La Sotheby’s Londra, una dintre pasarile lui Constantin Brancusi s-a vandut pentru 3,98 milioane de euro, o suma situata intre estimarea minima de 3 milioane de euro si maxima de 4,78 milioane de euro. Este vorba despre “Pasarea de aur”, o turnare postuma in bronz, dupa Brancusi, realizata dintr-o copie a mulajului original. Sculptura este fixata pe o baza de marmura.

Lucrarea care a fost tranzactionata de 6 ori in trecut este fixata pe o baza de marmura si desi este prezentata ca fiind realizata de Brancusi, artistul nu a atins opera. A fost turnata in 1981, dupa un mulaj pe care Brancusi l-a creat in 1919, ulterior mostenitorii sai au castigat dreptul de a utiliza mulajele pentru a crea alte reproduceri si a le vinde ca fiind opere de Brancusi.

“Pasarea de aur” este inscriptionata Brancusi si numerotata 2/5 cu marca turnatoriei Susse Fondeur Paris.  

Cu o inaltime de 126,5 cm, pasarea a fost turnata in 1981 dintr-un mulaj apartinand cuplului Istrati-Dumitresco. Doua exemplare ale acestui model au fost turnate in timpul vietii artistului, iar alte 5 au fost turnate incepand cu 1971 de catre mostenitorii sai, Alexandre Istrati si Natalia Dumitresco, dintr-o copie a mulajului original. Cei doi, originari tot din Romania, au locuit si au lucrat intr-un atelier alaturat celui al lui Brancusi pe Impasse Ronsin, alaturi de artisti precum Jean Tinguely, Max Ernst si Yves Klein.  

De la Istrati, sculptura a fost achizitionata in 1987 de Galerie Beyeler din Basel (Elvetia), in iunie 1990 de Mitsukoshi France SA, Paris, apoi de Sarthe Gallery, SUA. In 2004 a fost cumparata pentru o colectie privata din SUA, fiind vanduta mai departe catre Yares Gallery din New York de unde a fost achizitionata de actualul proprietar in 2022.

Problema autenticitatilor postume este complexa. Brancusi era meticulos in ceea ce priveste calitatea si finisajul sculpturilor sale, supervizand personal turnarile. Daca un bronz a fost turnat dupa moartea sa, chiar si dintr-un mulaj original, lipseste implicarea directa a artistului care obisnuia sa le poliseze si sa le finiseze in stilul propriu.

Mai corect decat a spune ca este o lucrare “de Brancusi” ar fi sa spunem ca este o sculptura “dupa Brancusi”, avand la baza o forma creata de el. Desi le-a acordat mostenitorilor sai dreptul a-i administra opera si anumite mulaje — Brancusi a distrus multe opere pe care nu dorea sa ramana in spatiul public —, el nu a supervizat si finisat turnarile pasarii vandute la Sotheby’s, de aceea valoarea ei este de cel putin 12 ori mai mica fata de o “Pasare” originala (estimata in jurul sumei de 50 de milioane de euro). Acest aspect poate explica si tranzactionarea frecventa a operei in ultimii 40 de ani.

“L’Oiseau d’or” reflecta incercarea continua a lui Brancusi de a surprinde „esenta zborului”. 

Subiectul pasarii a devenit unul central in opera sa, artistul realizand intre 1910 si inceputul anilor 1950 cel putin treizeci de versiuni ale acestor pasari reprezentate pe verticala. A folosit alama, marmura si bronzul in dimensiuni variate, urmand trei forme principale: Maiastra, Pasarea de aur si Pasarea in spatiu. Pe parcursul a 30 de ani, aceasta forma a evoluat spre o abstractizare din ce in ce mai accentuata, sugerand trecerea de la o pasare in repaus la una in zbor. In timp, sculptorul i-a simplificat forma si i-a schimbat sensul.  

Prima sculptura din aceasta serie, Maiastra, se presupune ca are sursa de inspiratie pasarea cu pene aurii din folclorul romanesc, care, potrivit legendei, canta un cantec magic ce reda vederea orbilor si tineretea celor batrani.

In volumul “Brancusi, artistul care transgreseaza toate hotarele” publicat in 2012 de Doina Lemny la editura Noi Media Print, este citat un episod din viata lui Brancusi care ar fi putut declansa transformarea Maiestrei, realizata in sapte variante (trei in marmura si patru in bronz) in pasarea care-si ia zborul. Aflat impreuna cu Marcel Duchamp si Fernand Léger, toti trei participanti la Salonul Independentilor de la Paris, din primavara 1912, Brancusi ar fi vizitat in toamna aceluiasi an Salonul locomotiei (aeriene). Ajuns in fata elicei avionului, artistul ar fi exclamat: “Iata o sculptura! De acum incolo, sculptura nu va mai putea fi inferioara acesteia”. La randul lui, Duchamp l-ar fi provocat pe Brancusi: “Elice sau delirul elicei ?… Spune, tu ai putea sa faci asta ?” Amintirile lui Léger, povestite de mostenitorii lui Brancusi, confirma aceasta discutie: “Marcel, care era un tip sec, imperceptibil, se plimba printre motoare, elice, fara sa scoata o vorba. Cand, dintr-o data, se adreseaza lui Brancusi: „S-a terminat cu pictura. Cine ar face ceva mai bine decat aceasta elice? Zi, tu poti sa faci asta ?”. 

In timp, pasarile lui Brancusi au evoluat, au fost simplificate si lucrate cu grija pentru a le mentine echilibrul, a reda iluzia zborului si a tensiunii produse in momentul zvacnirii in zbor, forma fiind redusa la o elipsa alungita in spatiu. 

Una dintre figurile sale cvasi-abstracte avea sa surprinda vamesii americani atunci cand a fost transportata in Statele Unite pentru a fi expusa in 1926 sub titlul Pasarea in spatiu (1923). La sosirea in New York, oficialii vamali nu au recunoscut lucrarea drept o opera de arta, considerand ca nu respecta definitia traditionala a sculpturii, care presupunea reprezentari realiste ale subiectului. In loc sa fie tratata ca o piesa de arta si sa beneficieze de scutirea de taxe vamale, Pasarea in spatiu a fost clasificata drept un obiect metalic industrial si supusa unei taxe de import de 40%.

Aceasta decizie a generat o disputa legala intre Brancusi, sustinut de critici si artisti din lumea artei moderne, si autoritatile americane. Procesul, cunoscut sub numele de Brancusi vs. United States, s-a desfasurat in 1927 si a reprezentat un moment esential in redefinirea artei moderne. In cele din urma, instanta a decis in favoarea lui Brancusi in 1928, recunoscand ca Pasarea in spatiu este, intr-adevar, o opera de arta, chiar daca nu urmeaza formele traditionale. Aceasta hotarare a marcat un moment important in acceptarea artei abstracte si a contribuit la consolidarea reputatiei lui Brancusi ca pionier al sculpturii moderne. Povestea a fost prezentata in volumul „Brancusi impotriva Statelor Unite” editat de Eric Vigner si George Banu si publicat in 2016 la Curtea Veche Publishing.