Mi se intampla destul de des sa ma entuziasmez in legatura cu un film, ca mai apoi sa fiu dezamagita. De obicei nu ma las pacalita de trailere, ci de numele de pe generic. Iar regizorii au fost intotdeauna slabiciunea mea:). Inainte sa vad ce actor apare in film, ma uit sa vad cine l-a regizat.

Iar numele canadianului David Cronenberg va functiona intotdeauna ca un magnet pentru mine. Chiar daca ultimul sau film, cam lasa de dorit.
Daca sunteti familiarizati cu stilul uneori prea exagerat al lui Cronenberg si nu suportati cruzimea cateodata cam exagerata, fiti pe pace: A Dangerous Method este cel mai cuminte film al sau.
In filmografia lui predomina filmele dark, horror cu un accent sf pronuntat, in care nu se multumeste niciodata doar sa ne arate, ci intra adanc in psihicul uman si te provoaca sa-ti pui o multime de intrebari. Il admir pentru ca a fost singurul regizor care a indraznit sa pune in imagini doua romane care par imposibil de ecranizat- Naked lunch (William Burroughs) si Crash (J.GBallard). Filmele sale nu te pot lasa indiferent si nu le poti uita usor. Daca ati vazut The Brood, Scanners, Videodrome, The Fly, The Dead Zone, Dead Ringers stiu ca ma intelegeti:)
Daca ii stiti doar filmele mai recente – A History of Violence(2005), Eastern Promises (2007)- atunci ati cunoscut partea lui mai accesibila, care este insa la fel de fascinanta.
Ultimul sau film este inspirat din intamplari reale- mai exact dintr-un episod din viata celor mai importanti psihanalisti ai tuturor timpurilor- Carl Jung si Sigmund Freud. Putini sunt cei care probabil nu stiu de celebra disputa dintre cei doi psihanalisti care au metode diferite de a-si trata pacientii. Scenariul este de fapt o ecranizare a romanului A Most Dangerous Method, de John Kerr.
Filmul incepe cu momentul in care Sabina Spielrein, o femeie frumoasa dar extrem de tulburata vine sa ii ceara ajutorul dr Jung. Ea a fost maltratata de catre tatal ei in copilarie si a ramas cu traume care implica tendinte sexuale masochiste. Jung incepe o sa trateze punand in practica metoda The Talking Cure, care nu numai ca da rezultate, dar o transforma pe Sabine in ucenica lui, iar mai apoi in amanta. Relatia dintre cei doi satisface spectatorul dornic de povesti pasionale pentru ca implica adulter, santaj si niste scene de sex bizare, dar totusi cuminti pentru Cronenberg. Scenele erotice insa creaza disconfort si te fac sa te distantezi emotional de personaje.

Cei pasionati de analiza psihicului uman vor fi mai satisfacuti de relatia dintre Freud si Jung si de analiza disputei celor doua minti luminate. Aceasta poveste insa este construita in mare dintr-un lung sir de replici, citate din carti de de psihanaliza, pe care omul neobisnuit cu termenii respectivi nu prea are cum sa le digere. Fiecare replica e o provocare, straneste interesul dar nu prea iti lasa timp sa meditezi asupra ei pentru ca replici se succed una peste alta cu un torent de teorii.
Iti doresti sa ai o telecomanda sa pui pauza dupa fiecare replica sau fiecare vis interpretat.
In rest, filmul este destul de teatral si se bazeaza foarte mult pe jocul actorilor ceea ce face castingul destul de important.
Mi-a displacut total Keira Knightley care se stramba si isi contorsoneaza muschii fetei, isi convulsioneaza trupul iar apoi vorbeste cu accent rusesc, in speranta ca va primi macar o nominaizare la Oscar. Pe mine nu m-a impresionat  deloc, dimpotriva interpretarea ei mi s-a parut fortata si nepotrivita.
Capetele luminate au fost la inaltime- Viggo Mortensen (Freud) este la cea de-a treia colaborare cu Cronenberg, iar cei doi par sa se inteleaga perfect pe platou, iar Michael Fassbender ai zice ca trait dintotdeauna in perioada aceea.
Surpriza vine din partea lui Vincent Cassel care, chiar daca apare doar vreo 15 minute, aduce energie cat toti ceilalti laolata si joaca cu atata convingere incat rolul pare a fi facut special pentru el.

 

Voi ce parere aveti, l-ati vazut, v-a palcut?