Un nou studiu afirma ca Michelangelo a reprezentat-o pe Maria Magdalena in fresca “Judecata de Apoi” din Capela Sixtina. Pictura include peste 300 de figuri, inclusiv un autoportret al lui Michelangelo, iar Iisus se afla in centrul ei.
Cu aproape 7 milioane de vizitatori in 2023, frescele de Michelangelo in Capela Sixtina sunt printre cele mai cunoscute din lume. De aceea, interesul cercetatorilor pentru misterele pe care inca le ascund picturile, mai ales ca exista multe nedumeriri in acest sens.
Recent, Sara Penco, restauratoare si cercetatoare de origine italiana, a publicat o carte in care sustine o singura teorie majora: personajul imbracat cu drapaje galbene din “Judecata de Apoi” este o reprezentare a Mariei Magdalena.
Cele peste 300 de figuri din Judecata de Apoi (1536-41) alcatuiesc un tablou complex al crestinismului.
Fresca este dispusa pe peretele altarului Capelei Sixtine si reprezinta a doua venire a lui Hristos si judecata finala a lui Dumnezeu asupra umanitatii. Mortii invie si se ridica pentru a-si primi sentintele in timp ce judecatorul Hristos este inconjurat de ingeri. Majoritatea figurilor pictate de Michelangelo sunt de sex masculin, fiind reprezentat nud in mod initial. Ulterior, papii si crestinii s-au revoltat iar partile intime au fost acoperite cu drapaje, o parte dintre acestea fiind sterse in timpul restaurarilor recente.
Lucrarea a fost realizata pe parcursul a patru ani, la 25 de ani dupa ce Michelangelo finalizase tavanul Capelei Sixtine, cand avea aproape 67 de ani.
In centrul frescei este reprezentat Hristos, insotit de Fecioara Maria, iar in jurul lor se afla Ioan Botezatorul, Sfantul Petru si un grup de sfinti. Deasupra sunt ingerii, dedesubt sunt damnatii torturati.
Totusi, identitatea Mariei Magdalena, prima persoana care l-a intalnit pe Iisus dupa invierea sa, a ramas necunoscuta. Unii au crezut ca femeia controversata a fost omisa cu totul de catre Michelangelo insa Sara Penco sustine ca Maria Magdalena ar fi fost o figura prea centrala in viziunea crestina pentru a fi omisa de Michelangelo.
In 2012, in timp ce citea texte despre Capela Sixtina, Penco a devenit interesata de modul in care cercetatorii au identificat personajele din fresca, mai ales ca Michelangelo nu a lasat o cheie de citire a lucrarii de dimensiuni colosale — 13.7 m × 12 m. Astfel, i-a atras atentia o femeie cu parul auriu si o rochie galbena, aflata in spatele unei cruci de lemn, din partea dreapta a picturii.
„Sunt ferm convinsa ca aceasta este Maria Magdalena. Intimitatea cu crucea, rochia galbena si parul blond, dar si intregul context in care Michelangelo plaseaza aceasta figura pentru a sublinia importanta ei.”, a declarat Penco la Roma, zilele trecute, in cadrul unui eveniment care anunta lansarea lucrarii cartii “Maria Maddalena nel Giudizio del Michelangelo”.
Penco argumenteaza ca identificarea personajului ar fi certificata de apropierea fata de Hristos si fata de cruce.
In Biblie, Maria Magdalena este printre discopolii lui Iisus cei mai des mentionati in evanghelii ca fiind prezenta la rastignire dar si prima persoana caruia acesta i se arata dupa inviere.
In reprezentarea lui Michelangelo, personajul feminin in galben saruta crucea pe care o poarta Hristos care priveste paternal in jos spre ea. Penco sustine ca este o apropiere descrisa in Biblie cand se mentioneaza ca Maria Magdalena se opreste langa cruce in timpul Patimilor, ramane langa mormant, il vede pe Iisus dupa inviere si anunta vestea apostolilor.
Apoi, Penco mentioneaza galbenul socant al rochiei femeii, o culoare care evoca tradarea, pacatul si nebunia, caracteristici asociate in mod obisnuit cu Maria Magdalena — alteori era reprezentata in rosu, culoarea invierii. Scopul apropierii nu este de a condamna femeia — din care apostolul Marcu sustinea ca Iisus ar fi scos sapte demoni —, ci de a reaminti privitorului propriile imperfectiuni. Se transmite mesajul ca ispasirea si mantuire sunt posibile celor care se apropie de Hristos si este un exemplu pe care Michelangelo, ingrijorat de propria ispasire, ar crede ca trebuie sa il avem in vedere. Astfel, ipoteza este ca privirea Mariei nu este indreptata catre Iisus, ci catre privitori.
„Ea este o pacatoasa, care este primita de Hristos, purtatorul crucii, si indreptata spre calea mantuirii. In viziunea haotica si angoasata pe care Michelangelo o pune in scena in Capela Sixtina, detaliul Mariei Magdalena alaturi de Hristos Mantuitorul este cheia intelegerii unui mesaj pe care Michelangelo si-l adreseaza lui insusi si pe care il transmite ca mostenire umanitatii.”, scrie curatorul Asia Graziano in introducerea cartii.
Penco nu este prima cercetatoare care isi propune sa revolutioneze ceea ce se stie despre “Judecata de Apoi” a lui Michelangelo. Luna trecuta, istoricii de arta si expertii medicali au colaborat la o lucrare care a identificat noduli si un mamelon incretit ca indicand o femeie cu cancer la san ca fiind reprezentata in pictura.
S-au scris numeroase carti si studii despre pictura, poate cele mai interesante teorii sunt despre autoportretele neobisnuite pe care Michelangelo le-a inclus intr-o scena de importanta majora pentru crediniciosi. Se vorbeste despre cel putin un autoportret care sustine ideea Sarei Penco legata de grija geniului Michelangelo pentru propria mantuire, trecut de 60 de ani la momentul respectiv, reflectand asupra mortalitatii si a pacatelor sale. Este vorba despre pielea jupuita pe care o tine in mana Sfantul Bartolomeu.
Mai jos puteti descoperi mai multe despre misterele picturilor din Capela Sixtina.