica Margescu si Maurice Munteanu, cu scenografia semnata de Velica Panduru si implementat impecabil de Ada Teslaru, la Baia Turceasca, a fost o invitatie intr-un „mind trip” multi-senzorial prin care retraiai emotia bulversanta a fiecarei scene de film si a soundtrack-ului hipnotic. Atunci cand sofisticarea e tesuta cu referinte culturale si emotii autentice, se creeaza magie ca in filmele noir, nu?

Un alt exemplu exceptional este ceea ce curatorul Marian Palie alaturi de arhitectele Elena Viziteu si Anda Zota au reusit sa faca de trei editii in incinta Baii Turcesti – expozitii in care m-am simtit ca in pavilioane de la oricare din marile manifestari artistice internationale.

La fel de percutante au fost emotiile tinerilor designeri in seara RFW Platform, sau emotia estetica pe care am trait-o, in backstage-uri, cand am vazut line-up-urile unor colectii extraordinare precum: Irina Schrotter, Ioana Ciolacu, Carmen Secareanu sau BOL Fashion of Nature by Oana Lupas, din selectiile curatoriale ale lui Ovidiu Buta.

Irina Pacurariu – in zecile de interviuri „Creative Talks” de pe canalul de Youtube – Romanian Creative Week – a surprins perfect aceste fatete ale unui festival cu peste 170 de evenimente.

Raman doua intrebari: cat de multa energie poate sa aiba Irina Schrotter si cum se poate teleporta sa fie la aproape toate vernisajele, evenimentele, activarile, pastrandu-si entuziasmul si buna dispozitie?

Cand ai inceput sa lucrezi cu Irina Schrotter si cum v-ati pastrat legatura de-a lungul anilor? stiu ca designerii care ii creeaza colectiile ii sunt recomandati de tine.

Raul Lazar, unul dintre designerii brandului spune ca sunt ca o matusa mandra de nepotii ei pe care ii lauda mereu… cred ca asa este pentru ca ori de cate ori am ocazia mentionez aceasta intamplare fericita: in 2017 cand am decis sa ma axez pe proiecte academice si Fashion/Art, dupa 6 ani intensi de lucru ca director creativ (faceam des naveta din Cluj… unde deja predam din 2008), i-am recomandat pe Raul si Ela ca designeri care sa continue munca mea creativa. Am un fler pentru recomandari si stiindu-i ca studenti & masteranzi (erau din generatii diferite) s-au potrivit in echipa artistica coordonata de Aurora Goncescu (unul dintre expertii care sunt alaturi de brandul – irina schrotter – inca de la inceput).

Ela si Raul s-au mutat la Iasi, s-au indragostit, s-au casatorit, au un baiat pe nume Eric si multi membri ai ambelor familii s-au mutat in Iasi din Craiova, respectiv din Deva si lucreaza la brand, in diferite departamente.

Prietenia mea cu Irina Schrotter se intinde pe aproape doua decade si e dublata de colaborari pe diferite planuri profesionale – inclusiv amplul Proiect Institutional de Practica UAD FASHION & irina schrotter (demarat in 2017). 

Cat de importante sunt evenimente precum Romanian Creative Week pentru talentele emergente? A existat un moment de cotitura semnificativ in cariera ta, in acest sens?

RFW Platform, pe care o co-curatoriez de 4 ani cu Ioana Ciolacu, e un fel de creuzet creativ in care si prin care promovam colectii inovative, sustinem medii academice, descoperim noi talente, sprijinim prin Call-for-Projects demersuri exceptionale.

E important de mentionat un aspect – de multe ori, in selectia curatoriala nu incercam sa avem doar proiecte impecabile, ci si unele experimentale, care aluneca spre o zona estetica ce nu ne este apropiata, dar care au potential si ceva de spus. Ma nelinisteste gandul ca cineva se asteapta de la o selectie curatoriala ca totul sa fie de riguer. Uneori, chiar din aspectele cele mai „off” sau lipsite de o sofisticare aparte – pot sa iasa idei noi.

Ai lucrat si costume de teatru si ai reusit sa infuzezi semnatura ta estetica in creatii spectaculoase, care au marcat scena romaneasca. Ce anume te-a marcat din lucrul pentru scena?

Cele patru proiecte de teatru pentru care am avut onoarea sa realizat costumele, alaturi de echipe artistice si tehnice remarcabile – au fost regizate de Andrei Majeri. Rezonez foarte mult cu universul artistic al lui Andrei, cu diversitatea abordarilor si cu sclipitoarele idei regizorale pentru care a primit premii nationale si internationale. E unul dintre cei mai dragi colaboratori, tocmai de aceea l-am invitat in 2021 sa regizeze un fashion-film aniversar, prin care am celebrat 20 de ani de la lansarea in lumea modei.

Imi place sa cred ca, in colaborarile cu Andrei, am dat un nou sens ideii de costum, cu referinte din moda, arta, cultura, cu trimiteri directe spre imagini/fotografii/itemuri diverse si cu o constanta interogare a rolului vesmantului pe corpul actorului.

Ce sfat le-ai da tinerilor designeri care se afla la inceput de drum si spera la o cariera longeviva in moda, design si directie artistica?

Creativitate, abilitati tehnice, know-how, anduranta, flexibilitate, „arta reconfigurarii”, ignorarea retelelor, work-ethic, imbratisarea diversitatii, intelepciunea de a nu te lega de un singur context… sunt aspecte esentiale.

Ce anume din filosofia ta de viata crezi ca te-a ajutat sa reusesti sa creezi ce ti-ai propus si sa obtii rezultate pe masura?

Singura libertate pe care o mai pot avea, intre multele rigori si restrictii birocratico-logistico-procedurale, este ca nu vreau sa depind, intrutotul, de nici un context si ca as putea, in orice moment, sa ma reconfigurez. Sunt recunoscator ca pot lucra in medii exceptionale, dar imi pastrez, mereu, si o „detasare brechtiana” fata de sistem. Iar asta se simte ca un siaj, de la distanta.

La final, avem o intrebare pe care o adresam mereu. Daca ar fi sa iti multumesti tie pentru ceva, pentru ce iti esti recunoscator?

Pentru faptul ca, de-a lungul timpul, am invatat sa nu las ca frustrarile personale, energiile negative si toxicitatea gratuita ce venea spre mine, sa ma faca sa nu mai fiu empatic, rabdator, atent si diplomat. Incerc sa aplic asta, evident ca nu imi iese mereu.

Aspectele intunecate nu trebuie lasate sa eclipseze lumina care irumpe din nobletea faptelor bune.