Gustav Klimt, unul dintre cei mai importanti artisti vienezi moderni, a devenit cunoscut in istoria artei datorita picturilor sale in care folosea cantitati impresionante de foita de aur. Lucrarile sale bogat decorate, adesea erotice sau senzuale, reprezentand deseori femei si uneori barbati, au devenit adevarate repere pentru artistii noilor generatii si sunt astazi recunoscute in toata lumea. 

Cea mai faimoasa capodopera a sa, „Sarutul”, realizata intre 1907 si 1908, a devenit un simbol al perioadei sale aurii, cand foita de aur a ocupat un spatiu predominant in panzele sale, incepand cu lucrarea „Pallas Athene” din 1898 si continuand pana la lucrarile realizate in 1909. In spatele acestei obsesii pentru aur, opulenta si stralucire, se afla o poveste mai putin stiuta despre viata si cariera lui Klimt.

Pe parcursul vietii sale, Klimt a pictat peste 200 de panze si a desenat zilnic, 4000 din desenele sale au supravietuit pana in prezent. Artistul a murit la 55 de ani in urma gripei spaniole.

Pictorul a respins stilurile traditionale si a abordat in schimb maniere si tehnici interdisciplinare de lucru, astfel a introdus si foita de aur in lucrarile sale. Pentru inceput, a folosit aurul in panzele sale pentru a reprezenta armuri. 

In 1902 a pictat un cavaler in armura aurita, mai intai in „Friza Beethoven”, care a fost prezentata publicului in acelasi an, cu ocazia celei de-a 14-a expozitii a Secesiunii vieneze, si mai apoi in 1903 prin lucrarea „Cavalerul auriu”. 

Pasiunea pentru aur provine din afacerea familiei sale. Tatal era orfevru si gravor, un aspect cu rol crucial in dezvoltarea practicii artistice a lui Klimt si in folosirea aurului ca material de lucru in picturi. Artistul a colaborat in decursul carierei sale cu fratii sai, Ernst si Georg, ambii avand o educatie artistica si o inclinatie spre artele decorative.

Folosirea aurului in picturile sale a fost inspirata de munca cu fratii sai. Klimt a creat o companie cu acestia pentru a prelua comenzi, inclusiv pentru lucrari decorate excesiv cu foita de aur.

Georg Klimt a lucrat si ca gravor si a creat in 1897 usile principale ale faimoasei cladiri Secession din Viena. Gustav i-a comandat inclusiv rame fratelui sau mai mic, cum este cazul celei folosite pentru „Pallas Athena”. 

De asemenea, interesul lui Klimt pentru aur vine si din pasiunea sa pentru iconografia religioasa din epoca bizantina. In 1903, Klimt a facut calatorii de studiu la Venetia si Ravenna, in Italia. A fost impresionat de mozaicurile stralucitoare din Ravenna pe care le descria drept „incredibil de uimitoare” intr-o scrisoare transmisa partenerei sale, Emilie Flöge. 

Istoricii de arta au descoperit inclusiv ca pictorul prelua structurile compozitionale ale portretelor bizantine, cum e cazul figurii Imparatesei Teodora care a inspirat portretul lui Adele Bloch-Bauer creat de Klimt in 1907.

Castelul Peles are o colectie impresionanta de lucrari realizate de Gustav Klimt, Ernst Klimt si Franz Matsch dar si copii dupa cei mai mari maestri ai picturii.

In anul 1879 cand lucrarile de constructie ale Castelului Peles erau reluate cu mare avant, la Viena, Gustav Klimt, Ernst Klimt si Franz Matsch fondau atelierul de pictura Künstlerkompagnie. In 1883, anul inaugurarii castelului Peles, cei trei artisti au primit prima mare comanda, concretizata in realizarea a 26 lucrari destinate decorarii resedintei de vara de la Sinaia a Regelui Carol I al Romaniei. Pana in prezent, castelul Peles este singurul muzeu din Romania care pastreaza in patrimoniul sau pictorul creatorilor austrieci.

Lui Klimt ii sunt atribuite lucrarile „Primavara” care este amplasata in stanga lojei regale din Sala de teatru a castelului dar si pandantul “Vara” din aceeasi sala. Klimt a semnat si „Portretul lui Johann Georg, Principe de Hohenzollern” flancat de „Eitel Friedrich VII” si „Philip Friedrich Christoph”, aflati in Casa scarii de onoare.

Regele Carol I si-a creat, conform unei politici culturale specifice secolului al XIX-lea si conform propriului sau gust, o pinacoteca privata. Ea cuprindea atat galeria de tablouri vechi cat si galeria de copii. Copiile dupa opere de artisti celebri erau un lucru tipic secolului al XIX-lea, reprezentand expresia unui anume gust pentru pictura veche.

La comanda regelui s-au realizat in intervalul 1880-1910, aproximativ 100 de copii identificate de curatorii muzeului, dupa lucrari celebre, repere ale istoriei artei si picturii din scolile venetiana, flamanda, germana si franceza: Boticelli, Raffaello, Correggio, Titian, Velázquez, Murillo, Rubens, Anton van Dyck, Rembrandt, Hans Holbein, Albrecht Dürer, Rogier van der Weyden, Tintoretto, Fra Filippo Lippi si Ribera.

Lui Gustav Klimt ii este atribuita copia din 1885 „Portretului Isabellei d’Este” dupa Titian. Create in acelasi an, Ernst Klimt figureaza in galeria de copii cu doua tablouri: „Tanar comandant de osti” dupa Anton van Dyck si  „Ecaterina Cornaro„ dupa Titian.