Halloween-ul este sezonul celebrarii infricosatorului si macabrului. De la filme de succes la romane infricosatoare si atractii in case bantuite, groaza este o mare afacere. De fapt, cererea pentru ceea ce oamenii de stiinta numesc „consum contrahedonic” – cautarea de experiente sau produse menite sa evoce emotii negative – a crescut in ultimele decenii, devenind una dintre cele mai raspandite si profitabile forme de divertisment.

Cercetatori din toata lumea au incercat sa stabileasca de ce unii oameni adora sa fie speriati.

Profesorul asociat Haiyang Yang, cercetator in stiinte comportamentale la Johns Hopkins Carey Business School, exploreaza factorii care determina luarea deciziilor.El si colegul sau Kuangjie Zhang de la Universitatea Tehnologica Nanyang din Singapore au analizat motivele pentru care unii oameni abia asteapta sa se sperie.

Potrivit acestor cercetatori, stimularea este una dintre fortele motrice din spatele consumului de groaza. Expunerea la acte terifiante, cum ar fi povestile despre posedarea demonica sau infestarea extraterestra, poate fi stimulanta atat mental, cat si fizic. Aceste experiente pot da nastere atat la sentimente negative, precum frica sau anxietatea, cat si la sentimente pozitive, precum entuziasmul sau bucuria. Si avem tendinta de a simti cele mai pozitive emotii atunci cand ceva ne face sa le simtim pe cele mai negative.

Divertismentul horror poate oferi, de asemenea, o experienta inedita, precum o apocalipsa zombie, care nu se intampla neaparat in lumea reala. In acelasi timp, divertismentul horror este o modalitate sigura de a satisface curiozitatea legata de latura intunecata a umanitatii, prin intermediul unor povesti si personaje care se confrunta cu cele mai intunecate parti ale conditiei umane.

Cercetarile sugereaza ca cei care se bucura de acest gen au un „cadru de protectie” psihologic care se imparte in trei categorii.

Prima este un cadru de siguranta. Vizionarea unui film sau a unui serial horror presupune ca trebuie sa fim constienti ca suntem in siguranta si ca entitatea malefica este la distanta si nu ne poate rani.

A doua categorie a cadrului de protectie implica un sentiment de detasare. Trebuie sa ne amintim ca ceea ce vedem nu este real—este doar o interpretare actoriceasca excelenta, efecte speciale si regie artistica.

In cele din urma, cadrul de protectie implica simtul nostru de control si increderea ca putem gestiona pericolele intalnite. Putem simti in continuare o emotie intensa de la o sperietura buna daca avem incredere ca putem controla si depasi pericolul perceput.

Pentru a savura atmosfera infricosatoare, nu trebuie sa avem toate cele trei cadre. Totusi, lipsa unuia sau a mai multora tinde sa ne indeparteze de aceasta idee.

Yang si Zhang au analizat datele de box office din 82 de tari si au descoperit ca persoanele din tarile cu un PIB pe cap de locuitor mai ridicat au urmarit mai multe productii horror. Acest lucru nu era valabil pentru genuri precum romantismul. Prin studii suplimentare, au constatat ca oamenii din tarile mai putin bogate au mai putine resurse care sa le ofere un sentiment de control asupra circumstantelor lor. Acest lucru poate diminua senzatia de control necesara pentru a se bucura de horror.

Asadar horror-ul este un gen polarizant. In timp ce un grup de cititori ar putea gasi captivant suspansul fiecarei intrigi, altii ar putea gasi continutul prea deranjant si ar evita genul cu totul. Alti cititori se situeaza la mijloc, avand tendinta de a merge inainte si inapoi intre cele doua extreme.

Daca sunteti un cititor obisnuit al genului, probabil stiti ca unele dintre cele mai bune carti horror declanseaza o reactie viscerala, motiv pentru care autori precum Stephen King si Mary Shelley sunt foarte respectati pentru aceasta meserie.

Cateva romane horror clasice au stabilit standardul pentru romanele de dupa ele -au devenit repere pentru romanele publicate in ultimul deceniu. Unele dintre cele mai bune dintre aceste romane includ Frankenstein (1818) de Mary Shelley, Dracula (1897) de Bram Stoker si The Shining (1977) de Stephen King. Toate aceste carti au depasit limitele in felul lor, creand o schita pentru viitorul acestei categorii literare. Aceste romane nu numai ca ne-au dat fiori pe sira spinarii, dar au influentat si modul in care povestile de groaza sunt create si intelese.

Povestile horror reflecta vremurile in care sunt create: la fel cum victorienii reprimati erau fascinati de vampiri, noi par sa fim atrasi de tehnologie, zombi, distopii si teroarea psihologica.

Suntem curiosi in legatura cu frica. Cand citim carti care ne sperie, avem posibilitatea de a explora temerile noastre. Daca o facem, fie plecam cu convingerea ca monstrii pot fi invinsi, ca padurea nu este nesfarsita si ca intunericul poate fi alungat, fie – cel putin – ne gasim cu un pas mai aproape de lumina.