Recent, echipa Urban.ro a fost prezenta la Paris la invitatia LEGO, pentru a vizita o galerie de arta imersiva care pune accentul pe impactul esential si transformator al jocului in dezvoltarea copiilor.

Intitulata Superpower Studios (Atelierele Superputerilor), experienta desfasurata pe doua etaje in cladirea La Gaité Lyrique a fost gandita sub o forma interactiva, pentru a invita publicul sa transforme spatiul din jur printr-o serie de activitati care le dezvolta si potenteaza creativitatea, increderea in sine si abilitatile de interactiune sociala.

Intregul concept a fost coordonat de directorul de creatie Sarah Andelman, fondatoarea celebrului concept store parizian Colette (considerat un exemplu pentru toate concept store-urile aparute ulterior in intreaga lume, inclusiv in Romania), alaturi de artistii Aurélia Durand, Ekow Nimako si Chen Fenwan. 

Dupa vizitarea expozitiei, am stat de vorba cu Andelman, Durand, Nimako si Alero Akuya, vicepresedinte al departamentului Global Brand Development in cadrul LEGO Group, intr-o serie de discutii care aprofundeaza importanta jocului in carierele unor artisti de renume mondial.

Interviurile pot fi atat citite in limba romana dar si ascultate mai jos, sub forma unui podcast in limba engleza intitulat „Art Changes”.

Ekow Nimako este un artist ghanez-canadian care realizeaza sculpturi futuriste si sofisticate folosind strict elemente LEGO® negre. 

In creatiile sale interdisciplinare, Nimako exploreaza Afrofuturismul printr-o estetica figurativa inconfundabila care transcende mediul iconic. De-a lungul carierei a fost expus in Canada, Statele Unite, Germania, Coreea, Emiratele Arabe Unite, Austria si Regatul Unit. Lucrarile sale au fost achizitionate de TD Bank Corporate Art Collection, Global Affairs Canada Visual Art Collection, Urban Nation Musuem for Urban Contemporary Art, Seneca Permanent Collection si Aga Khan Musuem Permanent Collection.

In cadrul Superpower Studios, Ekow Nimako a invitat vizitatorii in lumea mitologica a zeitei ghaneze si protectoare a pamantului, Asaase Efua. A reusit sa lucreze cu piesele LEGO pana la punctul in care le-a transformat in opere de arta contemporana.

Ekow, instalatia ta invita vizitatorii in lumea mitologica a zeitei ghaneze Asaase Efua, protectoare a pamantului. De ce a fost important sa alegi o fiinta  protectoare?

Cred ca este important sa fim “prezervationisti”. Traim intr-o lume care nu este intotdeauna atat de buna pe cat ne-am dori sa fie. Este important sa incurajam oamenii sa isi asume responsabilitatea si sa aprecieze lumea naturala, iar aceasta zeita este adesea reprezentata de o antilopa. Dupa ce m-am intalnit cu copiii de la scoala din Billund (n.r. unde se afla sediul grupului LEGO, prima fabrica a companiei si parcul de distractii Legoland), acestia au fost foarte interesati de combinarea animalelor si a formelor hibride. M-am gandit ca ar fi minunat sa iau aceasta sculptura si sa imbin aceste doua forme, pentru ca zeita este adesea reprezentata prin doua forme. Exista femeia mai in varsta si apoi femeia mai tanara. Asa ca am luat ultima forma si am fuzionat-o cu antilopa pentru a crea acest centaur. Intotdeauna am fost foarte interesat de fiinte si creaturi mitologice si lucruri de genul acesta.

Ai folosit 400.000 de piese Lego pentru centaur, in jur de 1,8 milioane de piese pentru intreaga instalatie si a durat 650 de ore sa le construiesti. De ce a fost atat de importanta scara mare in acest caz?

Intotdeauna incerc sa depasesc limitele ce tin de scara cu lucrarile mele. Ori de cate ori am ocazia sa ma extind si sa creez piese mai mari, mereu sunt dornic sa fac asta. Are mai mult impact cand ai de-a face cu sculpturi la scara mare, spre deosebire de lucrarile la scara mica.

Adesea, creezi lucrari cu elemente narative si referinte la civilizatiile africane. Reusesti sa transformi piesele LEGO in arta fina, sofisticata. Cum echilibrezi aspectul jucaus cu semnificatiile profunde care merg uneori in zona spiritualitatii?

Subiectul sculpturilor mele se impleteste intre civilizatiile antice si Africa medievala, fiinte mitologice si entitati spirituale. Dar pentru ca folosesc acest material care este jucaus, cred ca este ceva ce se intampla in mod natural cand realizez o opera de arta care exista intre aceste doua lumi diferite. Si pentru ca lucrez monocromatic, ridic forma si materialul la rang de ceva care poate fi privit ca o forma de arta contemporana.

Uitandu-ma mai devreme la sculptura, ma gandeam ca arata aproape ca marmura neagra. Arata aproape ca un material foarte solid, de fapt, textura pare esentiala.

E grozav ca vezi asta. Este interesant, pentru ca ceea ce face ca opera de arta sa fie adesea atat de fascinanta, in afara de virtuozitatea tehnica, este faptul ca stim ca este creata din piese Lego. Te intalnesti cu materialitate. Stim, vedem aceasta sculptura din piese Lego dar nu arata a piese Lego. Ma entuziasmeaza in multe feluri indepartarea aspectului de bucati Lego, chiar daca acest lucru este imposibil, deoarece acesta este materialul. Astfel incat devine ceva care este aproape iluzoriu. 

Da, aproape ca te uiti la lucrare si incerci sa iti dai seama unde sunt piesele Lego.

Exact. Asta se intampla foarte des cand oamenii se intereseaza de munca mea. Ei spun ca nu este Lego sau ca as primi piese Lego speciale sau ceva de genul asta. Si nu este asa. Folosesc aceleasi piese la care are acces toata lumea doar ca nu suntem prea obisnuiti sa vedem sculpturi Lego monocromatice. De asemenea, exista o tehnica pe care am reusit sa o dezvolt de-a lungul timpului si care este, de asemenea, destul de unica. Asadar, totul se aduna si se contopeste in ceva care este, daca pot spune asa, destul de magnific.

Este magnific, intr-adevar! Tinand cont ca lucrezi numai cu piese negre, presupun ca ai o relatie speciala cu lumina. Pentru a le oferi volum si robustete pieselor negre, ai nevoie de lumina, nu? Ce relatia ai cu lumina si cum te joci cu ea?

Este o intrebare foarte buna. Personal, simt ca nu am un concept puternic de lumina si umbra, in sensul ca nu le folosesc in studioul meu in timp ce construiesc. Dar cu fotografia se intampla de fapt acest lucru. Ma asigur ca lucrez cu fotografi foarte buni care se joaca cu diferite lumini si umbre si lucruri de genul asta. In mod natural, elementele negre au ceva care estompeaza culoarea. Dar, uneori, puteti vedea spectrul de culori, reflexii de culori  inclusiv din materialul care contine combustibil fosil. De multe ori ma joc cu umbrele. Deci, decat sa construiesc lucruri de fiecare data, folosesc uneori spatiul negativ pentru a crea lucrul pe care il doresc. Si cred ca asta este ceea ce confera aceasta calitate suprarealista si foarte realista lucrarilor de arta. Nu trebuie sa construiesti buzele, nasul, ochii atat timp cat intelegi ca umbra, lumina si alte lucruri de genul acesta pot crea aceste lucruri pentru tine. Si cum lumina este un element atat de natural, uneori nu poti construi ceva mai bun decat ceea ce creeaza lumina cand interactioneaza cu umbrele.

In timp ce lucrai la instalatia pentru Superpower Studios, a existat vreun moment din trecutul tau, chiar din copilarie, care a inspirat sau a influentat in vreun fel aceasta lucrare?

Sculptura este ca un proces evolutiv, are diferite etape de evolutie. A inceput ca o sculptura a unei fete numita Fata cu flori, care nu era un centaur si care avea aproximativ sase ani in termeni de scara. Iar acea fata pe care am creat-o seamana intr-un fel cu fiicele mele. Asa ca ma leaga de familia mea si ma leaga de copii vii, care respira. Apoi, de-a lungul timpului, am imbatranit sculptura si am evoluat-o. Si dupa ce m-am intalnit cu copiii din Billund, am reusit sa o transform in aceasta forma hibridizata a acestei zeite. Afost un fel de evolutie lunga, foarte fluida si inspirationala.

Intreaga instalatie si intregul proiect se refera la importanta jocului in copilarie. Cum ti-a influentat joaca de cand erai mic viata, cariera si abilitatile creative?

Stii, ma joc tot timpul, de fapt. Cei mai multi dintre noi incepem sa ne jucam cu piese Lego cand suntem copii. Aveam aproximativ trei ani cand am inceput sa gravitez in jurul jocurilor Lego si al constructiilor. Apoi, in timp, am trecut de la jocul tridimensional la muzica si am devenit muzician, cantand la instrumente si lucruri de genul acesta. Si chiar si acum, cand sunt in studio, inca mai iau chitara si incep sa cant sau sa ascult muzica. Asa ca exista acest flux constant de joaca in tot ceea ce fac. Este o parte din mine si, ca rezultat, o parte din proces.

Care este rolul artei?

Arta ne impinge sa gandim. Arta ne impinge sa simtim. Cel mai important, arta ne impinge sa transcendem, nu-i asa? Ea ia aceasta experienta umana pe care o avem pe aceasta planeta si spiritual si in cosmos. Este aproape ca un vehicul pentru transcendenta, sa ne ridicam deasupra. Putem lua durerea, putem lua bucuria, putem lua toate aceste concepte, emotii si experiente foarte umane si sa le ridicam, uneori in moduri care sunt pline de bucurie, alteori in moduri care pot fi chiar putin infricosatoare, dar toate acestea sunt totusi legate de experienta pe care o avem cu totii pe masura ce trecem prin viata. Arta este absolut esentiala pentru tot ceea ce suntem.

Aurélia Durand este o artista franceza pasionata de crearea de opere de arta vesele, jucause si colorate, opera ei este dedicata reprezentarii diversitatii. 

Cu parinti de origine franceza si Africa, locuind in Danemarca, Aurélia este definitia unei pregatiri multiculturale. Este autoarea cartilor „You Are an Artist” si „Dance for Joy”, este specializata in ilustrarea de articole sau carti, conceperea de campanii de brand si animarea de videoclipuri scurte. 

Printre colaborarile sale se numara YouTube, Warner Bros, Nike si Google. Una dintre cele mai mandre realizari ale sale este contributia in calitate de ilustratoare la bestsellerul numarul 1 din New York Times “This Book is Anti-Racist”.

Care este conceptul din spatele proiectului, Remix Room?

Remix Room este un loc in care copiii sa se simta in siguranta si sa se joace impreuna. In camera exista sunet, muzica si vocea mea. De fapt, ii indrum pe copii sa se joace si exista o tableta pe care copiii pot juca jocuri gratuite. Este un loc distractiv, am vrut ca copiii sa simta joaca, bucuria si spiritul de colaborare, ca si cum ar juca impreuna pentru un singur scop, sa termine jocul, sa se intalneasca si sa interactioneze intre ei.

Pare ca interactivitatea este cuvantul cheie. Este corect?

Da, pentru a crea un mediu captivant. Pentru a crea un spatiu imersiv in care ai o animatie pe pereti, vezi personajul meu vorbind, dansand cu diferite alte personaje care ii incurajeaza pe copii in timp ce se joaca. Este un loc in care copiii se pot simti ca intr-un spatiu temporal diferit.

Pare a fi una dintre cele mai mari lucrari create pana acum, din punct de vedere al marimii fizice.

Cand lucrezi cu branduri mari, poti visa mai mare, pentru ca ei au bugetul necesar si ai toate facilitatile de care ai nevoie. Ca artist, este o sansa sa faci ceva inedit. Nu stiu cand se va mai intampla, dar este, de asemenea, un lucru pe care l-am invatat mult prin procesul cu echipa de design: ei colaboreaza foarte mult si m-au ajutat cu adevarat sa-mi inalt arta la alt nivel pentru aceasta expozitie. Si le sunt foarte recunoscatoare ca au avut incredere in mine. Iar rezultatul este incredibil.

In descrierea proiectului am citit expresia “copii ca arhitecti ai jocului” care suna minunat. Cum vezi aceasta filosofie?

Inainte de a realiza acest proiect, am mers la Billund, la sediul Lego, si au organizat un atelier unde erau copii, aveau piese Lego pe masa si au fost rugati sa se joace. Eram cu ei, ma jucam si am observat ca, de fapt, colaborau intre ei, de tipul: oh, poti sa gasesti piesa aceea rosie? Poti gasi animalul acela mov? Le sortau, le adunau si apoi construiau ceva impreuna. Asa ca am vrut sa aduc acest spirit in camera mea.

Cum ti-au influentat jocurile din copilarie creativitatea?

Am avut o copilarie foarte fericita, am crescut in anii ’90, era inceputul jocurilor pe calculator. Am jucat The Age of Empires, The Sims, SimCity, stii tu, toate aceste jocuri creative, iar asta m-a inspirat cu adevarat. Sunt influentata de ele, opera mea este la fel de vibranta ca un film Disney sau Looney Tunes. De acolo mi-am luat inspiratia, dar si de la mama mea, de la cultura mamei mele care este africana, a crescut in Coasta de Fildes. Tatal meu este alb si francez, asa ca sunt de rasa mixta si incerc sa pun asta si in creatia mea. Iau toate influentele pe care le-am avut si le pun in munca mea pentru a reprezenta o alta persoana ca mine. Si astfel, oamenii se pot conecta, mai ales ca suntem toti diferiti. Fiecare parinte are propria origine, poveste diferita. Le punem pe toate impreuna si rezulta ceva diferit, un amestec. 

Am locuit in Danemarca timp de opt ani, am studiat la scoala de design, am vrut sa devin designer de mobila. Asa ca stiu totul despre designul de mobila, asa se explica si referintele mele artistice. Sunt foarte diverse din multe domenii, arhitectura, mobilier, arta, Kusama, Murakami, Picasso, Jeff Koons.

Care crezi ca este rolul artei?

Sa reprezinte societatea reala, nu sa reprezinte oamenii privilegiati, ci sa se adreseze oricui. In prezent, nu toata lumea merge sa vada o expozitie sau o galerie de arta. Daca faci arta care se adreseaza tuturor, vor fi oameni mai interesati de arta aceasta globala. Ar putea fi filme, fotografie, sculptura, teatru, dar pentru ca am studiat la o scoala de arte, pot spune ca nu exista atat de multa diversitate in scolile de arta. Asta arata deja ca exista unele probleme, cum ar fi faptul ca am avut sansa ca parintii mei sa ma impinga sa fac arta, dar ei nu sunt deloc artisti. Asa ca vin dintr-un loc in care nu am avut niciodata o reprezentare a artistilor, dar totusi, am fost sustinuta.

Ti-au vazut creativitatea si au incurajat-o.

Da, au vazut creativitatea, dar poate ca au vrut sa aiba pe cineva care face arta. Au vrut sa facem ceva diferit dar nu au stiut niciodata ca voi face ceea ce fac astazi. Cred ca este important sa aducem cat mai multa constientizare asupra profesiilor creative si artistice.

Sarah Andelman, consilier creativ al proiectului, are un fler aparte pentru desfasurarea unor povesti in spatiu si incurajarea entuziasmului la fiecare pas. 

Dupa ce a studiat istoria artei la École du Louvre, Sarah Andelman a co-fondat Colette in Paris in 1997. Timp de peste 20 de ani, magazinul a devenit renumit la nivel mondial pentru creativitatea si curatoriatul de avangarda, la intersectia dintre stil, design, arta si mancare. 

Dupa inchiderea Colette in 2017, Andelman a lansat JUST AN IDEA, o companie de consultanta si curatoriat care construieste punti intre diferite lumi si discipline, oferind expertiza in colaborari de brand si experiente de retail. In 2021, a infiintat editura JUST AN IDEA BOOKS.

Sunteti recunoscuta ca un geniu cand vine vorba de curatoriat si de crearea unui hub, a unei comunitati care construieste punti intre discipline, care aduce impreuna diferite aspecte ale artei si culturii. Care a fost punctul de plecare pentru Superpower Studios?

I-am adus impreuna pe acesti trei artisti, Eko, Chen si Aurélia, pentru a transpune munca lor, creativitatea lor cu piese Lego. Si avem un flux de parcurs de la vizitatori copii si copii mai mari, o experienta prin care ei pot realiza puterea jocului si a creativitatii in trei instalatii si moduri diferite.

Pare sa existe multa empatie in crearea unui spatiu ca acesta, pentru ca starneste creativitate, dar si incluziune. Din momentul in care incepi sa parcurgi experienta, te loveste ideea peretului de la intrare, numit galeria autoportretelor. Care este importanta acesteia in contextul instalatiei?

A fost important pentru noi, pentru copiii care vor veni, sa nu creada ca este o experienta ca intr-un muzeu unde te uiti si nu poti atinge. Am vrut ca ei sa participe. Este foarte frumos ca de la inceput iti dam piesele si este ca o pensula, tu esti invitat sa pictezi, adica sa iti faci autoportretul, avand libertate deplina. Nu exista nicio asteptare de a fi perfect. 

Parintii nu-si mai fac timp sa se joace cu copiii iar instalatia le reaminteste cat de important este. Traim intr-o lume in care ne intrecem non-stop in agitatie. Pentru mine, joaca este intotdeauna ultima, cand ar trebui sa fie prima. Stiu ca uneori e un efort sa spui: bine, opresc totul si ma asez si ne jucam, discutam si interactionam fara un ecran. Pe moment poate suna ca un efort, dar cu timpul iti dai seama cat de importante si speciale sunt aceste momente.

Sunteti renumita pentru abilitatea de a identifica tendintele si talentele emergente cu mult inainte ca acestea sa fie la moda. Ne puteti vorbi despre modul in care lucrati cu cei trei ambasadori globali Lego si care este cheia unei colaborari excelente? 

A fost o experienta fantastica sa ne intalnim cu totii in Billund si sa descoperim casa Lego. A fost minunat sa fim cu totii la aceeasi masa, pentru ca fiecare artist sa exprime ceea ce este important pentru el. Vrem sa le respectam stilul si ceea ce au facut in munca lor personala, si a fost foarte organic sa ne gandim la Chen cu copacii nostri roz si sa respectam stilul traditional al hartiei decupate. Aurelia a fost foarte interesanta pentru ca a realizat instalatii mari cu locuri de joaca si printuri moderne. Dar noi am avut aceasta camera foarte primitoare pentru o instalatie interactiva, a fost o noutate sa dezvolte aceste mese foarte jucause si cu un mesaj special. Iar pentru Eko, cred ca am gasit o modalitate fantastica cu un labirint in care ii respecta propria identitate, de a avea creaturile sale. Exista un mesaj puternic. Totul e organic, fiecare artist are propriul spatiu. Este, asa cum ati spus, o calatorie minunata din diferite aspecte ale creativitatii, diferite expresii artistice, complementare.

Ati fost intotdeauna mai mult decat un curator de arta. Sunteti un curator cultural genial, aduceti impreuna diferite lumi si culturi intr-un mod in care  o pot face foarte putini oameni. Cum abordati curatorierea? 

Va multumesc foarte mult pentru cuvintele dvs. frumoase. Dar nu stiu, eu caut intotdeauna talentele artistilor, cu o minte foarte deschisa si incerc sa lucrez cu ei la diferite proiecte in cazul in care are sens. Am facut recent un proiect special la Bon Marché, l-am invitat pe Jean Julien, cu care am lucrat in trecut la Colette, stiam ca va fi persoana potrivita pentru aceasta tema in jurul cartilor, deoarece a publicat o multime de carti pentru copii si are, de asemenea, acesti oameni de hartie. Asa ca am incercat sa raman mereu deschisa. 

Imi place sa descopar intr-o zi un artist din Coreea care face lumini. Am avut proiecte in Japonia, in Africa, cu artisti din intreaga lume, este important sa reprezentam lumea globala. Depinde in fiecare zi ce caut si unde isi are sensul.

Cum v-a influentat jocul din copilarie viata si cariera?

Imi amintesc ca desenam si petreceam ore in sir ascutind creioane de colorat. Este frumos. Am avut norocul sa am o gradina, deci as spune ca natura a fost importanta, dar nu-mi amintesc sa ma fi jucat cu papusi, de exemplu. Mama mea avea un magazin, asa ca mergeam mai mult la magazin sa ma joc, ma jucam de-a vanzatoarea, una dintre activitatile preferate. Si am avut noroc ca am putut sa continui dupa aceea. Dar vazandu-l pe fiul meu, care are 11 ani, si interactiunea lui cu Lego, ma distrez atat de mult si eu alaturi de el. Am intors pagina, am construit ceva si dupa aceea il las pe el sa construiasca orice cu piesele Lego, ca un puzzle, ca o carte de joc. Sunt atat de importante aceste momente in care nu te gandesti la nimic altceva si doar te joci, este foarte revigorant pentru creier si minte.

Dar acum este si un fel de joaca. Cand esti copil, te joci cu culorile. Acum va jucati cu toate culorile, dar intr-un mod diferit.

Pentru mine, este important sa am acest spirit ludic in tot ceea ce fac, sa nu iau totul prea in serios si sa aduc putina distractie si culoare, asa cum spuneti, in lumea noastra, ceea ce nu este usor. Asadar, cred ca este important sa luam o oarecare distanta de la toate, avem nevoie de asa ceva.

Care este rolul artei?

Arta este esentiala in viata noastra de zi cu zi. Arta este totul. Poate fi un mic ambalaj, poate fi o floare Lego sau poate fi o vizita la muzeu. Este ceva care aduce un pic de emotie, care iti ofera un pic de magie sau poezie si un moment in care sa te gandesti la lume intr-un mod diferit.

Alero Akuya este vicepresedinte al Global Brand Development in cadrul LEGO Group, unde valorifica puterea transformatoare a jocului pentru a inspira si dezvolta copiii. 

Cu accent pe storytelling, implicare digitala si experiente de brand imersive, Alero a semnat campaniile si experientele care duc LEGO Group in viitor, fiind creatoarea primei campanii de brand dedicata fetitelor: Play Unstoppable.

Anterior, a lucrat la Nike unde a orchestrat momente de referinta, cum ar fi „The 10”, lansarea colaborarii Nike cu Virgil Abloh, marcand un debut istoric pentru brand la New York Fashion Week si New York Made.

Superpower Studios invita familiile sa redescopere puterea jocului. Cum ati conceptualizat proiectul, spatiul si in ce mod incurajeaza invatarea creativa si ii ajuta pe copii sa isi exprime adevaratul sine?

In urma cu un an, am creat aceasta campanie, “Joaca este superputerea ta”, si a fost construita pe cateva lucruri. In primul rand, facem o multime de cercetari. Vrem cu adevarat sa intelegem cum este perceputa joaca, cat de des se joaca familiile, cat de des se joaca copiii, iar ceea ce am descoperit este ca doua din cinci familii nu au acces la locuri sigure pentru a se juca.

Si am mai descoperit ca una din cinci familii nu se joaca deloc. Stim ca copiii invata cel mai mult prin joaca, cel putin asta ne spun ei. Asadar, am vrut sa ne gandim cum se face ca jocul ramane in urma si devine o prioritate secundara si cum le putem reaminti oamenilor ca in fiecare dintre noi exista o superputere unica numita joc, care ne unifica, ne conecteaza, ne permite sa invatam, sa rezolvam probleme, sa fim mai increzatori, mai rezistenti, sa invatam sa comunicam mai bine unii cu altii. Asadar, acesta este impulsul campaniei. 

Apoi, cand ne-am gandit sa dam viata acestei experiente, ne-am intrebat cum putem prezenta modul in care jocul este, de asemenea, o sursa de incluziune sociala? Asa ca am identificat creatori din intreaga lume care nu sunt doar artisti grozavi, ci si oameni carora le pasa de comunitatile lor si care sunt alaturi de tinerii din comunitatile lor respective. Asa ca am gasit-o pe Chen din China, Aurelia din Paris, precum si Echo din Canada, cu radacini ghaneze, si apoi am lucrat cu Sarah pentru a incepe sa organizam impreuna aceasta experienta. Si cand i-am adus pe toti la Billund, in Danemarca, am constatat ca fiecare avea medii si experiente diferite si, in mare parte, nu vorbeau neaparat aceeasi limba. Dar totusi parea sa existe acest unificator natural, universal, care era jocul, si puteau sa comunice prin creatii si sa inceapa sa spuna povestea lor unica, dar sa o faca impreuna.

Ai condus o multime de initiative de impact pentru grupul LEGO. Cum demonstreaza aceste programe puterea transformatoare a jocului, in special in acest domeniu al deblocarii creativitatii si a abilitatilor esentiale pentru copii?

Cred ca ceea ce am vrut sa facem in mod special cu aceasta activare aici, Superpower Studios, am vrut sa rasturnam aproape un spatiu pe dos. Parisul este cunoscut pentru unele dintre cele mai uimitoare muzee si galerii de arta din lume. Dar cand intri intr-o galerie de arta, ti se spune sa te uiti la aceasta arta frumoasa. Dar, bineinteles, sa nu o atingi pentru ca nu vrei sa o strici. Si ne-am gandit cum ar fi sa trecem experienta prin ochii unui copil? Ei bine, probabil ca ar fi o experienta practica. Si nu numai ca ar fi practic, dar ai deveni artist, nu-i asa? Ai deveni arhitectul jocului. Asa ca ne-am gandit sa aratam cum jocul poate lua ceva ce s-ar putea intalni saptamanal, dar sa-l intoarca complet pe dos si sa conduca cu experiente de joc.

Vorbind de superputeri, grupul Lego isi arata superputerea lasand in urma o mostenire frumoasa printr-un parteneriat cu La Villette, un proiect in care va avea impact asupra a 80.000 de copii defavorizati din Paris, din cele mai dezavantajate zone ale orasului. Poti vorbi despre impactul acestei initiative? Pentru ca mi se pare minunat. 

Ceea ce vrem sa facem, intotdeauna, este sa ne asiguram ca aducem experiente foarte distractive, jucause, cum ar fi Superpower Studios, dar este foarte important sa ramana in urma si o mostenire a jocului. Deci, aproximativ 99% din piesele pe care le vedeti aici — si apropo, sunt aproximativ 2,8 milioane de piese care au fost folosite pentru a construi aceasta experienta —, toate vor fi donate catre La Villette. Iar noi vom colabora cu ei pentru a crea programe pentru cei 87 000 de copii in urmatorii doi ani. Acest lucru demonstreaza durata de viata a angajamentului nostru fata de copiii din oras, dar si valoarea pieselor Lego si modul in care acestea pot fi folosite din nou si din nou pentru a aduce bucurie si creativitate in viata copiilor.

Si acest proiect exista in alte forme, poate implementat in alte parti ale lumii?

Da. Diferite piete din intreaga lume sunt in curs de activare. Avem echipe in Ungaria, in Germania, in Australia, in China, care isi activeaza propriile studiouri de superputeri si le aduc la viata in mai multe orase. Dar va puteti astepta sa ne vedeti prezentandu-ne prin prisma experientei si aducand mereu la viata noi forme de joc. Mai recent, dupa cum stii, am colaborat direct cu ONU pentru ratificarea Zilei Internationale a Jocului, iar acesta este angajamentul nostru de a pleda pentru joc si de a ne asigura ca este pe ordinea de zi pentru a putea avea, in cele din urma, orase prietenoase cu copiii, ca putem avea locuri de joaca integrate in comunitatile din intreaga lume.

E: Ati sustinut jocul echitabil prin diverse initiative, inclusiv campania Play Unstoppable, axata pe fete. Cum se asigura Grupul Lego ca copiii din toate mediile au acces la aceste experiente de joaca creative si incluzive?

Privind in viitor, ce rol crezi ca va juca digitalul in experientele imersive dar si in viitorul educatiei si al dezvoltarii creative?

Este important ca copiii sa nu descifreze intre jocul fizic si cel digital. La Lego Group, ii spunem joc fluid si incercam mereu sa concepem noi experiente de joc care sa le permita copiilor sa experimenteze jocul Lego intr-un mod transparent, indiferent de tabara in care te afli si sa fie intr-adevar o experienta conectata.

Jocul este locul in care copiii isi gasesc agentivitatea, nu? Asa ca vrem sa le reamintim ca acest lucru este intotdeauna la dispozitia lor. Nu exista un mod corect sau gresit de a te juca sau de a crea ceva. Este doar calea ta, experienta ta. Si cu fiecare incercare, inveti ceva nou si cresti si devii mai bun.

Dar tie cum ti-a influentat joaca din copilarie abilitatile creative si viata?

Cred ca joaca din copilarie este piatra de temelie a succesului meu. Am fost intotdeauna incurajata sa-mi impartasesc ideile, asa ca am scris multe povesti in copilarie, iar tatal meu ma punea sa le prezint sau sa spun povestea in fata familiei. Imi placea sa dansez si sa interpretez. Asadar, notiunea de exprimare, indiferent cum ar arata aceasta, libertatea de a ma exprima a fost ceva ce am gasit in joaca, ceva care m-a facut sa ma simt libera sa imi exprim ideile ca profesionista in prezent. Cred ca este vorba despre a te lasa inspirat si de a exprima inspiratia pe care ai intalnit-o. Cred ca a fost esential pentru succesul meu.

Ma gandeam ca jobul tau este aproape incredibil, meseria ta este sa ii faci pe copii fericiti. Este ceva atat de rar, sa lucrezi intr-un proiect in care toti oamenii si toti copiii zambesc incontinuu. 

Da, se aprind imediat toti. Toti copiii din viata mea imi spun “matusa Lego”.

Si presupun ca trebuie sa mergi cu cadouri tot timpul.

Desigur, desigur. Dar desigur.

*

Mai multe despre Superpower Studios puteti citi mai jos.

Reportaj de la Paris. LEGO a deschis Atelierul Superputerilor, o experienta interactiva cu instalatii spectaculoase, create de artisti din jurul lumii. Initiativa incurajeaza copiii si parintii sa se joace impreuna, in spatii fizice.