Yomi Adegoke, jurnalistă și scriitoare britanică de origine nigeriană, a publicat articole pentru The Guardian, The Independent și British Vogue. A fost gazda podcastului Women’s Fiction Prize. În 2018, a scris în colaborare cartea Slay In Your Lane (bestseller Sunday Times).

Este laureată a premiilor Groucho Maverick și Marie Claire Future Shaper, iar în 2021 a fost inclusă pe lista Forbes 30 under 30.

Evening Standard a apreciat-o drept una dintre cele mai influente persoane din Londra. Lista (2023) este romanul ei de debut.

Cartea a aparut in Colecția Fiction Connection de la Editura Trei in traducerea Ancai Bărbulescu si o puteti gasi aici

Ola Olajide, o celebră jurnalistă, se va căsători peste o lună cu iubirea vieții sale. Tânără, frumoasă, femeie de succes, ea și logodnicul ei, Michael, sunt considerați „cuplul ideal“ pe rețelele de socializare și par să aibă tot ce-și doresc. Într-o dimineață însă, amândoi primesc același mesaj: „O, Doamne, ai văzut Lista?“

O listă conținând numele unor persoane cărora li se aduc online acuzații anonime de hărțuire și agresiune fizică.

Fragment carte: Lista de Yomi Adegoke

4

27 de zile până la nuntă

Ola ajunsese de dimineață la lucru în mod discret și se ascunsese după birou, aparent neobservată. Frankie nu venise încă și, dublu noroc, Sophie era în colțul‑bucătărie, cu spatele la ea, turnând apă fierbinte într‑o cană de ceai verde. Kiran era cocoșată peste laptop, tastând furibund și dând din cap ritmic pe muzica din airPoduri. Ola îi mulțumi pe tăcute universului pentru aceste mici acte de îndurare, în timp ce răspundea la mesajul lui Celie — Ești ok, Ola? Era bine, mersi de întrebare, dar ce căcat se întâmpla? Nu trecuse nici un minut, înainte ca Celie să încerce s‑o sune, de două ori. Ola îi trimise repede un mesaj:

Nu pot să vorbesc, sunt la serviciu. Trimite mesaj

Răspunsul prietenei ei veni instantaneu — un link la un tweet, urmat de „Sună‑mă imediat ce poți“.

Odată deschis linkul, Ola miji ochii la ecranul telefo­nului, ca să focalizeze. I se învârtea capul de la mahmureală, așa că procesă mai lent semnificația postării, în timp ce citea textul de deasupra listei de nume.

Această bază de date va servi drept instrument tem­porar pentru a atrage atenția asupra gravității abuzu­rilor din mediul creativ și de divertisment din Marea Britanie. Sperăm să le dea o voce supraviețuitoarelor și să‑i inspire pe cei implicați în industrie să fie mai activi în domeniul prevenției. Un * înseamnă că acuzația a fost făcută de mai mult de o singură per­soană.

În timp ce citea Lista, pe Ola o cuprindea o stare pro­fundă de deznădejde, dar și de satisfacție. Muie tuturor ăstora pentru ce făcuseră și bravo femeilor care refuzaseră să tacă. Doar în primele rânduri erau cuprinse atâtea forme de abuz, încât o lua cu greață: de toate, de la dick pics nesolicitate, până la intimidare sexuală și viol.

Începu să simtă o gheară în stomac și s‑o furnice pie­lea, atât de familiare îi erau acuzațiile. Avea flashbackuri cu îmbrățișarea (în care mâinile o luaseră razna) pe care o primise de la directorul Womxxxn, Martin Frost, la gala Premiilor Netty, cu ceva timp în urmă. În aceeași seară, tipul făcuse o glumă bigotă despre Kama Sutra, adresată lui Kiran, și o întrebase dacă ea, ca pansexuală, are mai multe șanse la parteneri, „din moment ce‑i place toată lumea“. „Practic, nu e doar o scuză pentru o grămadă de orgii?“, îi șoptise el în ureche, cu fața din ce în ce mai roșie de la băutură. „Că, dacă e, să mă invitați și pe mine!“ Și cum să uite primul ei stagiu? De ce plecase cu două săptămâni înainte de termen, renunțând la o primă pe care nu‑și permitea s‑o respingă…

Ola își aminti cum aflase de Listă în cursul dimineții. I‑o trimisese Celie, disperată, întrebând dacă se simte bine. Ruth o implorase s‑o sune și o întrebase, cu majuscule cap‑coadă, dacă e în regulă. Dar de ce? Ce legătură aveau toate astea cu Ola? Ce (sau, mai precis, pe cine) văzuseră în tabel? Mintea începu să‑i funcționeze la foc automat. Scană numele, peste 60, în căutarea unuia cunoscut. Martin era acolo? Îl dăduse în sfârșit cineva în vileag? Nu trecu mult și ceva familiar îi atrase atenția, în coloanele de mai jos: Papi Danks, o nouă stea a muzicii afroswing. Ea și Celie merseseră la o petrecere organizată de casa lui de discuri cu câțiva ani în urmă și, deși Ola nu‑și mai amintea mare lucru despre el, tot era relativ șocant să‑i vadă numele pe Listă. Familia lui avea obiceiul să meargă la aceeași biserică la care mergea Celie.

Era acolo și Samson Mackay, dar nu putea spune că nu se așteptase. Despre el circulau povești de ani întregi, jurnalistele cu vechime o avertizaseră să‑l ocolească. Apoi îl observă și pe Lewis Hale, legenda fotbalului, invitat frecvent la The One Show. Nu fusese finalist la Dansez pentru tine, Marea Britanie cu un an înainte? Pe Ola n‑o in­teresau sporturile, dar de Lewis auzeai pe toate drumurile. Fusese nelipsit din ochii publicului ca personalitate TV și participant la talk‑showuri, de când se știa ea. Genul de individ care sperai să fie la fel de cumsecade în viața reală, pe cât părea pe ecran. N‑ai fi crezut că e genul. Dar Ola nu era atât de naivă încât să‑și imagineze că există vreun „gen“ clar stabilit.

Continuă să citească și, dintr‑odată, stomacul i se întoarse pe dos violent, când îi ajunseră ochii la rândul cu numărul 42.

Micheal, CuRated, Hărțuire și comportament amenințător/Abuz fizic la petrecerea de Crăciun a fir­mei (Ordin de restricție)

Nimic nu ar fi putut‑o pregăti pentru asta. Începură să‑i tremure mâinile, în timp ce telefonul îi vibra nonstop din pricina mesajelor primite. Cum era posibil ca numele lui Michael să fie scris acolo? Michael al ei? O luă amețeala, cu gândul la cuvintele care urmau după numele lui. Hărțuire. Comportament amenințător. Abuz fizic; parcă visa. Cu capul clocotindu‑i, încercă să proce­seze ceea ce tocmai citise, dar avea tot mai puțin sens, cu fiecare secundă care trecea.

Când se ridică de pe scaun, părea că pereții biroului îi cădeau în cap. Pe cât de repede intrase, pe atât de grăbită făcu stânga‑mprejur și ieși, apoi urcă în fugă scările până la toaletele start‑up‑ului care producea lumânări vegane și care închiria spațiul de deasupra lor. Odată intrată, îm­pinse ușa fiecărei cabine cu un cot ascuțit, să se asigure că e singură, se așeză pe capacul unui vas de toaletă, scoase telefonul și se puse pe scrollat.

Numărul de like‑uri și cel de redistribuiri la postare creșteau câte puțin de fiecare dată când reîncărca pagina, dar comentariile tot mai multe erau partea de la care nu‑și putea lua ochii. Șoc și scepticism, furie și laudă, toate mesajele țipau la ea fără glas.

Pe ăștia cine i‑a crescut? Solidaritate cu cele care au avut curajul să spună adevărul

Cum a reușit @_Matt_Plummer să‑și păstreze postul de la @ITVNews când a fost demascat ca abuzator sexual?      

Băi, voi știți că asta intră la defăimare, nu?

#AlăturiDeSupraviețuitoare #NuVomTăcea #Credem­Femeile #Lista

Unii utilizatori intrau în dispute privitoare la definiția calomniei. Mulți renunțau la cuvinte și se mulțumeau cu emoji cu pumni ridicați și inimi de toate culorile. Cei mai mulți nu făceau altceva decât să eticheteze alți utilizatori, păstrându‑și, desigur, comentariile pentru chaturi private, iar ei i se aprindea imaginația când se gândea la ce vor fi conținut. Reveni la postarea originală, strânse degetele peste textul Listei, apoi le îndepărtă, ca să‑l mărească, până când numele lui Michael umplu ecranul. Îl fixă cu privi­rea, de parcă, dacă se uita suficient la el, avea să înceapă, ca prin minune, să se transforme în numele altcuiva. Dar iată‑l, negru pe alb, „Micheal“, minus numele de familie care în curând avea să fie și al ei. Măcar atât, își spuse ea.

Ola se simțea rușinată. După o vreme începu să se simtă și mai rușinată din pricină că reacția ei inițială și do­minantă fusese una de jenă. Era o reacție atât de egocen­trică, dar nu se putea abține. I se umplură ochii de lacrimi; în urechi auzea parcă râsetele sarcastice pe la spatele ei și mesajele private care circulau pe Twitter despre ea:

Ați văzut, e și iubitul Olei acolo. Băi, ce chestie

Care Ola, de la Womxxxn???

OLA DE LA WOMXXXN. Mama la toate conturile de Twitter cu „bxrbxții sunt jxguri“! Și ea e cu cel mai „jxg de nxgrotei“ dintre toți

Mvai mvai mvai! Nu creeeed, pula mea… Cuplu’ Obama al Marii Britanii e cu curu‑n stradă!!!

Până la urmă, putea să învinuiască oamenii pentru faptul că gândeau așa? Cam asta ar fi spus și ea, dacă i s‑ar fi întâmplat altcuiva. Dar își dedicase aproape un deceniu luptei împotriva patriarhatului, a culturii violului și a masculinității toxice. Ola participase la atâtea proteste, conferințe și demonstrații pentru drepturile femeilor, că le pierduse numărul. Dă‑o dracu’ de treabă, înființase Societatea Feministelor Negre din universitatea ei în anul întâi, pe vremea când discuțiile despre feminism erau moartea pasiunii și nu adunau like‑uri pe Insta. De atâtea ori înfruntase represaliile și trolajul pe vechiul ei blog de pe Tumblr, din partea sexiștilor cărora nu le plăcea ce spunea ea; convingerile ei îi dăduseră puterea să meargă mai departe. Nu era genul de om care să ignore indiciile rău‑prevestitoare și să intre într‑o relație cu cineva capa­bil de un astfel de comportament.

Începu să‑și spună „Michael n‑avea cum să…“, dar se opri rapid. Așa începea totul. „N‑avea cum să“ era exact ce spunea lumea despre bărbații care în mod sigur aveau cum să și chiar obișnuiau să. Când apăruse pe Womxxxn articolul ei de investigație #MCsToo, care scotea la lu­mină acuzații de abuz împotriva bărbaților din industria muzicală, sute de fani afirmaseră că „idolul“ lor era inca­pabil de actele pe care le raporta ea. Faptul că, după doar câțiva ani, își auzea propria voce în corul celor care negau totul era insuportabil. Atâtea femei îi scriseseră după ce #MCsToo ajunsese viral, îi trimiseseră mulțumiri, povești de groază… ce ar crede acum despre ea?