Dorian Boguta joaca din nou alaturi de Rodica Lazar, Serban Pavlu si Andi Vasluianu, intr-un film de Andrei Cretulescu. In EXT. MASINA. NOAPTE, fiecare dintre actori are trei roluri diferite.
Dorian Boguta este actor, regizor si producator. Absolvent al Universitatii de Teatru si Film Rustaveli din Georgia (1992), Dorian si-a inceput cariera in actorie la Teatrul National din Chisinau, unde a jucat numeroase roluri marcante. Din 1999, locuieste si lucreaza in Bucuresti.

Pentru rolul din „Q.E.D.” (2013), a fost nominalizat la Premiul Gopo pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar intr-un film de lungmetraj fictiune. A debutat in regie in 2009 cu scurtmetrajul „10”, urmat de proiectul „De acum incolo” (2012), si „Kazimir”, unul dintre primele filme de groaza romanesti.
Este unul din fondatorii actoriedefilm.ro, alaturi de colegii sai Dragos Bucur si Alexandru Papadopol, proiect care cuprinde atat o scoala de actorie, cat si o companie producatoare.
Filmografie selectiva: „Moartea domnului Lazarescu” (2005); „Hartia va fi albastra” (2006); „Francesca” (2009); „Caravana cinematografica” (2009); „Love Building” (2013); „Bad Penny” (2013); „Q.E.D” (2013); „Kowalski” (2014); „Alt Love Building” (2014); „Ramona” (2015); „Bucuresti Non-stop” (2015); „Doua lozuri” (2016); „Breaking News” (2017); „Charleston” (2017); „Maria Regina Romaniei” (2019); „Zavera” (2029); „Ruxx” (2022); „Inca doua lozuri” (2023), „MMXX” (2023).

Aflam mai multe de la Dorian Boguta despre proiectul EXT. MASINA. NOAPTE, pasiunea si respectul pentru actorie si modul in care se raporteaza la aceasta meserie.

Prezentat in premiera mondiala la TIFF 2024, filmul scris si regizat de Andrei Cretulescu arata cum se duc la vale toate planurile unei echipe de productie de a pune pe picioare un film de gen care sa rupa gura targului.

Din 13 septembrie, EXT. MASINA. NOAPTE poate fi vizionat in cinematografe.

Cum s-a construit, dezvoltat si mentinut relatia ta cu cinemaul, in Romania? Ce te-a ajutat cel mai mult – motivatie, organizare – cunostinte – mentori etc pentru a-ti realiza si gestiona un program de time management in cariera pentru a-ti sustine toate activitatile: actoria, regia?

Relatia mea cu cinemaul in Romania s-a construit printr-o coincidenta.
Pe vremuri, cand, fiind deja actor cu acte in regula, faceam reni, ursi si iepuri pe la tot felul de evenimente organizate pentru copii si nu numai, reusisem sa iau un casting de dansator amator intr-un spectacol cu care urma sa plec in Japonia pentru o luna. Atunci am crezut ca l-am luat pe Dumnezeu de picioare. Aparuse un sens in viata mea artistica.
Cu o saptamana inainte de zbor, am fost anuntat ca nu voi mai face parte din spectacol, deci nu plec si nu mai castig nici banii din acel contract. Ma simteam ca si cum am cazut din acel avion si urmeaza sa ma zdrobesc de pamant. A fost cumplit.
Si, in durerea mea, intr-o zi primesc un telefon pentru un casting. Era un lungmetraj. Rol principal. Probabil suferinta mea de atunci m-a ajutat sa fiu bun la acele probe si sa joc un rol principal intr-un lungmetraj, cand eu faceam mai mult figuratie prin filme. De acolo a cam pornit tot.
Ma gandeam apoi, daca plecam in Japonia, nu mai primeam acel telefon. Cu ocazia asta nu mai am regrete, ca tot ce se face se face spre bine, cica. Cel putin in cazul meu a functionat.

Ce te-a ajutat cel mai mult – motivatie, organizare – cunostinte – mentori – pentru a-ti gestiona un program de time management in cariera?

M-a ajutat ca nu stiu sa fac altceva. Nu stiu daca ceea ce fac si imi place e bine, dar stiu ca nu stiu sa fac altceva. Si am ales sa fac ce-mi place.
Eu pot sa spun despre mine ca sunt un lenes, dar am citit undeva ce a spus Confucius: „In viata daca vei face ce-ti place, nu vei munci o zi.” Si era fix despre mine.
Si am fost ajutat de multi. Eu ca actor nu culeg stele de pe cer, dar am fost atent.
Am invatat textul. Nu am intarziat. Nu am batut din picioare. Am fost camarad. Apoi am descoperit regia si a fost ca o dragoste la maturitate.
Pana la urma, reteta mea a fost pe baza de emotie. Imi gestionez activitatile cum gestionez cu femeia iubita, cu de toate.

Ce te atrage cel mai mult la un personaj/ scenariu pentru a spune un DA hotarat unui rol ca actor?

Cel mai mult ma atrage regizorul. Autorul. Orice colaborare cu un autor care isi doreste sincer sa faca un film e o experienta noua din care am foarte multe de invatat. Stiu ca suna ca o fraza patetica, dar chiar despre asta e vorba.
Daca as fi primit 5 scenarii pe luna, poate as fi atras si de unele caracteristici ale personajului, dar nu primesc atatea propuneri.
Oricum nu sunt foarte selectiv, dupa mine orice aparitie in fata camerei de filmat e o experienta extrem de benefica.

Si cum abordezi scenariul ca regizor, in discutia cu actorii?

Eu fiind la baza actor, atunci cand fac regie incerc sa vorbesc pe limba actorilor, ca intr-un fel stiu ce vor. Sa le fie clara situatia si sa le dau incredere.
Dar cel mai bine e sa reusesti sa-l faci pe actor sa se indragosteasca de personajul lui, nu e simplu, dar daca el vede pasiunea ta pentru acest film, sigur iti va raspunde la un moment dat.

In EXT. MASINA. NOAPTE, joci trei roluri diferite – cum sunt si ce au in comun?

Sunt scrise de acelasi autor, deci ar fi o topica oarecum comuna. Am incercat sa le abordez diferit. Daca in prima parte ii este frica, dar o arde pe eroul, in a doua, personajul are tupeu. In partea treia am cautat sensibilitatea personajului.

Cum a fost colaborarea cu regizorul Andrei Cretulescu si colegii de distributie – in aceeasi formula ca in scurtmetrajul Kowalski (2014)? S-a schimbat in vreun fel modul de lucru? Cat de mult a contribuit faptul ca scenariul a fost scris special pentru voi?

Pai, colaborarea cu Andrei, Rodica, Serban si Andi e ca o reuniune de familie de Craciun, dupa ce ne-am vazut de Pasti ultima data. Ne cunoastem de atatia ani, am jucat doar noi in filmele lui Andrei. Stim de la bun inceput modelul de lucru. Radem, ne certam, ne ajutam, comentam. Stiindu-ne atat de bine, nu e nevoie sa termini propozitii ca sa fii inteles.
Faptul ca a fost scris special pentru noi iti da o doza de incredere dar si fragilitate; ar fi culmea sa nu reusesti sa fii destul de convingator intr-un personaj care e inspirat din tine. Cand Charlie Chaplin la un concurs al sosiilor lui a ocupat locul 3, lumea s-a amuzat. In cazul nostru nu cred ca ar fi asa amuzant.

Care a fost cel mai important sfat regizoral?

Fara stres.

EXT. MASINA. NOAPTE e un tur de forta actoricesc, cu mult text si un ritm al dialogului diferit pentru fiecare scena. In ce masura putem vedea acest film si ca pe o declaratie de dragoste pentru actori – cu atat mai mult cu cat priveste destul de „behind the scenes”?

Daca oamenii ar reusi macar unele lucruri sa le faca la fel ca pe o declaratie de dragoste, am trai in alta lume, dar asa ceva este imposibil, pentru ca noi, de felul nostru, suntem egoisti, deci superficiali in ce nu ne atinge.
Dar acest film pe noi toti ne-a atins si nu se putea altfel. Iar ce tine de actorie, a fost, intr-adevar, un tur de forta. O tona de text. Un singur cadru, ma rog, trei cadre.
Daca dupa 30 de minute de text si serpentine  pe ploaie, in masina, gresesti ceva, o luam toti de la capat.  Si credeti-ma, nu e usor sa te gandesti ca din cauza ta s-a pierdut o dubla buna, poate. Chiar daca oamenii nu-ti arata, o injuratura interioara tot iti iei.
Pana la urma, asa se fac filmele bune. Si asta e un film bun.
Iar daca actoria e buna, eu invit spectatorii sa spuna, dupa ce vad filmul; dar va pot spune ca toti cei patru actori au in comun fix 257 de filme jucate, dupa datele IMDB. Nu vreau sa vorbesc despre cat de talentati sunt, dar experienta acestor filme sigur i-a ajutat sa fie asa cum si-a dorit regizorul in acest film. Si da, e ceva si din spatele ecranului, ce-i da o savoare aparte.

Joci o versiune a ta, in ultima parte? Ai rau de masina, de obicei sau chiar s-a intamplat doar la filmare?

Nu nu, nu eram eu. Era mai degraba Andrei, ca e povestea lui acolo, eu doar mi-am apropiat-o si am cautat tangente comune, nu erau multe, dar una tot am gasit-o, frica.
Si e bine scrisa ea acolo. Nu mi-a fost complicat sa o gasesc in mine, ca de multe ori ea e la suprafata, in interiorul meu. Ce tine de cum m-am uitat la mine, cu incordare.
Nu-mi place sa ma uit la mine in filme, ceea ce e tot din cauza fricii. 
Nu am rau de masina, de mare, de avion, de carusel, dar la acest film am descoperit ca, totusi, am rau de masina… Dar probabil oricine ar avea, dupa 8 ore de mers in masina pe serpentine. Eu ca eu, dar pana si soferului sa i se faca rau? Si aici vorbesc de Serban Pavlu, ca el conducea in secventa asta. Oamenii nu-s perfecti si asta e foarte bine.

Care au fost cele mai interesante si incitante momente de la filmari?

Incitant a fost cand, la o frana brusca, regizorul nu s-a tinut bine si s-a dus cu capul direct in camera si s-a lovit de i-a tasnit sangele. La inceput ne-am speriat, apoi am ras mult.
Ca asa e firesc. La premiera filmului o sa-l puteti vedea pe Andrei cu ditamai cicatricea, l-a marcat pe viata filmul asta.

Intr-un film care vorbeste in mare parte despre frica, in ce masura simti ca ti-ai cunoscut sau redat propriile frici?

Le stiu. Le cunosc. Sunt ale mele si nu am ce face cu ele. Cand eram mic, am citit odata o nuvela despre un lup care manca oameni. Era atat de bine scris momentul cum el ii urmarea noaptea, ca eu de atunci ma feresc sa stau in intuneric in locuri straine. Vad acei ochi aprinsi. Si au trecut ani buni de atunci si stiu ca nu sunt lupi. Iar asta e una din fricile mele mici.

Cum te raportezi tu la frica in general?

Ca la un lucru de care nu voi scapa niciodata. Eu inca nu am cunoscut oameni cu frica de avion care sa si  scape de ea. Eu am frica de inaltime. Odata am fost blocat pe munte din cauza ei. Nu m-am miscat 30 de minute pana nu a venit cineva sa ma scoata de acolo. Apoi am tot incercat sa o infrunt, urcandu-ma pe cladiri inalte si sa ma uit in jos, e nasol.
Dar am cunoscut oameni care au scapat de frica, de frica lui Dumnezeu si asta e grav, poate singura frica care te poate umaniza.

Dar la situatii neprevazute – cum le gestionezi?

Situatiile neprevazute incerc sa le gestionez cu calm. Eu fiind un agitat de felul meu. Dar ceva se intampla in mine in momentul ala si o iau usor.

Cum te-au ajutat costumele, decorurile si scenografia sa te apropii de esenta personajelor si sa aduci si ceva in plus?

In filmul nostru s-a pus accent important pe costume si decor, in special in partea din cabana si asta nu are cum sa nu te ajute. Te apropie mult mai mult de personaj. Iar Malina Ionescu si-a facut treaba brici.

Ati ascultat muzica impreuna la lucru sau la filmari? Cunosteai piesele alese de Andrei? Ai vreo preferinta muzicala romaneasca dintre artistii de acum sau artistii de altadata?

De regula Andrei are muzica in cap inca de la filmari. Cateodata o pune sa o ascultam, cateodata nu. Si la acest film stiam cu ce melodie se va termina filmul doar ca, pana la urma, a fost alta. Muzica nu e ieftina. Iar piesele de acum nu le stiam, dar mi-au placut mult.
Dupa mine, piesa de final e chiar mai buna decat cea pe care si-o dorea de la inceput. Nu i-am spus asta. Daca va citi interviul asta, o sa afle, daca nu, nu. 🙂

In ce priveste muzica romaneasca, imi place foarte mult piesa Mihaelei Runceanu „De-ar fi sa vii”.

Ce inseamna acest proiect pentru tine si ce ti-ai dori sa stie publicul despre el sau sa inspire publicul sa vina la cinema?

Pentru mine acest proiect inseamna reintalnirea cu Andrei, Rodica, Andi, Serban in fata camerei. Eu zic ca asta e un cadou. De regula, ma feresc de cuvinte mari, dar in cazul asta nu am cum sa nu zic. Sunt unii dintre cei mai buni actori ai tarii, ca asa e, si ei iti dau tie replici. Cum sa nu fie cadou asta? Eu sunt un actor normal, iar cand joc cu ei par mai bun.

Ne poti dezvalui cateva amanunte despre proiectele in lucru sau terminate recent?

Astept rezultatele de la concursul CNC de scenarii, unde am depus un proiect. E al doilea meu lungmetraj ca regizor, imi doresc enorm sa-l fac. Acolo se vor regasi si fricile mele si multe altele. E un film cu oameni care vor bine, dar fac rau.

Acum scriu la un horror, pe care as vrea sa-l fac pentru public. In el se vor regasi acei ochi de lup care ma urmaresc de mic.

Iar in luna octombrie redeschidem cursurile noastre de Actoriedefilm.ro, pentru care avem o gazda noua. Si anume, la studiourile 2 DB Studio, intr-o atmosfera mega profesionista si cu invitati, actori/regizori/directori de casting, care in total au facut 678 de filme. Dupa atatea filme, chiar ai ce sa le spui cursantilor.