Turnul Eiffel, unul dintre cele mai iconice monumente ale lumii, nu este atat de static pe cat s-ar putea crede. Structura sa metalica raspunde la variatiile de temperatura, extinzandu-se in zilele calduroase si contractandu-se in timpul iernii.

Acest fenomen este cunoscut sub numele de dilatare termica si este o demonstratie a modului in care natura influenteaza chiar si cele mai impunatoare creatii umane.

In medie, turnul Eiffel se extinde cu 15 centimetri pe perioada verii.

Desi deseori se scrie ca turnul “creste” vara, dimensiunile sale nu se modifica atat de spectaculos pe cat se sustine. In fapt, cresterea este de doar cativa milimetri, nu de 15 centimetri. Insa turnul se poate inclina intr-o miscare circulara de pana la 15 centimetri din cauza soarelui, reusind sa isi extinda astfel lungimea.

Constructia Turnului Eiffel a fost finalizata in 1889, fiind alcatuita din peste 18.000 de piese metalice si avand o inaltime initiala de peste 300 de metri. 

Materialul utilizat este fier pudlat, obtinut printr-un proces de oxidare si incalzire a fontei brute. Aceasta compozitie ii permite sa reactioneze la schimbarile de temperatura, astfel incat, in timpul verii, cand temperaturile cresc, fierul se dilata, iar turnul devine usor mai inalt. 

Pe de alta parte, in timpul iernii, temperaturile scazute determina contractarea fierului, ceea ce face ca structura sa revina la dimensiunile initiale.

Soarele determina miscari subtile ale turnului.

In timpul verii, soarele incalzeste suprafata metalica a turnului, iar atomii din compozitia acestuia incep sa vibreze mai rapid, ceea ce duce la o usoara expansiune. De asemenea, lumina soarelui nu incalzeste uniform toate cele patru laturi ale turnului.

Partea expusa direct la soare se dilata mai mult decat celelalte, ceea ce poate provoca o usoara inclinare a varfului turnului. Aceasta miscare circulara poate atinge un diametru de 15 centimetri pe parcursul unei zile insorite, dar nu afecteaza stabilitatea structurii.

Inginerii lui Gustave Eiffel au prevazut aceste schimbari si au construit turnul astfel incat sa se poata adapta in mod natural la conditiile de mediu. Fierul utilizat in constructie a fost ales special pentru proprietatile sale de expansiune si contractie fara a suferi deteriorari, precum crapaturi sau deformari majore. Acest aspect asigura nu doar stabilitatea structurii, ci si longevitatea sa.

Pe langa modificarile subtile de inaltime, Turnul Eiffel isi schimba si aspectul pe parcursul anului. In timpul iernii, fierul are o nuanta mai inchisa si un aspect mai sobru, in timp ce vara, lumina soarelui se reflecta pe suprafata metalica, oferindu-i un aspect mai cald si mai primitor.

Putini oameni stiu ca existenta turnului a fost posibila cu ajutorul unei tehnologii inventate in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu.

Cand a fost inaugurat la Expozitia Universala de la Paris, pe 31 martie 1889, Turnul Eiffel, cunoscut initial sub numele de „Turnul de 300 de metri”, era cea mai inalta structura din lume, fiind gandit de inginerul Gustave Eiffel. A detinut acest titlu pana in 1931, cand a fost depasit de Empire State Building, cu o inaltime de 381 de metri. Cu toate acestea, turnul a continuat sa creasca in decursul anilor, datorita adaugarii unor antene pentru transmisiuni radio si TV. Astazi, Turnul Eiffel masoara 330 de metri, incluzand ultimele antene adaugate in 1957, 2000 si 2022. 

Intr-un moment in care Gustave Eiffel se afla intr-un impas in timpul lucrarilor pentru turn ─ era nevoie de o constructie stabila, care sa fie gata la timp pentru centenarul Revolutiei Franceze ─ Vasile Alecsandri i l-a recomandat pe tanarul inginer roman Gheorghe Panculescu.

In Franta nu a gasit solutii la acel moment, asa ca Gustave Eiffel a mers personal in Romania pentru a-i cere sfatul lui Panculescu. La vremea respectiva, in 1879, Panculescu locuia in casa lui de la Valenii de Munte. Acea casa a fost ulterior cumparata de Nicolae Iorga, iar astazi in ea se afla un muzeu dedicat istoricului roman. 

Ajuns in Romania, Eiffel a fost impresionat de planurile pe care Panculescu le-a realizat pentru executarea drumului feroviar Predeal-Ploiesti, constructie finalizata de un asociat al lui Eiffel, Gouilloux. Inginerul inventase un sistem de imbinare a traverselor de cale ferate, sistem care avea sa revolutioneze constructiile metalice.

Dupa doua saptamani petrecute la Valenii de Munte in care a lucrat cu Panculescu la planurile pentru turn, Eiffel a utilizat tehnica inginerului roman pentru a monta ansamblele turnului.