O echipa formata din cercetatori de la Universitatile din Washington si California, Berkeley sustine ca a descoperit o noua culoare, numita “olo”. Este o nuanta imperceptibila anterior de un ochi uman in mod natural. 

Anuntul nu este doar o curiozitate optica, ci o punte intre stiinta, tehnologie si mitologie culturala, intrucat sistemul optic prin care culoarea a fost generata poarta un nume ce face trimitere directa la faimosul “Vrajitor din Oz”.

Pentru a ajunge la aceasta “senzatie cromatica nemaiintalnita”, oamenii de stiinta au folosit un sistem optic denumit “Oz Vision System”. 

Numele sistemului nu este intamplator, fiind inspirat de orasul de smarald descris in romanul lui L. Frank Baum, “Vrajitorul din Oz”, si in celebrul film din 1939 cu Judy Garland. Alegerea este simbolica: la fel cum personajele din Oz traiau o iluzie vizuala prin ochelarii verzi impusi de vrajitor, tot astfel si participantii la studiul de fata au fost expusi unei iluzii de culoare — o iluzie care sfideaza limitele biologice ale perceptiei umane.

In mod obisnuit, ochiul uman distinge culorile cu ajutorul a trei tipuri de celule cu conuri: S (short), M (medium) si L (long), fiecare sensibila la anumite lungimi de unda ale luminii. 

Ceea ce au facut cercetatorii a fost sa stimuleze in mod izolat doar conurile M, cele asociate lungimilor de unda medii, care contribuie de regula la perceptia nuantelor de verde. Aceasta stimulare directionata a fost posibila prin folosirea unor impulsuri laser de inalta precizie, iar rezultatul a fost o perceptie cromatica ce nu poate fi reprodusa in mod conventional si care nu se regaseste nicaieri in natura.

Numai cinci persoane din intreaga lume au vazut aceasta culoare, iar dintre ele una a fost chiar unul dintre cercetatori – profesorul Ren Ng de la UC Berkeley. 

Pentru a permite o astfel de experienta, retina fiecarui participant a fost cartografiata cu ajutorul tehnologiei de tomografie prin coerenta opticii adaptive, permitand astfel localizarea precisa a fiecarui con M. Impulsurile laser au fost directionate exact catre acei receptori, iar raspunsurile neuronale astfel declansate au generat perceptia “olo”.

Culoarea a fost descrisa de subiecti ca fiind o nuanta albastru-verzuie de o saturatie nemaivazuta pana acum. A fost perceputa ca aparand pe un fundal gri neutru, iar toti participantii au spus ca au fost nevoiti sa adauge lumina alba pentru a o desatura si pentru a incerca sa o apropie de o lumina monocromatica cunoscuta. 

Acest efort de “traducere” vizuala a reprezentat pentru cercetatori o dovada clara ca “olo” se afla in afara gamutului cromatic obisnuit.

Intr-o interventie la postul de radio BBC Radio 4, profesorul Ng a declarat ca rezultatul a fost socant, echipa anticipase posibilitatea aparitiei unei senzatii vizuale fara precedent, dar nu stiau cum va raspunde creierul la acest nou tip de semnal vizual: “Sa spunem ca toata viata ta vezi doar roz, un roz pal, un roz pastel. Si apoi intr-o zi ajungi la birou si cineva poarta o camasa, si este cel mai intens roz pe care l-ai vazut vreodata, si acel cineva iti spune ca este o noua culoare si o numim rosu”. Prin aceasta metafora, Ng a vrut sa evidentieze socul perceptual produs de “olo” – un soc ce nu poate fi inteles decat prin experienta directa.

Imaginea de mai jos care a fost oferita publicului este inselatoare – culoarea nu poate fi vazuta cu ochiul liber.

Pentru a ilustra aproximativ despre ce este vorba, cercetatorii au publicat o imagine cu un patrat turcoaz. Totusi, ei au subliniat ca aceasta reprezentare este pur ilustrativa si nu poate reda cu adevarat culoarea “olo”, care poate fi perceputa doar in urma manipularii laser a retinei. Orice tentativa de a reproduce aceasta nuanta pe un ecran sau intr-un mediu natural este sortita esecului, deoarece culoarea nu exista in spectrul vizibil in mod normal.

Alti experti au utilizat acest aspect pentru a contesta studiul publicat in revista Science Advances. John Barbur, specialist in perceptia vizuala de la City St George’s, University of London, a afirmat ca “olo” nu este o culoare noua in sens strict, ci doar o varianta foarte saturata de verde, care poate fi produsa doar la subiecti cu mecanism cromatic rosu-verde normal, atunci cand singurul input vizual provine din conurile M. 

In opinia lui Barbur, desi realizarea tehnica este impresionanta, valoarea practica a acestei descoperiri este limitata.