Turta dulce este unul dintre cele mai facile si rapide deserturi pe care le puteti incerca in acest sezon rece. Este un simbol al sarbatorilor care va transporta in copilarie prin aromele inconfundabile de scortisoara si cuisoare, dar si un preparat care a incantat generatii intregi. Aceste fursecuri sunt nelipsite de pe mesele festive, din pachetelele pregatite de sarbatori pentru cei dragi, iar uneori sunt folosite si ca decoratiuni pentru bradul de Craciun. 

In pregatirile din ce in ce mai intense pentru sarbatori, mai jos va recomandam o reteta traditionala de turta dulce — incercata de mai multe ori de echipa noastra —, cu ingrediente la indemana, pentru a aduce aroma sarbatorilor in casele dvs. Va invitam sa descoperiti mai jos istoria bogata si originile acestui preparat. 

Aceasta reteta de turta dulce traditionala este usor de preparat in casa, poate fi o activitate relaxanta in familie care sa va introduca in atmosfera de sarbatoare. Fursecurile vor fi o gustare delicioasa, moi la interior si crocante la exterior. 

Aluatul de turta dulce se face rapid, iar fursecurile se coc intr-un timp scurt. In functie de preferinte, puteti adauga mai multe sau mai putine condimente.

Instructiuni:

Incepeti prin a amesteca intr-un bol mare faina, bicarbonatul, sarea si amestecul de condimente. In alt bol, bateti cu ajutorului mixerului untul la viteza medie timp de un minut sau pana cand ajunge la o consistenta cremoasa. Adaugati zaharul brun si melasa si amestecati la viteza medie spre mare pana cand se omogenizeaza. Daca este necesar, opriti mixerul din cand in cand pentru a curata peretii bolului.

In acelasi bol, adaugati oul si extractul de vanilie si mixati la viteza mare timp de 2 minute. Este posibil ca amestecul sa se separe, insa acest lucru este normal. Ulterior, adaugati toata cantitatea de faina si condimente peste compozitie si incepeti sa framantati usor cu ajutorul unei spatule. Daca devine dificil cu spatula puteti framanta si cu mana. Veti obtine un aluat gros si putin lipicios, separati-l in doua parti egale si infasurati fiecare jumatate in folie de plastic.

Presati aluatul pentru a obtine un disc si puneti ambele bucati la frigider timp de cel putin o ora. Daca nu doriti sa coaceti turta dulce in ziua respectiva, puteti pastra aluatul la frigider peste noapte sau pana la 3 zile. 

Pentru coacere, preincalziti cuptorul la 180°C si pregatiti 2 sau 3 tavi, tapetati-le cu hartie de copt si puneti-le deoparte. Dupa ce aluatul s-a racit bine, scoateti un disc si transferati-l din folie pe o suprafata de lucru bine fainata. Intindeti aluatul cu ajutorul unui sucitor pentru a obtine o grosime de 6mm. Pentru a evita craparea pe margini sau sfarmarea aluatului in timp ce il rulati, va recomandam sa-l rotiti sau sa-l ridicati din cand in cand.

Dupa ce ati intins aluatul, folositi formele preferate pentru fursecuri si taiati-l. Asezati bucatile obtinute pe tavile cu hartie de copt la o distanta de cel putin 2 cm intre ele. Rulati si taiati aluatul in continuare pana cand il utilizati pe tot. Resturile pot fi imbinate si intinse din nou pentru taiere. 

Coaceti fursecurile timp de 11 minute. Daca formele de taiat sunt mai mici de 10 cm, coaceti turta dulce pentru 9 minute, iar daca sunt mai mari de 10 cm, pentru 12 sau chiar 13 minute. In functie de cuptor, s-ar putea sa fie nevoie sa rotiti tava dupa primele 5 minute de coacere. De asemenea, este important de retinut ca fursecurile vor fi mai crocante si mai tari cu cat vor sta mai mult in cuptor. 

Dupa ce le-ati scos din cuptor, lasati turta dulce la racit timp de 5 minute pe foaia de copt, ulterior transferati bucatile pe un suport de racire. Daca doriti sa o decorati, puteti face o glazura rapida din zahar pudra amestecat cu putin albus pentru a obtine o pasta, aceasta poate fi colorata cu diversi pigmenti alimentari si transferata intr-un pos cu duza mica care poate fi utilizat pentru ornamentare. 

Turta dulce se patreaza in cutii metalice si poate fi consumata in termen de o saptamana, fiind la fel de gustoasa. Pe masura ce sta depozitata, aroma sa va deveni din ce in ce mai pregnanta.

Dincolo de gustul intens si placut, turta dulce are o poveste fascinanta care a evoluat de-a lungul timpului. Acest desert este originar din antichitate si se afla pe mesele de sarbatoare ale europenilor inca din secolul al XII-lea.

Termenul de turta dulce vine din cuvantul latin ”zingiber”, preluat in franceza veche ca ”gingebras” si folosit pentru a descrie ghimbirul conservat. Ulterior a fost atribuit unui tip de desert pentru care se foloseste miere si condimente. In prezent, exista diverse variante de turta dulce insusite de culturi din toata lumea. Francezii au ”pain d’épices” — paine cu condimente —, germanii au ”pfefferkuchen”, iar polonezii, ”piernik”. 

Istoria turtei dulci incepe in antichitate, primele mentiuni fiind descoperite la egiptenii care preparau o paine condimentata pe care o acopereau cu miere. Variatii ale acesteia s-au descoperit si la greci si romani care pretuiau mierea si foloseau diverse condimente pentru a imbunatati aroma aluatului. O reteta similara, denumita ”Mi-kong” a fost descoperita si in China, dateaza din secolul al X-lea si este descrisa ca o paine cu miere si condimente folosita pentru soldatii dinastiei Tang. In secolele al XII-lea si al XIII-lea Mi-kong era folosita si la ratiile razboinicilor lui Ginghis Han, in acest mod se presupune ca preparatul a ajuns in lumea araba. 

Ulterior, in timpul cruciadelor din secolele al XII-lea si al XIII-lea, a fost descoperita si de europeni si a fost raspandita rapid prin intermediul ordinelor de calugari cistercieni din Germania, in special in orase precum Ulm (cu prima mentiune in 1292), München si mai ales Nürnberg. In aceasta perioada s-a consolidat reteta clasica de turta dulce, dupa ce au fost incercate mai multe condimente si metode de preparare.

Din Evul Mediu, turta dulce a devenit un desert festiv, servit pentru a indulci oaspetii. Omuletii de turta dulce au devenit o forma traditionala pentru aceste fursecuri in secolul al XV-lea.

Dincolo de gustul dulce, in perioada Renasterii, turta dulce era utilizata si cu un scop practic pentru festinul de sarbatori. Era servita la finalul mesei pentru a facilita digestia si improspata respiratia. Ghimbirul era cunoscut drept un aliment benefic pentru digestie, care diminueaza durerile gastrice. 

Din Germania reteta a fost preluata de francezi si belgieni, iar ulterior de popoarele nordice din Scandinavia. Fiecare regiune si-a dezvoltat propriile variatii, bazate pe condimente populare la nivel local. 

Primele variante de turta dulce in forma de omuleti au fost realizate de calugarii cistercieni din Alsacia in jurul anului 1432, iar primii maestrii de ”pains d’épiciers” s-au stabilit in Reims in secolul al XIV-lea si erau renumiti in regatul francez. Ulterior, la Dijon a fost creata o varianta mai dulce a acestui desert, cunoscuta sub numele de ”nonnettes”. 

De-a lungul anilor, accesibilizarea pretului la condimente si la zahar a dus ca acest preparat fin sa devina popular in intreaga Europa. Ulterior, a fost preluat de colonistii britanci si francezi si transmis in Nordul si Sudul Americii. Reteta este mentionata pentru prima data in America in cartea de bucate ”American Cookery” scrisa de Amelia Simmons in 1796. Ulterior, in SUA a devenit un desert nelipsit de sarbatori, fiind decorat extravagant cu glazura de zahar, in diferite culori si cu modele complexe si spectaculoase. 

Casuta de turta dulce a aparut in Germania, prin 1800, dupa povestea fratilor Grimm, „Hansel si Gretel”.

Dupa ce fratii Grimm au descris o casa decorata cu bomboane si creme, brutarii germani au inceput sa coaca turta dulce si sub forma de casute.

50 de arhitecti si designeri au creat o macheta comestibila a Londrei folosind turta dulce. Este prezentata in cadrul unei expozitii spectaculoase cu 70 de constructii si figurine din turta dulce, realizate manual.