La nivel national, miercuri, 19 februarie, este celebrata Ziua Brancusi printr-o serie de evenimente speciale. In 2025 sunt aniversati 149 de ani de la nasterea lui Brancusi la Hobita, in 1876.

Muzeul National de Arta al Romaniei marcheaza momentul printr-un program care include patru tururi ghidate si proiectia unui film care a aparut rar in cinematografele romanesti si nu este disponibil pe platformele de streaming: documentarul „In cautarea tatalui pierdut” (2016), in regia lui Ionut Teianu.

Pentru a facilita accesul cat mai multor vizitatori, muzeul isi prelungeste programul de vizitare, fiind deschis intre orele 12:00 si 20:00. Iar intrarea la proiectie este libera/gratuita.

Pe parcursul zilei, vor avea loc tururi ghidate in Sala Brancusi din cadrul Galeriei de Arta Moderna Romaneasca, la orele 12:00, 14:00, 17:00 si 18:00.

Participarea la tururile ghidate se face pe baza de inscriere la adresa educatie[at]art.museum.ro, in limita locurilor disponibile. Ghidajul este gratuit, se achita doar biletul de intrare in Galeria Nationala in valoare de 24 lei (la care se adauga reduceri si gratuitati).

Seara se va incheia cu proiectia de la ora 19:00 a filmului documentar „in cautarea tatalui pierdut” in Sala Auditorium, care prezinta povestea lui John Moore, fiul nerecunoscut al artistului.

Pelicula realizata in 2016 de Ionut Teianu a fost proiectata de cateva ori in Romania la festivalurile de film de la Cluj (TIFF) si Sibiu (Astra). Desi este un lungmetraj de o mare importanta, mai ales ca se cunoaste foarte putin despre fiul lui Brancusi in tara noastra, filmul nu este disponibil pe platformele de streaming locale sau internationale, proiectia de la MNAR fiind o ocazie rara de a-l viziona. 

Cineastul roman Ionut Teianu este stabilit la Paris si cunoscut in principal pentru scenariul filmului „Despre oameni si melci”, regizat de Tudor Giurgiu. In trecut a semnat regia documentarelor “Zile Albe” (1990) si „For God’s Sake” (2006), despre cazul de la Tanacu, alaturi de Tatiana Niculescu-Bran.

Simplificat, filmul spune povestea unui om cu un tata celebru care nu l-a recunoscut vreodata, refuzand sa accepte existenta lui.

John Moore s-a nascut in 1934 iar mama sa, Vera Moore, i-a dat trei nume: John, Constantin si Brancusi. Certificatul sau de nastere este prezentat in documentar pentru a disipa orice indoieli legat de autenticitatea revendicarilor sale insa in dreptul tatalui apare o liniuta. De-a lungul carierei profesionale, John s-a remarcat drept fotograf la celebrul cabaret Crazy Horse din Paris.

Relatia lui Brancusi cu Vera Moore a fost documentata in scrisorile dintre ei, inclusiv momentul in care Vera a plecat la Londra sa nasca. Brancusi nu vorbeste niciodata deschis in scrisori despre fiul lui, nu-l numeste, nu-l recunoaste si evita subiectul. Iar acest aspect este parte din intriga documentarului “In cautarea tatalui pierdut” cand John Moore, ajuns la batranete, intr-o situatie fizica si o stare materiala precare, incearca sa obtina recunoasterea ca fiu al lui Brancusi de catre autoritatile franceze. 

„Cu toate ca a locuit ani de zile in cartierul Montparnasse, la mai putin de un kilometru de atelierul lui Brancusi, John nu si-a vazut tatal decat o singura data in viata, in 1954, cand avea 20 de ani. Vera l-a rugat sa o duca cu masina pana la atelier. Brancusi a deschis usa, a lasat-o pe Vera sa intre, apoi a inchis usa fara sa se uite la cel care ramasese afara. in momentul acela, John a facut pe ascuns o fotografie, care a iesit neclara. Dar a pastrat-o toata viata in cutiile cu amintiri”, spune regizorul Ionut Teianu.

Documentarul este realizat pe o perioada de trei ani, urmarind atat refuzul constant al justitiei franceze in fata incercarilor lui John Moore dar si degradarea treptata a acestuia. Pentru a-i confirma paternitatea, justitia ar fi trebuit sa decida exhumarea lui Brancusi din cimitirul Montparnasse pentru o comparatie ADN. Insa magistratii au considerat ca nu exista dovezi solide pentru a deschide un dosar in acest sens.

Intr-un articol publicat in Dilema Veche in 2016, Ionut Teianu scria: “Cind l-am vazut ultima data pe John, cauta in arhivele ramase in cutii de carton de la mama lui. Mi-a povestit din nou ce admiratie fara margini avea Vera pentru Brancusi. „Era un Dumnezeu pentru ea. Iar eu eram fiul lui Dumnezeu. intotdeauna m-a deranjat situatia asta.“

Documentarul surprinde intr-un mod tulburator modul in care viata lui John a fost profund afectata de faptul ca tatal nu avea sa il (re)cunoasca iar mama a fost distanta si nu i-a vorbit aproape deloc despre linia paterna. Filmul arata complexitatea vietii artistilor carora pe care istoria tinde sa ii transforme in supereroi pe toate planurile si sa ii urce pe piedestal. Un raspuns clar pentru faptul ca Brancusi nu l-a recunoscut pe John nu exista, acesta a decedat in 2016, in anul lansarii filmului.

In tara noastra, despre viata lui Brancusi s-a raspandit informatia falsa potrivit careia artistul ar fi o avut o relatie cu Maria Tanase. Insa despre John Moore nu s-a scris aproape deloc.

Din Dilema Veche: “Cu toate ca a locuit ani de zile in cartierul Montparnasse, la mai putin de un kilometru de atelierul lui Brancusi, John nu si-a vazut tatal decit o singura data in viata, in 1954, cind avea 20 de ani. Vera l-a rugat sa o duca cu masina pina la atelier. Brancusi a deschis usa, a lasat-o pe Vera sa intre, apoi a inchis usa fara sa se uite la cel care ramasese afara. in momentul acela, John a facut pe ascuns o fotografie, care a iesit neclara. Dar a pastrat-o toata viata in cutiile cu amintiri.”

La sase ani dupa lansarea filmului lui Teianu, Doina Lemny, cel mai mare expert in viata in tot ceea ce tine de Brancusi, a publicat in Franta cartea “Brancusi et ses muses” care documenteaza relatiile cu muzele si iubitele lui Brancusi prin documente care atesta legaturile — scrisori, documente si fotografii. Cartea nu a fost pana acum tradusa in limba romana desi il prezinta pe Brancusi dintr-un alt unghi si arata cum opera si viata lui personala nu pot fi separate, ar fi o lectura esentiala pentru oricine isi doreste sa il cunoasca si sa il inteleaga pe Brancusi. 

Cartea doamnei Lemny urmareste inclusiv relatia lui Brancusi cu Vera Moore si surprinde si nasterea lui John.

Vera Moore era o pianista engleza, nascuta in Noua Zeelanda. L-a intalnit pe Brancusi dupa un concert sustinut la Paris in 1930, intre ei a inceput o poveste de iubire, Vera fiind cu 20 de ani mai tanara. Relatia lor, deopotriva intima si profesionala — Vera i-a devenit secretara, se ocupa de corespondenta lui — a continuat pana la moartea lui Brancusi in 1957.

In “Brancusi et ses muses” este citata o scrisoare din 1933 in care Brancusi, ajuns la varsta de 60 de ani, este uimit de propriile emotii amoroase pe care le simte fata de Vera: „Ma simt ca si cum as fi in fata primei mele iubiri. Si cand ma gandesc ca am crezut ca am fost vindecat pentru totdeauna.” 

Cand Vera i-a spus ca este insarcinata, el a devenit furios, a alungat-o din atelierul sau iar ea s-a refugiat la Londra, fiind ajutata de prieteni. Dupa nasterea lui John, Brancusi i-a trimis un bilet decorat cu o friza a Sarutului — una dintre semnaturile sale in corespondenta cu muzele: “Felicitarile mele cele mai sincere, draga. Dar el este cel care trebuie felicitat, sunt sigura. Iti trimit o multime de sarutari.” Nu mentioneaza “fiul”, dar il mentioneaza pe “el”.

Potrivit interpretarii Doinei Lemny: “Odata cu sosirea unui copil pe care nu si-l dorea, libertatea lui, libertatea lui pretuita, nu putea fi decat impiedicata. El o iubeste pe Vera, si numai pe Vera. Nu exista loc in viata lui, in inima lui, pentru un copil, chiar daca acesta este rodul unei iubiri atat de frumoase. Este o reactie foarte ciudata si o atitudine incredibila, in comparatie cu atasamentul sau fata de figura copilului in creatia sa si, fireste, cu locul pe care il ocupa in ea.”

“Brancusi et ses muses” vorbeste in detaliu despre relatia lui Brancusi cu Vera dar si celelalte muze, cartea este disponibila la Libraria Doua Bufnite, cu livrare in toata tara.