Cornel Ilie si trupa VUNK sunt piloni importanti ai muzicii pop-rock romanesti, cu o cariera ce se intinde pe o perioada de mai bine de 30 de ani. In urma cu mai putin de doua luni, Nicu Sarghea, tobosarul grupului, a murit din cauza unui accident vascular cerebral.

In ciuda acestei pierderi tragice, VUNK pregateste un concert inovator intitulat VUNK Simfonic, ce imbina rock-ul cu muzica simfonica. Va avea loc intr-o zi simbolica, pe 14 februarie, de Ziua Indragostitilor, dar va vorbi despre mai multe tipuri de iubire, nu doar despre amorul dintre oameni. In cuvintele lui Cornel, va fi despre “iubirea de oameni, iubirea de viata, iubirea pentru ceea ce faci in viata ta si, mai ales, despre iubirea de sine.”

Formata in 1994, VUNK a lansat pana acum 10 albume, printre care „VUNK” (2001), „De la capat” (2006) si „De luni pana duminica” (2022), fiecare marcand evolutia stilistica a trupei. 

Hituri precum „Pleaca”, „1000”, „Vino la mine” si „Camasa” au ramas imnuri ale unei intregi generatii si au consolidat statutul trupei ca una dintre cele mai iubite trupe din Romania. VUNK este cunoscuta pentru abilitatea de a imbina teme emotionale profunde cu un sound accesibil si autentic, devenind un simbol al muzicii care spune povesti.

Reusitele lui Cornel Ilie s-au tradus in discuri vandute, mii de concerte cu public numeros, din cluburi mici pana pe stadioane dar poate cel mai mare castig este longevitatea. Daca va ganditi la toate schimbarile tehnologice si stilurile muzicale care au fost la moda in ultimii 30 de ani, va puteti imagina si cat de greu este sa te mentii pe nisipuri miscatoare. VUNK a reusit sa se reinventeze la nivel de imagine, sunet si abordare, pastrand totusi esenta si onestitatea muzicii si versurilor scrise sub forma unor povesti personale.

Mai jos gasiti un interviu in care Cornel Ilie povesteste atat despre cum se leaga proiectul Vunk Simfonic de momentele sale de rascruce dar si despre impactul personal al pierderii unui prieten atat de apropiat ca Nicu, cum l-a schimbat relatia cu copiii lui si cum exploreaza teme ce tin de iubire si regasire prin muzica sa. Este o discutie onesta si profunda despre arta, tehnologie si viata.

Biletele pentru Vunk Simfonic sunt disponibile aici.

Ce a inspirat ideea acestui proiect Vunk Simfonic si de ce acum?

In 2018 am avut prima experienta cu un concert simfonic, pus atunci in scena la Arenele Romane. Acum, imediat dupa ce am si sarbatorit 30 de ani de la primul nostru concert pe bilete, mi s-a parut foarte potrivit sa punctez momentul asta si printr-o forma de expresie artistica pe care o iubesc enorm, muzica interpretata cu o orchestra simfonica.

In acesti sapte ani, de la primul nostru concert simfonic, am mai scris doua albume, am lansat multe cantece si imi doream foarte tare ca pe unele dintre ele sa le pot canta si auzi si asa, mai ales ca intr-un astfel de context putem canta si cantece mai conceptuale, cu structuri si armonii mai complexe, care nu-si gasesc locul potrivit in cluburi sau piete publice.

Ai spus ca va fi „o seara despre iubire, povesti spuse prin muzica si emotii”. Cum ai transpus acest concept in selectia pieselor si in colaborarea cu orchestra dirijata de Simona Strungaru?

Concertul va fi in seara zilei de 14 februarie, cand cele mai multe dintre cupluri celebreaza Valentine’s Day, insa noi vrem sa povestim mai apasat despre iubire, in general. Iubirea de oameni, iubirea de viata, iubirea pentru ceea ce faci in viata ta si, mai ales, despre iubirea de sine. Este un concert care este gandit si pentru cei care sunt sau se simt singuri, neintelesi, neacceptati, asa ca am ales cantece care sa vorbeasca despre toate aceste forme de iubire, nu doar cea cu inteles de amor dintre doi oameni.

Ati reinterpretat multe hituri VUNK in cheie simfonica. A fost vreo piesa care ti-a dat batai de cap in aceasta transformare? 

De cap, nu, dar o sa-mi dea batai in plus de inima cand ma voi bucura de momentul in care vom canta „Doina fara doi”, un cantec total atipic si pentru VUNK si pentru muzica romaneasca din ultimii multi ani. Si aici ma refer si ca durata si ca structura, ca productie muzicala si chiar si mesaj. Este cantecul de care sunt cel mai fericit ca m-a ales pe mine sa il povestesc si mandru de mine ca am fost atent si nu l-am lasat sa treaca pe langa mine, sa ajunga la altcineva sa il scrie.

A existat vreo melodie care, odata regandita, a capatat o alta dimensiune pentru tine?

Toate cantecele sunt orchestrate de prietenul nostru George Natsis si, de fiecare data cand imi trimitea mesaj sa ascult ce-a mai lucrat, ma bucuram mereu ca un copil care asteapta sa deschida un cadou.

Am cantat „1000” in multe feluri de cand am lansat-o, dar in varianta simfonica de la acest concert cred ca este cea mai frumoasa de pana acum.

„VUNK Simfonic” poate fi privit si ca un nou capitol in povestea trupei. Te-ai gandit sa extinzi acest concept intr-un turneu sau chiar intr-un album live cu aceasta versiune a pieselor?

Imi doresc foarte mult sa mergem cu acest concert si prin tara si cu siguranta o vom face, dar nu stiu daca intr-o forma asa de organizata, ca parte dintr-un turneu, pentru ca depindem si de programul filarmonicilor din tara, unde am putea tine aceste concerte.

Vom inregistra in mod sigur concertul si vom vedea pe urma daca il lansam si in forma audio pe streaming.

In muzica ai fost mereu un storyteller, iar concertele voastre au un fir narativ bine conturat. Ai simtit vreodata nevoia sa iti duci povestile dincolo de muzica, poate intr-un film sau intr-un spectacol de teatru?

Asta este o treapta pe care imi doresc foarte tare sa o urc. Acum, cred ca mai e de invatat si, lucrand cu alti artisti mai experimentati in a spune povesti in astfel de limbaje, o sa imi provoc momentul de a face si pasul asta. Am plantat aceasta samanta in visul meu de multa vreme, acum trebuie udata aceasta samanta si cu ceva studiu, pentru a da roade, nu doar pentru a-mi satisface eu un orgoliu.

La un moment dat era vorba de un musical inspirat de piesele  VUNK, ce s-a intamplat cu el?

Ideea isi asteapta momentul potrivit. Cred ca mai am de invatat ca sa fac asta asa cum ma astept de la mine sa o fac.

Deocamdata, scriu muzica si versurile pentru un musical produs de Wonder Theatre, o poveste adaptata dupa cartea „Invizibilii”, de Ioana Parvulescu si a carui premiera o vom avea in aprilie. Este un prilej superb pentru a prinde si curaj si cunostinte mai multe despre cum se gandeste si povesteste un astfel de act artistic, cum este musicalul.

VUNK a pornit din vremuri cand se ascultau casete, se asculta radio iar promovarea se facea prin postere. Ai tinut mereu pasul cu tehnologia iar acum folosesti Inteligenta Artificiala in muzica voastra. Cum functioneaza acest proces de a tine pasul cu tehnologia dar si de a integra AI in muzica?

Curiozitatea si pofta de joaca cred ca sunt principalele instrumente, necesare oricarui artist. Tocmai, pentru ca am inceput sa cantam intr-o perioada in care modurile in care un artist ajungea la public erau in cu totul alte feluri si am trait toate transformarile societatii si tehnologiei, nu am nicio teama sau nu ma inhiba deloc schimbarile care se petrec intr-un ritm din ce in ce mai rapid.

Inovatia, daca o folosesti creativ, este o sansa fantastica pentru un artist. Ma simt norocos ca am trait toate aceste schimbari si sa fiu martor la ce se poate face astazi cu tehnologia este o sansa. Este o perioada unica pentru toata istoria omenirii si noi suntem contemporani cu ea.

Insa, folosesc A.I. doar pentru a pune mai usor in practica niste idei, nu pentru a crea cu ajutorul lui. Folosim A.I. pentru a imbunatati felul in care povestim, nu pentru a spune povestile in locul nostru.

In momentul de fata, crearea muzicii este un proces care dureaza mult mai putin fata de promovarea ei. Cum rezonezi cu noul tip de promovare, cu videoclipuri pe TikTok, unde am vazut ca esti activ pe contul trupei?

Artistii, aproape ca sunt obligati sa creeze mai mult content decat muzica, daca vor sa ajunga la mai multi oameni. Capcana in care mi se pare ca pica multi este ca uita sa fie atenti la ce comunica, nu cum si cat.

O informatie valoroasa, puternica, emotionanta de-a binelea sau un mesaj care poate ajuta oamenii se va rostogoli oricum. Asa a fost mereu si asa va ramane, din fericire.

TikTok-ul sau alte forme de social media te ajuta sa te faci auzit, dar tine de tine sa te faci inteles.

Pe langa asta, la orice inclinare a balantei intr-o directie sau alta, va ramane mereu o forta care o aduce iar in echilibru. Cu cat creste mai mult kitsch-ul, cu atat cei care nu se regasesc in el vor cauta comunitati sau artisti in care sa se simta ca sunt intelesi si acceptati. La fel si cu arta sau comportamentul social. Publicul care apreciaza eleganta, cultura, educatia, firescul, este la fel de numeros si puternic ca celalalt. Doar ca mai putin vizibil si de-asta pare slabit, uneori.

Cartea ta, Deja Vu. 25 de ani de Vunk, a fost o incursiune in trecutul trupei. Daca ai scrie acum un nou capitol, ce poveste recenta ar merita sa fie inclusa?

Un capitol important ar fi perioada traita de artisti in pandemie. O alta, scrierea albumului „De luni pana duminica”, lansat acum un an si care este scris sub o forma apropiata celei de musical si pe care am inclus ca titluri forma de expresie artistica numita spoken word. Si, in mod sigur, cea mai mare parte ar fi despre Nicu si disparitia lui brusca de acum doua luni.

„Muzica te invata sa fii generos si asta ii invat si eu pe copiii mei. Si sa spuna ce simt. Asa cum ar fi bine sa faca orice artist. Cu incredere. Si ca vor fi oameni care nu ii vor intelege, dar vor fi si oameni pe care ii va ajuta sinceritatea lor.” (Cornel Ilie)

Ati trecut printr-un moment de rascruce, prin pierderea lui Nicu care a fost cu tine de la inceputurile trupei. Cum a fost sa va reluati activitatea dupa un asemenea soc? V-ati pus problema sa faceti o pauza mai mare?

Concertul de la Sala Palatului este primul eveniment mare pe care il avem dupa momentul plecarii lui Nicu, asadar acest spectacol are o dimensiune in plus pentru noi.

Pentru cei mai multi, s-a stins Nicu de la VUNK, pentru mine, l-am pierdut pe cel mai bun si mai vechi prieten al meu. Dar intensitatea durerii nu este nici jumatate din recunostinta pe care o am ca am cunoscut un om asa cald si dedicat ca el, un prieten rar, o prietenie si mai rara, una de treizeci si ceva de ani. Iar bucuria ca impreuna cu el ne-am implinit visul inca de cand eram mici si l-am trait zilnic, umar la umar, este mult mai importanta decat orice suferinta pe care o simt.

Tu esti o persoana care compui inspirat de intamplarile din viata ta. Va fi candva si o piesa despre pierderi, doliu?

Un cantec care vorbeste despre asta este „Dorul are multe forme”. El este ascultat si scris ca un cantec de dragoste, dar intr-un anumit plan, atunci cand l-am inceput, m-am gandit si la tata, pe care il pierdusem cu cateva luni inainte.

Un cantec despre prietenia cu Nicu este scris si inregistrat de cateva saptamani, deja. Il vom lansa la putin timp dupa concertul de la Sala Palatului.

Ziua Dorului, dorul si nostalgia nu sunt doar idei si emotii care se regasesc de multi ani in muzica pe care o compui si versurile scrise dar este si in tendinte in ultimii ani. De ce crezi ca acum ne uitam tot mai mult in urma?

Cand este vorba de schimbari, cred ca primul instinct al omului este sa se teama. Avalansa de schimbari de tot felul din ultimii multi ani, la nivel mondial chiar, cred ca ne duce pe noi toti sa ne agatam de ceva sigur, de confortul asta emotional al nostalgiei, al unor vremuri in care stiam ce traim si ce simtim.

Cred ca, mai profund de toate astea, oamenii nu mai stiu sa se asculte unii pe altii si asta face ca din ce in ce mai multi oameni sa se simta singuri si neintelesi. Si-atunci cand te simti singur, automat parca iti vine sa te uiti in albumul cu fotografii din copilarie, din momentele fericite traite cu familia sau prietenii. Nostalgia poate fi siguranta de care ne agatam, pentru ca trecutul este singurul ce nu poate fi schimbat si este o gura de aer pe care o tragem sa facem fata la iuresul din jurul nostru.

30 de ani de VUNK inseamna o cariera solida si o multime de generatii care au crescut cu muzica voastra. Ce sfaturi ai da unui tanar se afla la inceput si isi doreste o cariera similara? Pentru ca longevitatea este una dintre cele mai grele provocari intr-o industrie care se schimba constant.

Cea mai importanta este rabdarea. Sa isi dea timp sa se descopere, sa isi gaseasca propriul fel de a vorbi despre lume sau despre orice simte nevoia sa cante.

Sa riste, sa greseasca, sa provoace, prin ceea ce face sa faca oamenii sa-si puna intrebari, nu sa caute sa le dea raspunsuri.

Sa se inconjoare de oameni care cred in el.

Si sa nu uite ceva: daca si cand va avea succes, sa aiba grija ca muzica pe care o face, atunci cand il iubeste lumea, sa fie aceeasi pe care ar canta-o si daca nu ar mai exista net si nu l-ar mai auzi nimeni.

Ai vorbit in mai multe randuri despre echilibrul dintre viata de artist si cea de tata. Ce ai invatat despre tine de cand esti parinte si cum te-a influentat acest rol in muzica?

Sa simt ca sunt tata m-a ajutat sa fiu mai putin pretentios cu mine ca artist. Copiii mi-au dat increderea asta fara sa le-o cer. Bucuria lor pentru cele mai simple gesturi, pentru intamplari absolut firesti pentru un adult, mi-au dat o forta si mai mare.

Muzica te invata sa fii generos si asta ii invat si eu pe copiii mei. Si sa spuna ce simt. Asa cum ar fi bine sa faca orice artist. Cu incredere. Si ca vor fi oameni care nu ii vor intelege, dar vor fi si oameni pe care ii va ajuta sinceritatea lor.

Iar copiii ma invata doua lucruri importante: sa primesc bucurie fara a simti, vreodata, ca nu isi are locul, ca nu e momentul, ca poate nu o merit sau orice alte piedici, pe care ni le punem singuri, uneori. Iar al doilea, sa traiesc momentul acum, nu alta data. Copiii nu au notiunea timpului, nici cel trecut si nici cel viitor. Pentru ei totul e acum, aici. Iar asta e o lectie foarte buna.

Privind in urma, care este cel mai emotionant moment pe care l-ai trait pe scena?

Privesc inainte, nu in urma, si cred ca va fi cel din 14 februarie, cand voi vorbi despre iubire si despre lipsa lui Nicu.

Daca ai putea avea o conversatie cu Cornel Ilie de la inceputurile VUNK, ce ti-ai spune? 

Te astept in acelasi loc in care sunt acum.

Cornel Ilie „Daca ne-am imagina putin ca tot ceea ce ducem pe umeri – greutatile din gandurile apasatoare pe care nu le spunem altora – ar fi in kilograme reale, nici unul nu ne-am mai ridica de jos. Dar daca le-am da drumul, am putea sa mergem inainte.”